Tocmai ce m-am întors dintr-o vacanţă în Kârgâzstan, o ţară despre care pot să spun acum, cu mâna pe inimă, că este una dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut. Şi am văzut câteva (zeci).
Despre frumuseţea naturii din acest stat ascuns la sânul munţilor semeţi ce urcă la 7.500 de metri, despre bunătatea oamenilor care aleg să fie în continuare nomazi, despre miile şi miile de animale pe care le-am admirat, dar şi despre multe alte lucruri, vă voi povesti într-una din ediţiile viitoare. Ce vreau să vă spun acum e că principalul minus – pentru mine - în ceea ce priveşte această ţară îl reprezintă mâncarea.
Având o gastronomie bazată (mult prea) mult pe carne – de vacă, oaie sau cal -, cu o băutură naţională realizată din lapte de iapă fermentat şi cu un mic dejun fără brânzeturi, în timpul petrecut în Kârgâzstan am făcut foamea. Şi, dacă acum cinci sau zece ani asta nu ar fi reprezentat o problemă, ba din contră, m-aş fi mândrit că am lăsat prin munţii acestui mic stat câteva kilograme, acum nu mai e aşa.
Cu timpul, am învăţat să iubesc mâncarea. Nu mănânc ca să trăiesc. Poate nici nu trăiesc ca să mănânc, per se, dar, recunosc, îmi face plăcere să mă înfrupt din preparatele preferate, la fel cum ador să descopăr bucătării fel şi fel. O călătorie fără componenta ei gastronomică nu e completă.
Aşadar, m-am întors din Kârgâzstan înfometată şi cu poftă de pizza, salate asortate, creveţi cu unt şi avo-toast (printre altele). Astfel, am redescoperit Bucureştiul din perspectiva ospitalităţii, luând la rând unele dintre cele mai noi localuri din Capitală, plus cele mai vechi unde nu ajunsesem deja.
Şi această foame a mea a coincis (chiar a fost o întâmplare!) şi cu faptul că ediţia de septembrie a După Afaceri Premium are drept temă centrală gastronomia.
Aşa că am adunat laolaltă poveştile BOSCO şi iERBAR Bistro, două dintre cele mai noi localuri din urbe, am stat la masă cu Oxana Creţu, un chef care s-a născut în Republica Moldova, dar care are un restaurant în Franţa, restaurant inclus în ghidurile Michelin şi Gault & Millau şi care aspiră la prima sa stea Michelin. Anul acesta, munca sa a mai primit o încununare, Oxana fiind selectată între chefii de top din Hexagon însărcinaţi cu creionarea meniului de la Olimpiada din 2024.
Şi, cum la o masă bună nu trebuie să lipsească un pahar de şampanie, am discutat cu preşedintele casei Krug, care ne-a dezvăluit câteva dintre secretele acestei băuturi fine. Dar nu toată lumea alege şampania ca primă opţiune, aşa că ne-am întors privirea şi către eterna şi fascinanta bere şi am descoperit că centrul Bucureştiului găzduieşte din ce în ce mai multe baruri specializate în vânzarea acestei licori făcute cu malţ şi hamei.
Nu ne-am limitat călătoria gastronomică doar la Capitală, ci am mers şi pe litoral, la final de sezon, pentru a aduna recomandări de la oameni care au iubit atât de mult Constanţa, încât i-au redescoperit frumuseţea pentru ca alţii s-o descopere pentru prima dată.
Am încununat acest festin - cu ce altceva decât ?! - cu un desert. Doar că nu orice fel de desert, ci cu o îngheţată mai altfel, cu parmezan sau cu vin roşu, cu gust de trandafir iute sau cu somon afumat.
Nu vă speriaţi, nu totul este despre mâncare în această ediţie a După Afaceri Premium. Puteţi citi şi despre cărţi, artă, balet sau modă şi vă puteţi inspira din multiple alte poveşti ale oamenilor de business.
Lectură plăcută!
