Există puţine domenii în mediul de business românesc care să fi „suferit“ în ultimii 15 ani o transformare mai radicală şi mai efervescentă decât domeniul vinului. Pe de-o parte susţinute de fondurile europene de reconversie, iar pe de alta mânate de pasiunea antreprenorilor pentru licoarea lui Bacchus, iniţiativele în domeniul viticol au fost şi continuă să fie numeroase, an de an crame noi apărând în peisajul autohton şi etichete noi de vin făcându-şi loc pe rafturile magazinelor şi în meniurile restaurantelor. Crama de Piatră şi vinurile Boian sunt un exemplu de nume relativ nou într-un sector vechi „de când lumea“, România făcând parte din ceea ce cunoscătorii numesc lumea (foarte) veche a vinului.
„Povestea actualei crame începe în 2017, când tatăl meu a cumpărat ruina fostului MAT (Monopolul Alcoolului şi Tutunului)“, spune David Sandu, administrator al Cramei de Piatră, business ce cuprinde zona de cramă, dar şi un restaurant şi o facilitate de cazare.
El este managerul acestui complex a cărui istorie începe de fapt să se scrie acum mai bine de 100 de ani. „Crama şi beciul sunt astăzi găzduite în clădirile originale, de la 1912.“
Aceste imobile au aparţinut familiei de boieri Clinciu-Vlădescu, înainte de a fi preluate de comunişti odată cu instaurarea regimului.
„Clinciu Ion, profesor la Liceul Gheorghe Lazăr din Bucureşti, venit din Bran, se căsătoreşte la Vadu Săpat cu fata boierului Vlădescu şi primeşte drept zestre de nuntă 20 de hectare de vie pe dealul unde astăzi se află crama“, povesteşte David Sandu.
Era anul 1909 când Clinciu, alături de o echipă de pietrari italieni, construia integral din calcar beciul şi crama, conacul fiind ridicat ulterior, continuă el povestea.
„Proprietatea de aproape un hectar – fără zona de vie - am cumpărat-o de la ultima nevastă a unuia dintre nepoţii lui Clinciu, care au redobândit proprietăţile din România în momentul retrocedărilor de după comunism.“
Ea rămăsese proprietar peste cramă şi alte două conace din România deoarece soţul său murise, iar copilul lor nu împlinise încă, la momentul acela, 18 ani. Ei locuiau în Canada de mai bine de trei decenii, aşa că imobilele locale erau în paragină, afirmă David Sandu.
Tatăl său, Cristian Sandu, este cel care a preluat proprietăţile şi a dezvoltat o afacere proprie în domeniul vinului.
„În industia vinului şi în HoReCa, tata nu avea o bază, ci doar ceva cunoştinţe dat fiind că făceam vin la nivel de familie, din cele două hectare de viţă-de-vie pe care le aveam de la bunici.“
Cristian Sandu nu este însă la prima încercare antreprenorială, el fiind activ de la 20 de ani în business, controlând o firmă de mobilă şi canapele fondată în 2005 şi care astăzi a ajuns la aproape 100 de salariaţi. Aceasta realizează în principal canapele, colţare, scaune şi saltele, fiind amplasată în acelaşi sat – Vadu Săpat – ca şi crama. Mai mult, compania are cinci magazine proprii în Bucureşti, Ploieşti, Buzău şi Constanţa, plus o reţea de colaboratori.
Astăzi, businessul de mobilă îşi sărbătoreşte majoratul, pe când cel din domeniul vinului şi turismului e abia la început.
„Cu partea de turism viticol am venit eu“, spune David Sandu. El a absolvit liceul în Bucureşti în 2019, iar apoi s-a mutat în Vadu Săpat, continând la distanţă studiile, mai exact Facultatea de agronomie. Spune că a deprins pasiunea pentru vinuri de la tatăl său, iar acum se consideră vinificator după cinci campanii de cules la activ. „Am învăţat câte ceva în fiecare an, atât în vie, cât şi în cramă.“
În prezent, familia Sandu deţine opt hectare de vie în proprietate, e vorba de vie bătrână, de regulă de peste 45 de ani. Cea mai bătrână are chiar 70 de ani.
„Toate viile sunt cumpărate de la bătrâni sau de la moştenitori care nu mai puteau să le muncească.“ Viile sunt amplasate toate în Vadu Săpat, dar pe zece loturi distincte, având poziţii şi expuneri diferite.
„Avem doar soiuri care cresc de mult timp în aceste locuri, soiul predominant fiind Merlot-ul, dar avem şi Cabernet Sauvignion, Fetească Neagră - asta ca soiuri roşii – şi Fetească Albă, Fetească Regală şi Riesling – în ceea ce le priveşte pe cele albe.“
Totodată, familia cumpără şi struguri din soiuri pe care nu le are, precum Pinot Noir, Chardonnay şi Shiraz, încercând să îşi diversifice astfel sortimentul de vinuri.
