Gastronomie

Drumul vinului în România abia începe să se construiască. Cramele îşi deschid porţile, iar turiştii români şi străini se lasă cuceriţi de dealurile Drăgăşaniului sau de cele din podgoria Dealu Mare

04 aug 2017 2720 afişări de Cristina Rosca
Din aceeaşi categorie

În timp ce scriu acest text, stau pe terasa camerei mele de la un conac din zona Dealu Mare. În faţă se vede viţa-de-vie. În stânga piscina. Pe o rază de câteva zeci de kilometri, în ultimii ani, s-au dezvoltat alte câteva zeci de crame, câteva conace şi „o mână“ de restaurante. La fel s-a întâmplat şi în podgoria Drăgăşani şi în zona Banatului, în special în zona Dealurile Silagiului. Cei mai mulţi pasionaţi de vin au mers întâi în Toscana şi Bordeaux sau Alsacia pentru a testa unele dintre cele mai cunoscute licori ale lui Bacchus din lume. Acum încep să se lase cuceriţi de dealurile Drăgăşaniului sau de podgoriile întinse din zona Dealu Mare. Şi drumul vinului în România abia începe să se construiască.

 

„În ultimele şase luni am primit multe e-mailuri de la străini interesaţi de vinurile româneşti pe de-o parte, dar şi de turismul local pe de alta. Două cupluri au spus chiar că sunt iubitoare de vinuri şi vin special pentru cramele din România. Este un pas mic, dar m-am bucurat să aflu că proiectele au ecou şi în afara ţării“, spune Alina Iancu, fondator ReVino.ro şi CrameRomania.ro, două platforme care promovează turismul viticol şi vinul românesc.

Ea afirmă că momentan turismul viticol este în continuare o activitate de weekend, opţiunile existente în prezent acoperind în principiu trei zile. O escapadă într-o zonă viticolă poate începe cu o plimbare pe dealurile din zonă sau în vie, pentru a continua apoi cu o binemeritată degustare. De asemenea, pot fi organizate excursii opţionale la atracţiile turistice din zonă.

„Principala activitate este, de-sigur, degustarea de vinuri. Pachetele noastre de servicii includ cazare, degustare de 3 sau 5 vinuri la alegere, vizitarea domeniului şi a cramei şi servirea mesei“, spune Andreea Micu, cea care deţine împreună cu părinţii săi, familia de avocaţi Stoica, crama Avincis din zona Drăgăşani.

La Avincis nu există un restaurant, astfel că mesele se servesc în sala de degustare a cramei şi au la bază un meniu prestabilit, bazat desigur pe produse locale şi care poate fi uşor adaptat preferinţelor oaspeţilor, explică Andreea Micu.

Totuşi, pe lângă degustarea de vinuri, vizitatorii au la dispoziţie un teren de tenis sau baschet (cu echipament propriu) şi de asemenea pot face plimbări în împrejurimi. Schitul Dobruşa, Mănăstirile Olteniei - Dintr-un lemn, Horezu, Arnota - precum şi Culele de la Măldăreşti sunt doar o parte dintre opţiuni.

Crama Avincis are în spate o istorie de peste 100 de ani, domeniul de la Drăgăşani, acolo unde se află crama, existând din 1904. Familia Cristianei Stoica, soţia lui Valeriu Stoica, a devenit proprietara domeniului în 1927, apoi după 1950 a intrat în posesia statului român odată cu instaurarea regimului comunist. L-au redobândit după 1990, iar în 2007 familia Stoica a început proiectul de re-staurare a domeniului. Acesta a inclus plantarea viţei-de-vie, refacerea conacului şi construcţia cramei. În 2011 a avut loc lansarea oficială a cramei şi au apărut primele vinuri pe piaţă din recolta anului 2010.

Avincis a fost totodată una dintre primele crame locale care au pariat şi pe o facilitate proprie de cazare, cu o capacitate astăzi de 28 de persoane în regim double sau 14 persoane în regim single, respectiv zece camere şi trei apartamente.

