Declaraţia guvernatorului vine în contextul în care George Friedman, unul dintre cei mai influenţi politologi şi preşedintele Stratfor, organizaţie care oferă analize geopolitice şi de securitate guvernului SUA, a afirmat cu o zi înainte la BNR că România ar trebui să se bucure că nu face parte din zona euro.
„Bine că nu sunteţi în zona euro. Nu intraţi acolo!“, a îndemnat joi Friedman în cadrul evenimentului la care a participat şi Isărescu.
Necesitatea adoptării monedei unice a fost îndelung dezbătută de reprezentanţii guvernului, oficialii BNR şi oamenii politici, iar amânarea ţintei trecerii la euro din 2015 în 2019 a reaprins discuţiile privind avantajele, dezavantajele şi riscurile pe care aderarea la zona euro, în condiţiile în care economia locală este de departe una dintre cele mai necompetitive din Europa.
Guvernatorul Mugur Isărescu argumentează că beneficiile alăturării uniunii monetare depăşesc costurile ce ar trebui plătite.
Supravegherea mai eficientă prin îmbunătăţirea accesului la informaţii şi eliminarea posibilităţii arbitrajului jurisdicţional, evitarea eventualelor distorsiuni în planul competiţiei, participarea la construcţia unui mecanism de conducere regional, precum şi înlăturarea stimulentelor pentru dezintermediere sunt principale beneficii pe care România le-ar obţine în cazul aderării la zona euro, în opinia guvernatorului.
Pe de altă parte, aportul la un eventual fond de asistenţă în caz de criză bancară, şi în special în cazul stabilirii unui nivel de contribuţie care să nu fie corelat cu gradul de intermediere financiară, ar fi principalul dezavantaj al renunţării la leu.
Referindu-se la recenta criză cipriotă, Isărescu a subliniat faptul că existenţa unei uniunii bancare solide şi pe deplin funcţionale ar fi atenuat costurile pe care sistemul financiar insular a trebuit să le suporte pentru evitare colapsului. Astfel, guvernatorul a afirmat că un mecansim unic de supraveghere ar fi limitat riscul de concentrare a plasamentelor în active cu risc ridicat, precum titlurile de stat greceşti, iar modelul de dezvoltare al băncilor cipriote ar fi fost mai sănătos. În plus, un cadru unic de rezoluţie ar fi permis intervenţia timpurie şi implicit soluţionarea mai rapidă a problemelor, întrucât deprecierea valorii activului net ar fi fost limitată. De asemenea, Isărescu consideră că în cazul unei mai bune coordonări transfrontaliere accesul deponenţilor la fonduri nu ar fi fost blocat.
O altă problemă adusă în discuţie de către guvernator a făcut referire la discrepanţele dintre modele de funcţionare a schemelor de garantare a depozitelor în cadrul ţărilor din UE, precum şi la necesitatea armonizării acestora.
