Style

"Când am început, totul era o luptă. Toată lumea voia aur." Despre argint, cliente mai speciale şi cel mai bun restaurant, cu Alexandra Popescu, manager de 11 ani la Oxette

03 apr 2015 2423 afişări de Roxana Petrescu
Din aceeaşi categorie

Alexandra Popescu este omul care de 11 ani a pus umărul la creşterea brandului de ceasuri şi bijuterii Oxette pe piaţa locală, iar faptul că de mai bine de un deceniu lucrează cu pietre semipreţioase şi cu argint nu este o coincidenţă. De mică ştia toate pietrele, iar din clasa a doua îşi schimba cerceii în funcţie de haine, iubirea pentru argint fiindu-i inspirată de mama ei, iar pasiunea pentru pietre, aceste comori ale pământului, fiindu-i insuflată de tatăl său.

„Mie-mi plac toate bijuteriile. Mi-ar fi imposibil să-mi aleg doar una. Îţi dai seama în atâţia ani câte am reuşit să adun? Norocul meu este că am fată“, spune râzând Alexandra Popescu, între două telefoane legate de deschiderea noului magazin Oxette din Iaşi, cel de-al şaselea pe care grupul elen Perideo îl deţine în România.

Admite că acest deceniu în care Oxette a crescut pe piaţa locală prin bijuterii realizate în Grecia din argint şi pietre semipreţioase a fost o luptă, mai ales într-o ţară în care regele era aurul, galben şi strălucitor, masiv şi arogant.

„Suntem de 11 ani în Ro­mânia, iar când am început totul era o luptă. Toată lumea voia aur. Ţin minte că odată i-am spus tatălui meu că-mi doresc un pandantiv de argint. S-a uitat mirat la mine şi mi-a spus ca aia este doar o tinichea, aşa că mi-a luat un lănţisor de aur cu o perluţă. La început am fost noi cei care veneam cu produse diferite faţă de ceea ce exista atunci pe piaţă, iar apoi uşor, uşor au venit şi alţii“, îşi aminteşte Alexandra Popescu.

Îi este imposibil să aleagă o piatră sau o bijuterie de suflet. Îmi arată un dulap plin de piese care ar stârni dorinţa oricui şi-mi spune că aşa ceva are şi acasă.

„Din clasa a doua îmi schimb cerceii şi mi-i potrivesc cu hainele. Tata era geolog, iar mama învă­ţătoare, aşa că de mică ştiam toate pietrele. În plus, mama era înnebunită după argint. Îmi plac multe pietre, mi-ar fi imposibil să aleg una, dar o piatră cu adevărat specială este labradoritul datorită culorilor sale, gri, verde, albastru. Cristalul de stâncă este o altă piatră care-mi place enorm.“

De altfel, pasiunea pentru pietre este un element comun pentru majoritatea clientelor Oxette, multe dintre ele fiind convinse de „magia“ care este încapsulată în aceste comori ale pământului.

„Multe dintre doamnele care ne sunt cliente cred în energiile pozitive pe care aceste pietre le au. De obicei, cele mai vândute piese sunt colierele, iar apoi cerceii.“

Astfel, unele cliente vin şi pur şi simplu vorbesc ore-ntregi despre pietrele semipreţioase fără să cumpere nimic, altele vin acum cu fetele lor, altele cer sfaturi privind accesorizarea ţinutelor.

„Avem fel şi fel de cliente. Avem o clientă care vine, stă în magazine două ore şi vorbeşte mereu cu fetele despre pietre. Mai avem cliente care vin cu rochiile, iar noi le accesorizăm ţinutele. Pe segmentul de consiliere stăm chiar foarte bine, consilierii noştri ştiu ce produse au achiziţionat diferite doamne pentru un eveniment astfel încât să nu recomande aceleaşi produse unei alte doamne care se poate să meargă la acelaşi eveniment, urmând ca cele două doamne să se întâlnească purtând aceeaşi piesă.“

De exemplu, doamnele din Constanţa apreciază volumele mari, extravagante şi mai ales cerceii voluminoşi şi sunt destul de bucuroase că de obicei sunt aduse puţine piese cu acelaşi model astfel încet riscul de a se întâlni cu o altă posesoare a aceleiaşi bijuterii este destul de redus.

„Segmentul nostru de cliente este între 25 şi 45 de ani. Acum de exemplu au început să vină fetele doamnelor care ne-au fost pentru prima dată cliente. Avem şi co­lecţii pentru copii, dar şi o gamă largă de butoni. Pentru noi, bărbaţii au contat de la început, au avut un procent bun din vânzările noastre. Mai ales în lunile martie şi decembrie, domnii sunt cei mai buni prieteni ai noştri.“

După mai bine de 10 ani în care a contribuit la extinderea Oxette pe piaţa locală, Alexandra Popescu spune că a învăţat un lucru destul de important odată cu dezvoltarea vieţii de familie: să pună telefonul jos.

„Cel mai important lucru în aceşti ani a fost că am învăţat să obţin echilibrul. Am învăţat să las telefonul din mână şi să mă ocup şi de viaţa personală. Viaţa profesională fără cea personală nu are niciun sens. Totul în viaţă consider că trebuie să aibă un echilibru.“

Aşa că atunci când are puţin timp liber, pleacă în concedii, dar spune că se simte foarte bine şi în România. „Mama mea este de lângă Slă­nic Prahova şi acela este un loc în care mă simt tare bine. Sinceră să fiu, în orice destinaţie în care am fost, m-am simţit bine.“ Tocmai de aceea spune că dacă ar fi să primească un cadou, şi-ar dori o că­lă­torie. „Restau­rantul preferat este la mama acasă. Chiar glumim între noi şi spunem că noi mân­căm de la firma de catering Ol­gu­ţa“.

Stând încojurată atât de mult timp de bijuterii, nu este nicio surpriză că hobby-ul Alexandrei Popescu sunt tot bijuteriile. De ceva timp, acest hobby a luat o formă cât se poate de practică:

„Şi eu am început să fac bijuterii cu pietre.“