Într-o lume care aleargă în continuare neobosită după tinereţea fără bătrâneţe, după supleţea fără „pată“ şi după cele mai noi trenduri, apar şi altfel de modele. Iar termenul e folosit aici cu dublă conotaţie –de exemplu şi de fotomodel. Deşi 90-60-90 rămâne etalonul în cele mai multe cazuri, dimensiunile celor care urcă pe podiumuri sau care apar în pictoriale sunt mai variate decât oricând. Şi la fel de mult s-a lărgit şi plaja de vârstă a persoanelor inspiraţionale, care au făcut ca moda să le fie parte integrantă din viaţă. Cum ajungi însă să fii model dacă nu te încadrezi în standarde? Ofelia Cozma, unul dintre cele mai cunoscute asemenea exemple locale, îşi dezvăluie parcursul pentru După Afaceri Premium.
„Moda se poate cumpăra, iar stilul se educă şi se rafinează toată viaţa. Trebuie doar să ne străduim puţin să ne analizăm onest şi să ne cunoaştem“, povesteşte ea.
La bază, Ofelia este inginer. Ulterior, s-a mai dus la nişte şcoli şi a devenit şi skincare specialist – atunci când nevoia de a începe de undeva, în Kuweit, a împins-o. După care, făcând o pauză determinată de depistarea unui cancer, atunci când s-a întors la muncă, a mers către educaţie, lucrând la The British School of Kuwait, timp de zece ani – în cadrul Catedrei de Creative Arts, specialitatea Design & Technology - şi la British Academy of International Arts.
„Acum, mă ocup cu ce simt că îmi dă rost: merg şi le vorbesc tinerilor despre antifragilitate şi curaj. Totodată, cred că le dau femeilor mai tinere o altă perspectivă asupra vârstei.“
Se ocupă şi de consultanţă personalizată de imagine. Asta nu înseamnă doar garderoba cuiva, ci şi alte componente ale imaginii, adaugă ea. „Reuşesc să le îndrum astfel încât să obţină cu investiţii minime o imagine calibrată pe stilul de viaţă, activităţile, bugetul şi personalitatea fiecăreia.“
Dar cum a ajuns Ofelia Cozma la modă?
A făcut multe până să ajungă aici. A fost, pe rând, inginer, agent de asigurări, specialist în îngrijirea pielii, manager al unui salon de înfrumuseţare, profesor, blogger şi, mai recent, educator de stil.
„Nu am studii de modă, nu din cele care se finalizează cu o diplomă în domeniu.“
Însă, a avut şansa să trăiască 19 ani în Kuweait, care este ca un Dubai mai mic, iar aici preocuparea pentru modă era una esenţială, povesteşte ea.
Soţul său a plecat cu un contract guvernamental să lucreze în această ţară din Orientul Mijlociu şi, la scurt timp, Ofelia a renunţat la cariera în asigurări pe care o avea în România, ca să fie împreună acolo. După ce a făcut cursuri şi practică la Academia „Christine Valmy“, a lucrat ca skincare specialist (specialist în îngrijirea pielii) şi manager în trei saloane.
„Apoi, am lucrat home service (la domiciliu – n. red.) pentru câteva prinţese (sheikha) din familia regală, care m-au recomandat şi prietenelor lor. A trebuit să întrerup, depistând că aveam cancer care trebuia operat şi tratat.“
A fost un moment de reevaluare şi reaşezare a vieţii.
Atunci când a reluat munca, a virat către educaţie, din nevoia de a face ceva cu impact.
„Aşa a început activitatea didactică la una dintre cele mai prestigioase şcoli din Kuweit. Am lucrat ca teacher assistant în Lower Department, iar apoi, împreună cu profesoara mea, am înfiinţat catedra de Design & Technology, care a crescut de la un opţional pentru copiii nonmusulmani (în timp ce elevii musulmani studiau Islamul) la materie de curriculă în clasa pregătitoare până în anul al 13-lea.“
Ulterior, Ofelia a devenit profesor. În paralel, preda şi cursuri la afterschool, la British Academy of Internaţional Arts. În 2012, soţul său a suferit un infarct masiv şi a murit brusc.
