De cele mai multe ori, la final de săptămână ne uităm să evadăm undeva departe de vacarmul oraşului. Poate chiar în alt oraş (cel puţin) la fel de nebun. Dar dacă am alege să vedem Bucureştiul cu alţi ochi? Dacă l-am privi ca nişte oaspeţi care abia îl descoperă? Asta am încercat să facem alături de câţiva dintre rezidenţii săi de seamă, care îl iubesc cu bune şi cu rele şi care au acceptat să ne însoţească la o plimbare la pas prin Capitală, cu opriri în locurile obligatorii şi preferate ale lor.
Are spiritul Bucureştiului în ADN, îi curge seva prin sânge şi totuşi continuă să-l descopere mai amănunţit parcă de la o zi la alta. Pe Ana Rubeli oricine o poate defini ca pe un promotor greu de egalat al Capitalei, cu toate bijuteriile lui etalate – proiecte culturale, clădiri cu istorie şi poveste, artişti cu har şi empatie, spectacole care armonizează oamenii de calitate ai oraşului şi nu numai. Ce recomandări are un astfel de ambasador al Bucureştiului pentru cineva care abia începe să-l cunoască ori care se află aici în trecere şi vrea să-i guste esenţa în doar câteva zile?
„Cred că aş avea nevoie de un weekend de vreo patru zile ca să încapă tot ce mi-aş dori să fac în Bucureşti! Îmi place enorm oraşul şi am mereu o listă de locuri în care vreau să ajung, expoziţii pe care vreau să le văd, case pe care vreau să le cercetez sau evenimente culturale la care mi-am propus să particip“, îşi începe Ana Rubeli mărturisirea.
La ea în familie, weekendurile sunt în formulă completă - ea, soţul ei, Andrei, şi cei doi copii, cărora încearcă să le transmită bucuria de a descoperi oraşul. Merg împreună la muzee, la spectacole, se plimbă, explorează locuri noi. Este de părere că una dintre cele mai frumoase forme de educaţie culturală este cea care se întâmplă în familie, încă din copilărie. Aşa a crescut şi ea, vizitând cu bunicul ei galeria Simeza la fiecare nouă expoziţie, mergând la operetă la „Liliacul“ sau la cluburile pentru copii care îi erau tare dragi.
„Dacă am câteva ore doar pentru mine, îmi place să intru într-o librărie, într-un anticariat să caut cărţi vechi sau să vizitez o expoziţie de artă contemporană. Iar uneori plec cu o destinaţie precisă şi ajung să fac un ocol de două ore pentru că am descoperit o casă interesantă, o plăcuţă memorială sau o stradă pe care (mi se pare mie) nu am mai trecut.“
Aşadar, pentru un turist aflat într-o primă vizită în Bucureşti, Ana Rubeli începe cu recomandarea de a descoperi cartierele istorice, pentru că acolo, spune ea, se află o bună parte din farmecul oraşului.
„Aş începe cu zona Cotroceni, apoi Icoanei-Ioanid, aş continua pe străzile din jurul bulevardului Dacia, apoi spre Armenească şi Cartierul Evreiesc. Sunt zone în care poţi descoperi arhitectură eclectică, case negustoreşti, vile moderniste, biserici vechi şi foste uliţe care încă păstrează ceva din traseul Bucureştiului de altădată.“
A doua recomandare ar fi muzeele, iar aici Capitala chiar nu suferă de deficit. Muzeul Naţional de Artă care se află în vechiul Palat Regal sau câteva dintre casele-muzeu ale Bucureştiului, Muzeul Theodor Pallady, Muzeul Zambaccian, Muzeul George Severeanu, Muzeul Frederic Storck şi Cecilia Cuţescu-Storck sunt câteva dintre preferatele ei.