„Dintre spaţiile de cazare de pe domeniul Vila Dobruşa se remarcă cele trei căsuţe de lemn de deasupra cramei care adăpostesc cele trei apartamente. Aceste căsuţe sunt în armonie cu crama construită sub forma unei nave, perfect integrate în peisaj.“ Designul camerelor şi al apartamentelor este de tip modern, minimalist, cu elemente de mobilier contemporane, dar şi cu accente olteneşti locale: covoare, farfurii de Horezu sau unelte de lucru ţărăneşti. Chiar şi jocurile de culori din gresie amintesc de covoarele olteneşti.  Iar fiecare cameră sau apartament poartă numele unuia dintre vinurile produse de crama AVINCIS: Crâmpoşie Selecţionată, Negru de Drăgăşani, Tămâioasă Ro­mâ­nească, Merlot sau Cuvée Grandiflora. „Turismul viticol este o experienţă, de aceea cramele nu trebuie să ofere acelaşi lucru. Trebuie să profite de ce oferă zona, de la relief, peisaje şi tipicitatea solului pentru vinuri (terroir) până la gastronomie, asocieri culinare vin – produse specifice zonei“, explică Alina Iancu.

La degustările de la Licorna Winehouse din zona Dealu Mare, grupurile de turişti numără maximum 20 de persoane, pentru ca experienţa degustării să fie pe măsura aşteptărilor, pentru ca toate întrebările să primească răspuns şi pentru ca după vizită  fiecare turist să rămână cu informaţiile necesare pentru a putea degusta şi acasă un vin şi a-l aprecia. Vizita începe cu prezentarea centrului de vinificaţie, a fluxului tehnologic, a pivniţei construite în 1909, şi abia apoi se ajunge la degustarea a şase vinuri din gamele cramei, respectiv Serafim, Anno, Bon Viveur şi Vinuri obţinute din struguri stafidiţi natural.

„Lângă aceste vinuri oferim neutralizatori care ajută la resetarea papilelor gustative după fiecare vin (pâine, brânză neutră, mere), dar şi preparate precum brânzeturi semiaromate şi preparate din carne necesare pentru asocierea gastronomică a vinurilor prezentate“, spune Gabriel Lăcureanu, enologul cramei Licorna. Aici, fiecare vin este servit în pahar individual, astfel încât degustătorii să poată reveni la vinurile încercate şi să le studieze şi comparativ, în pahar, în diverse etape de la deschiderea buteliei. „Crama, aşa cum poate fi admirată în prezent, a fost deschisă în 2013, însă locul s-a îmbogăţit de poveste mulţi ani înainte ca Licorna să fie o inspiraţie pentru nume.“

Localnicii spun că, în urmă cu mai bine de 100 de ani, soţii Nicolae şi Elena Nicolau au hotărât să-şi construiască o cramă pe acest loc. Nicolae Nicolau îl visase pe domnitorul Constantin Brân­coveanu care îi cerea să clădească o cramă unde să facă un vin negru  precum cocoşul din curtea acestuia. Cât despre vinul negru solicitat de domnitor, se face şi în prezent, iar crama nu a ieşit din basm şi poartă numele de Licorna Winehouse. „Conacul ce face parte din complexul Licorna Winehouse şi a aparţinut familiei Nicolau. La subsolul acestuia se afla pivniţa. Locul este folosit pentru maturarea vinurilor în 84 de baricuri (butoaie de stejar de 225 l) şi pentru catifelarea vinului roşu în budane de 2.000 de litri şi de 3.000 de litri.“ Conacul a fost construit între anii 1907 şi 1909 cu pietrari italieni care, în acele vremuri, erau învăţători în arta sculpturii pietrelor pentru localnicii din zona Tohani.

În acest moment, Licorna Winehouse nu are spaţii de cazare destinate turiştilor care vin să viziteze crama şi să deguste vinurile. „De aceea, recomandăm grupurilor interesate de a petrece mai mult decât o după-amiază la noi să se cazeze în zonă, fie la Conacul Domniţei Ralu din Chiţorani, la 30 de kilometri de Gura Vadului, unde e situată crama, sau la Conacul Ceptura, la 20 de kilometri de cramă.“

La Crama Bauer din Drăgăşani, Raluca şi Oliver Bauer îşi primesc oaspeţii din Franţa, Germania, Japonia, Scoţia, Australia, Statele Unite, dar şi România. Vinul românesc a început fie interesant pentru străini, dar şi pentru români, în special tinerii vor să descopere regiuni pitoreşti mai puţin cunoscute şi măcar o parte din magia vinului, spune Oliver Bauer.

„Dacă în 2014 aveam 1-2 grupuri pe săptămână, acum suntem în situaţia de a refuza din păcate grupuri de turişti. Rezervările le facem acum cu 1-2 luni în avans.“ Oliver Bauer este un enolog german venit în România în 2003 într-o aventură de câteva luni. De atunci au trecut însă 14 ani, el s-a îndrăgostit de o buzoiancă, s-a mutat pe meleagurile de la Drăgăşani şi a pus bazele propriei crame. Bauer, punct. Aşa se cheamă brandul lor de vin, cu punct cu tot. El este totodată enologul cramei Prince Ştirbey.

