Oborul începe să se contureze drept o destinaţie culturală, dar şi gastronomică, urmând exemplul altor pieţe importante din Europa. În ultima perioadă, zona ancorată de piaţa agroalimentară a devenit acasă pentru restaurante etnice cu specific sri lankez şi vitnamez, dar şi pentru localuri cool, ce servesc preparate româneşti, şi pentru cafenele de specialitate. Asta pe lângă sutele de comercianţi şi producători care duc mai departe povestea acestui spaţiu care, timp de secole, a fost şi continuă să fie un loc unde banii schimbă mâinile. Tocmai acest mix eclectic de chiriaşi face ca Oborul să fie o atracţie de neratat pentru turiştii străini care vin să vadă forfota, să se lase îmbătaţi de culori şi arome şi, nu în ultimul rând, să guste faimoşii mici. Localnicii vin şi ei. Şi, culmea, fix din aceleaşi motive.
Istoric un loc al trocului, Oborul este astăzi, poate, una dintre cele mai cosmopolite destinaţii din Bucureşti. Povestea sa începe să se scrie în secolul al XVII-lea, când era denumit Târgul de Afară sau Oborul de vite. Încă de la acea vreme, era punctul de întâlnire al comercianţilor şi al negustorilor. Din această perspectivă, nu multe s-au schimbat. Zona a rămas până astăzi un loc al comerţului, un loc unde oricine poate găsi orice.
Deşi a trecut prin multe schimbări de-a lungul timpului, unele lucruri sunt parcă în continuare ancorate în trecut. Iar unele tradiţii încă domină. În Obor, 250 de grame nu vor fi niciodată un sfert de kilogram, iar 8 lei se transformă invariabil în mai mult, după formula simplă, dar exactă, “vă pun de 10 lei ca să fie suma rotundă“. Tot aici însă, chiar la aceiaşi comercianţi, sunt şi dăţi când primeşti câteva fructe ori legume în plus, fără vreun cost, ci mai mult pentru fidelizare, ca un soi de marketing pe care doar în pieţe îl mai întâlneşti.
Oricum ar fi, la Obor totul e la mica înţelegere. Târguiala e parte din farmecul locului. Dar la final, chiar există înţelegere între vânzătorii şi cumpărătorii care ajung să vorbească aceeaşi limbă.
Acelaşi Obor e un loc al vechiului şi noului. Găseşti ceaune, dar şi cele mai rafinate tipuri de carne de vită. Ai tradiţionalii mici, dar şi cele mai exotice condimente. Producătorii vând merele româneşti, dar comercianţii au în ofertă şi mango, cine ştie de unde adus.
E un loc al tuturor, unde nu contează în ce cartier stai, câte şcoli ai făcut sau câţi bani ai în cont. Ce contează e să ştii să alegi cel mai bun produs, cel mai proaspăt şi cu cel mai bun preţ. E o luptă (pe mai multe planuri) cea pe care o duce fiecare cumpărător la Obor. Iar când găseşte produsul perfect, la un preţ mai bun decât în altă parte, se simte victorios, fără să ştie că singura victorie aparţine de fapt doar a vânzătorului, micului comerciant român, care nu a lucrat în corporaţie, dar cunoaşte foarte bine toate strategiile de vânzare şi planurile de atac.
Merg adesea la Obor. Am copilărit într-un oraş de provincie, unde piaţa era principalul "market", un loc neatins la momentul acela de marile lanţuri de retail. Crescută cu un astfel de obicei, de a face piaţa, cu greu mă mai pot dezobişnui. Nu că aş vrea.
În Bucureşti, am încercat mai multe pieţe, dar parcă niciuna nu are farmecul Oborului, care m-a cucerit şi m-a fascinat încă de la început. Totuşi, nici astăzi, după ani de mers, nu cred ca l-am descoperit pe tot. De fiecare dată când ajung, mă simt ca un turist şi mă minunez de acest loc care a devenit, aproape pe nesimţite, un turn babel. Paleta de limbi vorbită aici a crescut considerabil, pe măsură ce turiştii străini şi localnicii de pe alte meleaguri vin şi ei în număr tot mai mare în vizită.
„Agenţiile de turism au pus în itinerariul călătorilor străini şi Piaţa Obor, dar şi micii de la Obor. Au început să vină tot mai mulţi vizitatori din afara ţării“, spun reprezentanţii Pieţei Obor.
Nu există nimic mai savuros (nici măcar micii ) decât interacţiunile dintre străini şi comercianţii români. Limba nu mai e o barieră, pentru că limbajul non verbal e principalul canal de comunicare. Când nu se înţeleg, comerciantul îi vorbeşte străinului în română, în timp ce acesta din urmă zâmbeşte confuz. În final însă, în mod paradoxal, fiecare primeşte ce şi-a dorit.
Pe lângă tarabele din Piaţa Obor, străinii se opresc şi la faimoşii mici, care au puterea de a aduna, în orice moment al oricărei zile, zeci de oameni la coadă, aşa cum puţine lucruri mai reuşesc astăzi. Coada aminteşte mai degrabă de altă eră. Doar că atunci oamenii stăteau de nevoie. Acum stau de plăcere.