„Sunt adevărate capsule ale timpului, în care putem înţelege atât opera unor artişti, cât şi felul în care locuiau, gusturile lor, universul domestic şi artistic în care trăiau.“
Un concert la Ateneul Român este o altă propunere a Anei Rubeli, motivată de credinţa că experienţa de a asculta muzică într-una dintre cele mai frumoase săli de concert ale Europei este obligatorie pentru cineva care vizitează Bucureştiul.
Şi, dacă programul îi permite turistului de ocazie, ar adăuga pe lista ei de ghid de ocazie o seară la Opera Naţională sau la unul dintre teatrele bucureştene. Ateneul Român ocupă însă un loc special în inima ei, poate şi pentru că a fost de nenumărate ori la concerte acolo. În plus, anul acesta a organizat, în cadrul Festivalului AICI A STAT, un recital dedicat Cellei Delavrancea, una dintre marile pianiste ale secolului XX, care a cântat la Ateneu de-a lungul unei cariere extraordinare.
„Îmi plac însă foarte mult şi spaţiile culturale alternative, case private care devin scene de concert. Chiar şi spaţiile mai mici, cu o istorie aparte. De exemplu, Muzeul Theodor Aman, unde am organizat anul acesta o serată în cadrul festivalului, sau Palatul Suţu, unde muzica poate fi ascultată într-un decor istoric.
Sunt fascinată de felul în care un concert poate schimba percepţia asupra unui spaţiu. Atunci când asculţi muzică într-o casă în care, cu un secol în urmă, aveau loc serate muzicale, experienţa capătă o dimensiune mult mai profundă.“
AICI A STAT este proiectul prin care Ana Rubeli îşi promovează toate iniţiativele de descoperire a Bucureştiului şi a oamenilor lui, un proiect care s-a născut
într-o zi de octombrie, în 2018, în urma unei călătorii prin Vrancea, când căuta urmele conacului lui Duiliu Zamfirescu. A descoperit atunci şi alte case, printre care un conac înconjurat de viţă-de-vie, „scăldat într-o lumină galbenă, ca mierea“. Imaginea aceea i-a rămas întipărită în memorie.
„Poate de aceea asociez toamna cu descoperirile, cu începuturile şi cu bucuria de a porni la drum.“
În Bucureşti îi place să se plimbe prin cartierele istorice, mai ales prin Cotroceni, să admire grădinile caselor vechi – spectaculoase în octombrie – şi lumina de toamnă care pune foarte frumos în valoare detaliile arhitecturale.
„Este şi perioada în care se deschide un nou sezon cultural, cu expoziţii, spectacole şi concerte. Încerc să ajung la cât mai multe, deşi în ultimii ani luna octombrie a devenit şi una dintre cele mai aglomerate perioade pentru mine, odată cu organizarea Festivalului AICI A STAT.“
Un city-break nu are cum să nu fie înnobilat de o ceaşcă de cafea bună, iar Bucureştiul excelează la acest capitol. Cafeneaua preferată a Anei Rubeli este Baristro, de lângă Parcul Carol, unde revine cu mare plăcere.
„Merg acolo cu copiii, cu bicicletele, pentru că este aproape şi de casă şi de parc, unde mergem la leagăne. Îmi place cafeaua lor de specialitate, dar şi faptul că pot rămâne la un mic dejun târziu sau la un brunch, pentru că au şi o bucătărie foarte bună. Este un loc luminos, cu un design contemporan, mult lemn şi o atmosferă relaxată.“
Îi place să meargă acolo atât pentru întâlniri, cât şi atunci când are nevoie de câteva ore în care să lucreze în linişte, cu o cafea bună alături. O vizită la Baristro este urmată de o plimbare prin Parcul Carol, unul dintre parcurile bucureştene care îi sunt foarte dragi. Parcul, amenajat după planurile peisagistului francez Édouard Redont, împlineşte 120 de ani în 2026, iar povestea lui este strâns legată de unul dintre cele mai ambiţioase evenimente organizate în România la începutul secolului XX: Expoziţia Generală Română din 1906.