„Am terminat anul şcolar şi am venit în vară acasă, dar apoi m-am întors la şcoală, care era, în acel moment, singurul punct de stabilitate al existenţei mele.“ Însă a fost şi ultimul an şcolar în Kuwait. „Nu mă mai regăseam, singură într-o ţară străină. M-am repatriat în vara lui 2013.“
Aceasta a fost călătoria majoră şi definitorie a vieţii sale. A învăţat tot ceea ce e astăzi. Acolo a învăţat şi modă.
„Ce apărea pe planetă, într-o săptămână puteam atinge în magazinele marilor branduri. La vremea aceea, aproape că nici nu exista internetul.“
Acolo a descoperit şi conceptele de sales (reduceri), outlet, end of line, last piece şi preowned.
„Am trăit în mediul acela multicultural, în care aveai şi souk (bazar) şi târguri de haine. Totodată, faptul că nu aveam bani pentru a cumpăra ce îmi doream pe atunci (eram ca Alice în Ţara Minunilor) m-a învăţat treptat cum să aleg, în ce merită să investesc, cum să drămuiesc, cum să combin, pe ce să pun accent.“
Asta i-a fost şcoală de modă. Un rol important a jucat şi mama sa, care i-a insuflat grija pentru felul în care arată.
„Pe lângă asta, m-au influenţat şi clientele mele, care veneau din înalta societate, inclusiv câteva prinţese din familia regală. Intram în dormitorul lor, în dulapul lor, ca să nu mai povestesc despre câte lucruri mi-au dăruit.“ Şi acum, unele dintre poşetele şi eşarfele pe care le poartă sunt dintre cele primite de la ele.
„Totuşi, partea de carieră care mi se potriveşte cel mai bine rămâne, cred, cea de educator, de mentor de lifestyle. Nu întâmplător nu am zis «modă», fiindcă ce fac eu cred că este mai amplu de atât.“
Scrie pe blogul personal, dar are şi cliente cărora le-a reconfigurat sau ajustat garderoba. Pentru unele a făcut şi face personal shopping, pentru altele a oferit consiliere punctuală la anumite evenimente.
„Argumentez fiecare alegere, astfel încât persoana să ştie, pe datele «tehnice» pe care le avem (date fizice, activităţi predominante, hobby-uri, stil de viaţă, etapă a vieţii), cum să procedeze şi singură. Le ghidez, nu le ţin dependente de mine.“
Despre legătura ei cu moda declară că este una relaxată. Nu e pasionată de trenduri, ci, mai degrabă, de a integra imaginea exterioară în personalitatea fiecăruia.
„Eu mă joc, în felul meu, cu elemente stilistice. Cred că asocierea mea cu stilul s-a făcut treptat şi pe cale naturală, în timp, ca urmare a faptului că oamenii au putut detecta o coerenţă stilistică şi de imagine.“
E un mod de viaţă, nu un scop. Dintotdeauna, dacă ar fi să deruleze filmul vieţii ei, i-au cerut sfatul prietenii, atunci când aveau de achiziţionat ceva, fie pentru un eveniment, un cadou ori un alt prilej.
„Am făcut asta mereu. Dintr-o privire, mutând în casă câteva obiecte între ele, am schimbat tot interiorul. Într-o ţinută, adăugând un accesoriu inspirat, am echilibrat şi înviorat situaţia. Altfel spus, am făcut consultanţă încă de pe vremea în care nu exista consultanţa stilistică.“
Astăzi, spune despre sine că e povestitor, sfătuitor şi educator de stil.
„Sunt convinsă că mediul în care creştem şi ne dezvoltăm este esenţial.“
Armonia din familie, preocuparea şi grija pentru a trăi frumos, toate acestea fac parte din educaţia viitorului adult. Dar, desigur că oamenii se şi educă în timp, odată cu maturizarea şi cu conştientizarea personalităţii proprii.
„Legat de modă: cred că se bate prea multă monedă pe trenduri în detrimentul stilului. Moda ar trebui să ne ajute să înţelegem fenomenele stradale ori sociale cu care ne intersectăm şi să le acceptăm.“ Stilul este însă cel care ne defineşte. E extensia noastră, e parte din noi.