„Îi încurajăm pe toţi care vin în Dragăşani să nu viziteze doar o cramă – va fi o experienţă monocromă. Pentru a înţelege zona, pentru a descoperi diversitatea şi potenţialul trebuie să viziteze măcar două-trei crame. În felul acesta vor descoperi culori şi nuanţe armonizate şi vor înţelege filosofia noastră.“

Oliver Bauer povesteşte că la Stirbey, crama este din 1920, renovată în 2002, păstrând elementele arhitecturii iniţiale. Proprietara cramei, Ileana Kripp, este cea care a amenajat sala de degustare, punând accentul pe istoria familiei şi a brandului Stirbey. „Regăsiţi aici reclame Stirbey din revista Furnica din 1903-1905, un mers al trenurilor din 1905 în care se promovau pepinierele Stirbey cu menţiunea soiurilor româneşti produse (mare parte din ele dispărute acum) sau meniuri vechi ale restaurantelor care cu mândrie promovau vinurile Stirbey. Nu lipseşte nici tradiţionalul covor oltenesc sau ceramica de Horezu.“

La polul opus, Crama Bauer este construită în 2012, dar şi ea a fost inspirată de impresionantul peisaj din vârf de deal. „Vrem să lucrăm împreună cu natura, suntem conştienţi că dacă porcii mistreţi trec prin grădina noastră este datorită faptului că noi suntem în mediul lor, nu ei în al nostru.“

Andreea Micu, de la crama „vecină“ Avincis spune şi ea că vizitele la cramă pot fi presărate cu momente pitoreşti. În timpul unei plimbări pe domeniu, în timp ce admiri superbul apus de soare, îţi poate tăia calea un iepure sălbatic sau chiar o vulpe. „Mistreţii au obiceiul să intre în vie şi să provoace stricăciuni, astfel încât am fost nevoiţi să găsim diferite metode să îi ţinem departe. Una dintre aceste metode este plasarea unui radio la care să cânte muzică, la căderea serii, între rândurile de vie.“

În categoria întâmplărilor amuzante, Oliver Bauer pove­steşte că la Crama Bauer există cisterne de inox de dimensiuni variate, pornind de la 100 de litri până la 3.000 de litri, astfel încât să permită vinificarea separată, a fiecărei parcele. „Un profesionist din domeniul vinului, Elizabeth Gabay, master of wine, obişnuită cu vizite la crame mari, unele chiar industriale, a intrat în Crama Bauer şi, surprinsă de dimensiunile cisternelor, a spus: „Look, Baby Tanks“ . A fost pentru noi un compliment. Esenţele tari se ţin în sticle mici!“ La Crama Bauer turiştii sunt întotdeauna primiţi chiar de cei doi proprietari, Oliver şi Raluca Bauer, oamenii direct implicaţi în producţie, cu informaţiile profunde şi corecte despre produs.

„Ne place să primim oaspeţii pe timp de vară pe terasa cu vedere spre Olt cu un pahar rece de Crâmpoşie Selecţionată, iar în timp de iarnă, în sala de degustare, lângă focul troznind în sobă cu un pahar de Petit Verdot.“ Sala de degustare conţine o istorie în fotografii a familei Bauer – vinificatori de patru generaţii, însoţită de tablouri cu etichete ale vinurilor care i-au impresionat pe parcursul anilor pe fondatori. „Este oglinda încrederii noastre în diversitate şi nu în conceptul de »cel mai bun vin».“

Marius Pasca, director Cramă Turistică de la Cramele Recaş, unul dintre cei mai mari producători de vin din România, este de părere că există potenţial pentru enoturism local.  „Iar noi suntem un exemplu în acest sens. Am deschis zona turistică în 2003 şi am început cu 300 de turişti pe an, iar acum sunt în jur de 15.000 de vizitatori pe an, jumătate străini.“

Sigur, nu putem compara turismul viticol naţional cu cel din Italia sau Franţa pentru că ei fac asta de foarte mulţi ani şi o fac pe suprafeţe viticole de 100 de ori mai mari decât în România, adaugă el. În plus, acolo, aproape fiecare familie care deţine câteva hectare de vie şi are brand propriu care îmbuteliază vinul are şi o zonă destinată turismului, degustărilor de vinuri. „Cred sincer că asta lipseşte României viticole. Experienţa, curajul micilor producători de a face investiţii în enoturism, investiţii care ar putea fi cel mai bun ambasador pentru propriile vinuri.“