Când vine vorba de restaurante, unul la care merge cu bucurie este Zexe Blanc, din Piaţa Gheorghe Cantacuzino, chiar lângă Grădina Icoanei şi Teatrul Bulandra. Îl apreciază pentru gastronomia românească reinterpretată, dar îi place şi locul în sine, pentru că restaurantul funcţionează în fosta reşedinţă a arhitectului elveţian Louis Pierre Blanc, construită în 1888.
„Blanc a fost unul dintre arhitecţii importanţi ai Bucureştiului de la sfârşitul secolului al XIX-lea, autor, printre altele, al Palatului Ministerului Agriculturii şi al Palatului Facultăţii de Medicină. El a construit casa din banii împrumutaţi de la logodnica sa Elena Suţu, şi au locuit aici o perioadă de timp. Casa are un stil arhitectural Beaux-Arts şi a fost restaurată şi redeschisă publicului, iar acum îi putem admira interioarele cu stucaturi, oglinzi, cu scara splendidă, în timp ce ne bucurăm de o masă bună. Îmi place foarte mult şi amplasarea restaurantului: pot să combin o cină cu un spectacol la Bulandra sau cu o plimbare prin Grădina Icoanei şi pe străzile din jur, unele dintre preferatele mele din Bucureşti.“
Pentru momentele de relaxare, Ana Rubeli alege să meargă la pilates, una dintre activităţile pe care încearcă să le păstreze constant în programul ei, oricât de aglomerată ar fi perioada. Totuşi, una dintre cele mai eficiente forme de relaxare rămâne explorarea oraşului.
„Poate suna paradoxal, având în vedere că aceasta este şi una dintre activităţile care implică enorm de multă muncă (cercetare, interviuri, fotografiere), dar mă încarc cu energie atunci când descopăr un loc nou.“
Îi place să intre în anticariate – spune că Anticariatul Unu este o oază de frumos –, să răsfoiască volume, să caute fotografii şi cărţi poştale vechi. Uneori găseşte câte un detaliu care o trimite către o nouă cercetare şi, fără să-şi dea seama, relaxarea se transformă într-un nou proiect.
Ce ar descrie însă cel mai bine Bucureştiul, dacă ar trebui să i se dea o definiţie pentru cineva care nu-l cunoaşte? Versiunile sunt multiple.
„Sunt bucureşteancă de cinci generaţii şi am o relaţie aproape viscerală cu oraşul acesta. Am spus cândva că nu simt că Bucureştiul îmi aparţine, ci că eu îi aparţin lui. Şi cred în continuare asta.“
Bucureştiul are o microistorie extraordinară, care merită cercetată şi povestită. Este un oraş în care poţi găsi, la câteva sute de metri distanţă, o biserică de secol XVIII, o casă negustorească de secol XIX, un palat Belle Époque, o vilă modernistă şi un bloc comunist. Toate transformările oraşului, oamenii care l-au construit şi chiar istoria uneori dramatică prin care a trecut sunt poveşti care trebuie cunoscute despre acest oraş pentru a fi înţeles, „îmblânzit“, cum se cuvine.
Ana Rubeli spune că i-ar plăcea ca străinii să descopere şi Bucureştiul dincolo de marile bulevarde, să ajungă în fostele mahalale, să intre în casele-muzeu, să afle poveştile personalităţilor care au trăit aici.
„Cred că avem un patrimoniu extraordinar, insuficient cunoscut şi valorificat. Tocmai de aceea încerc, prin AICI A STAT, să contribui la schimbarea felului în care este perceput oraşul.“
Şi-ar dori ca oraşul Bucureşti să devină o destinaţie culturală în sine, un oraş pe care turiştii să îl aleagă pentru arhitectura sa, pentru muzee, pentru muzică, pentru poveştile sale. Pentru că are toate ingredientele pentru asta.
