„Încă nu văd schimbări majore care să caracterizeze o mişcare notabilă la final de 2014, dar am simţit cumva o schimbare în ultimii ani, constantă de la an la an, de când România a intrat în UE şi din ce în ce mai mulţi români au hotărât să călătorească şi să muncească afară. Când au revenit, au început să fie mai atenţi la detalii şi la noutăţile în gastronomie“, spune chef Joseph Hadad, unul dintre cei mai cunoscuţi artizani ai ingredientelor din România
Important este însă că lucrurile se mişcă în direcţia bună, chiar dacă mai încet, un prim indiciu fiind efervescenţa cu care se deschid restaurante, mai ales în marile oraşe.
„În ultimii ani, au fost multe schimbări în peisajul gastronomic din România. Pe de o parte s-au deschis multe restaurante specializate pe carne, dar şi altele care promovează curentul raw vegan. De asemenea, există multe restaurante etnice, japoneze, turceşti, indiene, chiar şi thailandeze care funcţionează foarte bine. O altă noutate sunt restaurantele care au ca scop calitatea şi rafinamentul gastronomic. Românii şi mai ales bucureştenii sunt deschişi către experienţe noi. Sunt curioşi să descopere alte culturi. Cred că şi emisiunile de televiziune au ajutat să poziţioneze gustul şi bucătăria la nivel de modă. A devenit „fancy“ să mănânci bine chiar şi în România“, este de părere Cristian Preotu, proprietarul restaurantului le Bistrot Français care deţine alături de soţia sa magazinele Comtesse du Barry.
Dincolo de importul de tendinţe, bucătăria locală poate căpăta valenţe noi printr-un exerciţiu foarte uşor.
„Nu trebuie să ne rupem de tradiţie, dar o putem reinterpreta. Mi-aş dori să văd o gospodină autentică făcând sarmale moleculare. Până în anul 2020 estimez o revoluţie gastronomică completă. Acum, România este pe un drum bun, mă bucur foarte tare de ce văd. Îmi doresc să deschid şi alte restaurante, nu doar în Bucureşti, ca să stimulez concurenţa pe piaţă. Numai aşa putem ridica nivelul“, crede chef Joseph Hadad.
Aceeaşi părere este împărtăşită şi de Nicolai Tand, cheful care conduce Cantine du Nicolai.
„Niciodată nu trebuie să uităm tradiţiile. Mă întreabă lumea, dar ce este românesc? Mâncărurile noastre sunt cele cu care am crescut la părinţi şi la bunici. Altfel, sunt fericit să văd ca românul e deschis către nou şi în ceea ceea ce priveşte domeniul gastronomic“, spune chef Nicolai Tand.
Dacă tot suntem în mijlocul unei furtuni aromate, o întrebare îşi arată capul de fiecare dată. Când va avea şi România un restaurant cu o stea Michelin, sfântul Graal al gastronomiei universale, motivul de obsesie pentru fiecare mare chef al acestei lumi, când?
„Atunci când va fi pregătită. Şi mă refer la cele două părţi: echipa restaurantului în sine, dar şi clienţii. O stea Michelin se traduce în primul rând printr-o experienţă unică. Nu este vorba doar despre mâncare. Ca să ajungem acolo trebuie să reînviem tradiţia creată mai demult pentru bucătari. Trebuie să refacem şcolile de bucătari, cele care durează 4 sau 5 ani şi unde se învaţă meserie temeinic, trebuie să reimplementăm conceptul de ucenicie“, crede chef Nicolai Tand.
Iar dincolo de meserie, mai trebuie create lanţuri de furnizori capabili să garanteze aceeaşi calitate pentru un anumit produs indeferent de toate variabilele.
„De exemplu, peştele poate ajunge în ţară cu avionul sau cu tirul. Cu avionul, în 3 ore şi jumătate este în ţară, din Franţa sau Belgia. Cu tirul ajunge în 4 zile, deja nu mai e proaspăt. Nu stăm bine deloc la capitolul peşte. În afară de calcan, niciun peşte nu se compară cu gustul oceanic sau mediteranean. O stea Michelin se dă în primul rând pe calitatea mâncării şi pe meniu. Nu trebuie să ai zeci de sortimente. Pot fi doar 15, dar fiecare să fie cu aspect şi gust perfecte“, spune chef Joseph Hadad. Şi el spune că acum bucătarii nu sunt pregătiţi pentru testul Michelin, dar cine ştie ce se va întâmpla în 4-5 ani?