„Ştii cum e? Toată lumea are în casă o masă, un dulap, un pat, covoare etc. Dar unele case arată precum cei care le populează, altele ca un showroom. La fel şi garderobele.“
Dacă ar fi să aleagă totuşi câteva piese-cheie pentru orice garderobă, optează pentru o cămaşă albă din poplin, un pardesiu, un sacou, o poşetă clasică şi o eşarfă. Asta pe lângă o fustă clasică şi o pereche de jeans pe care, cel mai probabil, lumea le are deja în dressing.
Din propria garderobă, cele mai dragi îi sunt o eşarfă, o broşă, o geantă mov pe care a achiziţionat-o în pandemie din Dubai şi pe care o poate integra uşor în propriile ţinute, un sacou negru cu o croială clasică, un caftan dintr-un material creponat, plisat şi un mantou.
„Acum 30 de ani, am văzut într-un magazin din Kuweit un mantou 3/4 din catifea de mătase. Mi-a rămas sufletul la el. Am mers în weekend împreună cu soţul meu, cu argumentul suprem că «mă pot imagina cu haina asta şi peste 30 de ani, la operă».“
Costa cam 200 de dolari, ceea ce era enorm pentru ei, atunci. Când au mers la casă, au primit un discount de 15%.
„Ei bine, acum câteva săptămâni, chiar l-am îmbrăcat la operă. De fapt, de atunci l-am purtat de sute de ori, în fel de fel de contexte. Este, poate, cea mai preţioasă piesă a mea, chiar dacă nu şi cea mai scumpă.“
În general, obiectele pe care le consideră speciale sunt cele clasice, care transcend timpul. Sunt versatile, unice şi foarte purtate.
„Atunci când călătoresc, dau şi o raită pe la vitrine şi magazine. De asemenea, mă uit online după piese care s-ar potrivi cu persoanele pe care le consiliez ori după piese care ar completa sau ar lega ce există deja.“
Clienţii ei sunt cu precădere femei independente financiar, cu joburi stabile. Sunt femei care se îmbracă bine, corect, dar care îşi doresc ieşirea din tipare şi şabloane.
„Câteva m-au apelat fiindcă erau în căutare de ceva nou ori erau în derivă stilistică. Au aflat despre mine şi, văzându-mă pe reţelele sociale, s-au simţit inspirate. Au fost şi situaţii în care munca mea a avut un rol terapeutic, iar pe acelea le consider marile succese.“
Afirmă că are o gândire tehnică, un soi de pragmatism şi simţ practic, iar ingineria are nevoie de acestea. Dar are şi o dominantă artistică şi creativă, pe care a folosit-o în toate joburile şi în toate locurile prin care a purtat-o viaţa.
„De aceea mă gândesc că aş fi fost un bun designer de interior. De fapt, fără a avea studii cu diplomă, am amenajat toate locuinţele în care am stat, plus câteva pentru prieteni, dar şi mai multe spaţii de lucru. În realitate, designerul de interior este tot un stilist, dar pentru locuinţe şi alte spaţii.“
Dat fiind faptul că aproape toată viaţa sa a fost o plecare de undeva către undeva, o mutare dintr-un loc în altul, şi-a promis ca anii ăştia în care mai are forţă, energie şi putere fizică să îi folosească pentru a face lucrurile pe care şi le-a dorit şi nu a putut să le realizeze din cauza obligaţiilor contractuale şi a responsabilităţilor familiale şi sociale.
„Acum merg des la operă şi la filarmonică, la teatru. Călătoresc în alte oraşe pentru câte un eveniment cultural. Uneori, merg speaker la evenimente despre leadership feminin, dar nu numai. Particip câteodată şi la interviuri şi podcast-uri.“
De altfel, şi ascultă podcast-uri, nu doar muzică. Citeşte, dar şi scrie despre ce o inspiră şi o emoţionează.
„Pe viitor, vreau să realizez un podcast despre curaj, pentru care trebuie să ajung la Bucureşti. Vreau totodată să plec la Barcelona, să mă reapuc de scris pe blog – am o sumedenie de teme notate pe caiet, pe care doresc să le dezvolt acolo –, să pictez – e un hobby pe care aproape că l-am părăsit.“
Tot pe listă e o operaţie de cristalin la ambii ochi, dar şi o serie de colaborări noi şi continuarea celor deja existente, conchide ea.