„Conceptul de cramă este unul boutic, cu producţie mică, de până în 30.000 de sticle anual. Circa 80% din producţie se bazează pe soiurile din viile proprii.“
Producţia exactă variază de la an la an, în funcţie de vreme. Spre exemplu, în 2022, un an secetos, vinurile au fost unele extraordinare, mai ales cele roşii, pe care David Sandu le defineşte ca fiind „concentrate, taninoase“. Pe de altă parte însă, 2022 nu a fost un an extraordinar pentru vânzări, care au scăzut.
„Vinurile le vindem în HoReCa şi direct către clienţii pe care i-am fidelizat în ultimii cinci ani. Nu vrem să intrăm în piaţa de retail deoarece nu avem producţia necesară.“ Momentan, compania nu face nici export, deşi acest tip de extindere e pe lista de planuri.
Vinurile care poartă brandul Boian au preţuri medii, ce variază între 20 şi 50 de lei pentru clienţii din HoReCa şi între 30 şi 60 de lei pentru persoanele fizice. „Avem şi ediţii speciale la vinurile roşii, iar acestea au preţuri ce pornesc de la 80 de lei şi pot urca până la 200 de lei.“ Cele mai multe businessuri din domeniul vinului şi-au concentrat atenţia pe producţia efectivă, astfel că există crame ale căror porţi, spre exemplu, nu sunt deschise vizitatorilor. Puţine sunt acele afaceri ce au încorporată şi componenta de turism. Şi mai puţine au cazare şi restaurant proprii. Crama de Piatră a mizat pe acest model integrat încă de la început.
„Încă din 2018, când am început să facem vinuri, am zis că trebuie să avem şi locuri de cazare, dar şi un restaurant. Problema în zona noastră, chiar şi în momentul de faţă, este lipsa spaţiilor de cazare.“
Localitatea Vadu Săpat se află la circa o oră şi jumătate de Bucureşti, în zona viticolă Dealu Mare, una dintre cele mai cunoscute din România. Chiar şi aici, puţine sunt cramele care au propriile faclităţi de cazare.
„Noi ne dorim să fim mai mult un complex al vinului decât doar o cramă. Am mers, fără să ştim, pe modelul din Vest, unde majoritatea cramelor au şi cazare şi restaurant proprii.“
David Sandu adaugă că în momentul de faţă businessul câştigă mult mai bine din turism - mai ales din evenimente - decât din vinuri. „Anul acesta urmează să inaugurăm un salon dedicat evenimentelor şi conferinţelor.“
Hotelul şi restaurantul au fost deschise în vara lui 2021, în plină pandemie, dar într-o perioadă în care turiştii români vizitau mai ales România. Hotelul are 12 camere, iar restaurantul are o capacitate de 100 de locuri la interior şi alte 60 pe terase.
„Arhitectura exterioară şi o mare parte din cea interioară sunt gândite exclusiv de tatăl meu, el având experienţă în construcţii, amenajări şi chiar restaurări de crame.“ Peste 50% din materialele folosite în acest proiect sunt materiale recuperate din vechiul conac sau de pe alte şantiere de recuperări.
„Avem cărămidă din centrul vechi şi de la fosta fabrică de bere Azuga.“ Piatra cubică vine de la liniile de tramvai din portul Tomis. Piatra de calcar e de la Pietroasele, iar toată tâmplăria provine de la vechiul conac. „Din ea am realizat tâmplăria la ferestre şi uşi, dar şi scările interioare ale cramei. Tot mobilierul şi tâmplăria sunt făcute de noi, în fabrica proprie de mobilă pe care o avem în comună.“
În ceea ce priveşte camerele hotelului, familia David a lucrat cu un designer, care a ales să meargă pe finisaje din vopsele decorative ce imită perfect pereţii vechiului conac.
„Suntem listaţi foarte puţin pe platformele de rezervări deoarece am încercat să creăm propria infrastructură, prin site şi social media. Neavând un număr mare de camere, le umplem pe weekend cam cu două-trei săptămâni înainte. Pentru zilele din cursul săptămânii, facem noi promovare.“
Anul trecut, pragul Crama de Piatră a fost trecut de circa 5.000 de clienţi noi, dintre care 30% străini, spune David Sandu.
„Am avut chiar şi evenimente de 80-100 de persoane, doar cu străini. Până astăzi, am primit la cramă, în nici doi ani (postpandemie – n.red.), oameni de peste 50 de naţionalităţi.“
Încurajaţi de rezultatele de până acum, fondatorii se gândesc ca pe lângă salonul de conferinţe şi evenimente pe care îl au în plan – şi care ar urma să aibă o capacitate de 240 de persoane – să extindă şi zona de cazare. Ei vor să construiască 10-12 spaţii de cazare de tip căsuţă, alături de un spa şi o piscină. „Primăvara şi toamna sunt foarte aglomerate.“
Pe lângă degustări, oaspeţii Cramei de Piatră pot face plimbări pe deal, prin vie, printre livezile de pomi fructiferi sau printre migdali.
„Avem colaboratori ce completează experienţa rurală cu plimbări cu caii sau căruţa, cu lupte dacice, tras cu arcul, aruncat cu toporul şi multe alte activităţi outdoor. Noi oferim plimbări off-road, dar putem organiza tururi şi la alte crame din zonă.“
În Dealu Mare sunt peste 50 de crame, aşa că nu e timp de plictiseală.