Zilnic, Piaţa Obor primeşte, în medie circa 11.000 de persoane. Zilele de luni sunt cele mai slabe în ceea ce priveşte traficul - doar 7.000 de oameni trec pragul „instituţiei“, în timp ce sâmbăta ori duminica sunt chiar şi de două ori mai mulţi. Uneori este chiar mai aglomerat de atât.
„Nu stau la coada aia, mai degrabă îmi pun vaca în fata blocului“, glumesc doi tineri în momentul în care văd o coadă de vreo 20 de persoane care aşteaptă să cumpere lapte proaspăt, promis de un aparat. Pentru ei, timpul „pierdut“ a fost mai important decât prospeţimea produsului. Acest lucru nu se aplică însă tuturor celor care ajung la Obor, mulţi fiind dispuşi să aştepte. Aici, timpul se scurge altfel, deşi la doar câţiva paşi distanţă traficul infernal şi numeroasele claxoane îţi amintesc că esti totuşi în Bucureştiul zilelor noastre.
Dar nu e însă neapărat nevoie să păşeşti în afara zonei comerciale pentru a realiza în ce secol eşti. Deşi mai există decoruri ce amintesc de vechile case tradiţionale, multe lucruri sunt aduse în prezent. Spre exemplu, plata se face chiar şi cu cardul la tarabe, unii vânzători fiind dispuşi să primească banii pe Revolut, doar au învăţat că toţi corporatiştii au cont la această bancă digitală. Totuşi, cash-ul e în continuare rege.
Într-un oraş în care cardul şi telefonul sunt cele mai utilizate modalităţi de plată, Oborul vrea să fie altfel. Dacă chiar nu ai cash, scoţi de la bancomat. Există inclusiv unul pentru Bitcoin, pentru cei care au adoptat moda criptomonedelor.
Cei mai mulţi oameni definesc zona comercială din cartierul Obor din Capitală drept Piaţa Obor. În realitate, Piaţa Obor (Piaţa Nouă) este doar o componentă a acestei arii ce cuprinde şi Halele Obor (un business comercial total separat) şi Bazarul Obor din apropiere, arealul fiind delimitat de-o parte şi de alta de magazinul Bucur Obor (acest precursor al centrelor comerciale moderne) şi de Veranda Mall, un reprezentant al retailului de nouă generaţie.
Există de toate pentru toţi. Pe măsură ce timpul trece şi lucrurile se schimbă, şi Oborul în ansamblul său se adaptează vremurilor. Dar asta nu înseamnă decât că oferta de bunuri şi servicii se extinde.
Spre exemplu, odată cu creşterea numărului de lucrători străini, veniţi din afara UE, mici afaceri cu specific au apărut în acest spaţiu. Ele satisfac nu doar nevoile acestei comunităţi, ci trezesc şi curiozitatea celor care au auzit de aceste culturi în filme sau cărţi. De la magazine de condimente şi produse tradiţionale indiene, orientale şi turceşti până la restaurante vitnameze şi sri lankeze, Oborul le găzduieşte pe toate.
La restaurantul cu specific vietnamez Pho Thin, în unele zile, e o provocare să găseşti o masă liberă. Localul, aflat peste stradă de piaţă, chiar în faţa Veranda Mall, nu este tipul de loc care pune accentul pe design. De fapt, la prima vedere eşti mai degrabă tentat să îl ocoleşti. Şi totuşi, odată intrat, te converteşte. Mâncarea este, aşadar, singurul magnet.
Un alt restaurant etnic care şi-a găsit loc în zonă este Mathara Bath Kade, aflat la intrarea în Hala Obor. La fel ca şi în cazul Pho Tin, oamenii nu merg aici pentru a găsi un colţ instagramabil, ci pentru preparatele culinare „ca la mama lor acasă“.
Pentru mâncare vin şi cei care aleg Petra, un restaurant deschis la finalul anului trecut. Gândit ca un loc al nostalgiei, aici specifică e „gastronomia“ copilăriei. Aşadar, desertul zilei nu este vreun lava cake sau vreo banana bread, ci clasica savarină. Meniul cuprinde chifteluţe marinate ori supă cu găluşte, iar băuturile amintesc şi ele de anii ’90, unele fiind importate din Germania, tocmai ca etichetele să te trimită cu gândul la acele vremuri.
Localul e deschis în coasta altor „universuri“ hip – barul Obor Amor, unde berea îşi dă întâlnire cu şpriţul şi stridiile, şi cafeneaua de specialitate Zissou. Şi, acesta e doar începutul, spun unele surse din piaţă.
În final, Oborul, în ansamblul său, este un loc al spectacolului, în care comercianţii şi micii producători joacă rolurile principale, în timp ce cumpărătorii sunt actorii secundari. La răscruce de Obor se întâlnesc noul şi vechiul, care reuşesc mereu să se menţină într-un echilibru perfect, spre fascinaţia spectatorilor.
