„Am fost pasionat de munte încă din adolescenţă, însă la un moment dat am luat o pauză pentru a mă dedica familiei şi carierei. Acum 7-8 ani am reluat expediţiile pe munte, escaladând vârfuri de 6.000-7.000 de metri, cucerind, printre altele, vârful Elbrus, cel mai înalt din Europa.“
Acum circa şase ani, a descoperit însă căţăratul pe stâncă, un cu totul alt sport decât hikingul. La escalada sportivă ai un traseu amenajat, eşti asigurat în coardă şi trebuie să te caţeri pe o stâncă verticală. „Este un sport bazat pe tehnică, astfel că pentru fiecare traseu ai nevoie de circa jumătate de oră, însă poţi să faci 5-7 trasee pe zi.“
De fapt, există două feluri de escaladă, cea sportivă şi alpinismul. Escaladă sportivă se practică pe un traseu de 25-30m şi are o singură lungime de coardă. Alpinismul se practică pe trasee mult mai lungi care pot ajunge la câteva sute de metri. „Acesta din urmă este tot o formă de escaladă, dar necesită un angajament mai mare deoarece parcurgerea traseului poate dura chiar şi o zi întreagă. Trebuie să cunoşti bine traseul pentru că în timp ce te afli pe stâncă se poate strica vremea şi trebuie să ştii ce să faci de atunci înainte. Satisfacţia este diferită la alpinism.“
Pentru început ai nevoie de un instructor care să te iniţieze, de preferat la o sală de căţărat, afirmă Rey. Iniţierea constă în înţelegerea măsurilor de siguranţă (folosirea echipamentului, tehnica de asigurare, evaluarea traseului etc.), în învăţarea tehnicii de căţărare şi în realizarea antrenamentul fizic. „Spre deosebire de urcatul pe munte, la escalada pe stânci componenta psihică joacă un rol mai mare. Escalada este percepută de către psihic ca o zonă de risc, iar instinctul de conservare îţi cere să pleci de acolo. Felul în care reuşeşti să „cooperezi“ cu mintea ta în aceste situaţii duce le realizarea traseului şi la satisfacţii imense. Este un sport unde tehnica se întalneşte cu determinarea şi cu forţa“, adaugă el.
La escaladă se lucrează în echipă. Partenerii sunt legaţi în coardă, cel de jos asigurându-l pe cel care se caţără. În felul acesta primul blochează căderea celuilalt. „Pe partenerul meu l-am cunoscut la sală, iar acum facem parte dintr-un grup de căţărători cu care mergem în weekenduri sau în calătoriile dedicate escaladei.“ Rey merge cel mai des la căţărări pe stâncă în România şi Bulgaria.
„În România ai astfel de faleze de stâncă de circa 20-30 de metri lungime în zona Cheile Sohodolului din Gorj, în zona Sinaia sau la Pârâul Rece. Primăvara şi toamna mergem de asemenea foarte mult în Bulgaria, fiind cel mai apropiat loc de Bucureşti. Până la Sinaia faci circa două ore şi jumătate, pe când până în Bulgaria la Ruse faci o oră. Mai mergem însă şi la falezele de la Veliko Târnovo, oraş aflat la rândul său la două ore şi jumătate de Bucureşti. Primăvara este mai cald în Bulgaria decât în România.“ Pe lista destinaţiilor viitoare se numără Kalymnos, insula grecească văzută drept raiul căţărătorilor, şi Parcul Naţional Yosemite din Statele Unite, un Mecca al pasionaţilor de escaladă.
Pentru că este un sport dependent de vreme, iarna merge la sălile de escaladă pentru pregătire. „Ai nevoie de un program de pregătire pentru a fi în formă, însă ai nevoie şi de tehnică, de anumite mişcări în anumite momente. Concentrarea joacă şi ea un rol cheie, alături de forţa musculară.“
Merge la căţărări 1-2 weekenduri pe lună atunci când vremea îi permite. Uneori se întâmplă să meargă în Bulgaria doar pentru o zi. Pleacă dis-de-dimineaţă, se caţără intens, iar la lăsarea serii se întoarce acasă. „În timpul săptămânii, când programul îmi permite, merg şi la sală de minimum două ori, deşi ideal ar fi de 3-4 ori. Dacă nu faci antrenament, îţi scade anduranţa.“
Accidentele care apar într-un astfel de sport sunt cauzate de cele mai multe ori de eroarea umană. Ele sunt rare, însă foarte grave, de multe ori mortale. „Eu nu am păţit până acum nimic, însă ca sportiv există câteva reguli pe care trebuie să le urmezi, cum ar fi să faci întotdeauna corect nodul.“
Sunt mai multe accidente la fotbal decât la escaladă, deşi acesta din urmă pare un sport mai periculos pentru că se desfăşoară pe verticală, afirmă Rey. „Eşti însă prins în coardă, deci eşti asigurat.“
Fostul şef al Intersnack spune că a urcat pe stâncă la o lună după ce a început pregătirea la sală. Şi pe stâncă, la fel ca în orice sport, există grade de dificultate şi ca să avansezi ai nevoie de ani de pregătire şi de experienţă. „Acum eu sunt un căţărător de nivel mediu, pe scara franceză aflându-mă la nivelul 6 c - 7 a.“
Practică escalada de şase ani, însă este de părere că cel mai mult i-au plăcut falezele din Turcia, din satul Geyikbayiri. „Am mers aici în urmă cu o lună, când în Europa era încă frig.“ Acolo un grup de pasionaţi a dezvoltat o zonă de escaladă cu sute de trasee unde vin acum căţărători din toată lumea. „Ne trezeam dimineaţa, luam micul-dejun admirând priveliştea şi apoi porneam pe jos către faleze. Mergeam pe jos 10-15 minute şi apoi trebuia să alegem primul traseu din ziua aceea. Când vrei să ieşi din zona de confort alegi un traseu mai dificil.“ Se consideră că ai terminat un traseu când ajungi sus fără să te laşi în coardă şi fără să cazi.
Plecau cu prânzul în geantă, mai exact ceva alune şi apă, pentru că nu voiau să piardă mult timp într-o zi de căţărări. La 5-6 seara începea deja să se lase întunericul şi se făcea frig, astfel că se întorceau la camping. Aici se întâlneau cu alţi căţărători cu care discutau despre ziua respectivă, despre trasee, mişcări şi tehnici.
„În Turcia, în acelaşi camping cu noi erau şi sportivi celebri. Există profesionişti care trăiesc cu puţini bani, oameni care îşi iau liber de la muncă pentru a se dedica pasiunii lor. În Turcia am găsit spre exemplu oameni care stăteau acolo câteva luni de zile. Ei se angajau în camping la bucătărie sau la curăţenie şi în schimb primeau casă şi mâncare. Timpul liber şi-l dedicau escaladei.“
Escalada, spune Rey, este un sport ieftin. Ai nevoie doar de echipament, în care investeşti maximum 1.000 de euro şi pe care îl vei folosi ani de zile. Deşi ieftin, „este un sport de nişă, care la noi este încă la început.“
