Arts & Design

Un sfat bun primit la şcoală a ajutat-o să devină antreprenoare: Care este povestea atelierului Decartis şi a unora dintre cele mai frumoase obiecte de ceramică făcute în România

14 feb 2022 245 afişări de Roxana Petrescu
Din aceeaşi categorie

Pentru Irina Silivestru, mintea şi mâinile din spatele atelierului Decartis, lucrul cu ceramica, un material cu o existenţă proprie ascunsă în textura de aluat, a venit natural. Nu au fost schimbări abrupte de carieră, ci un drum construit cu răbdare, iar totul a pornit de la un sfat bun.

„Atelierul în care lucrez este spaţiul meu personal, pe care îl am în folosinţă de mult timp, de când eram studentă. Locuind într-o zonă rurală lângă Bucureşti, am beneficiat de un spaţiu generos – de o grădină mare şi frumoasă unde a fost loc şi pentru construirea atelierului meu de creaţie, visul oricărui artist la început de drum“, spune zâmbind Irina Silivestru.

Atelierul este spaţiul care o găzduieşte doar pe ea şi obiectele de ceramică pe care le imaginează şi le creează singură, fără ajutoare, toate inspirate din frumuseţea naturii. Pentru că, pentru Irina Silivestru, frumuseţea e legată invariabil de natură.

„Mereu am avut o atracţie către zona asta de Arte Decorative/Arts & Crafts şi am lucrat în atelier de-a lungul anilor, atât ceramică, cât şi mobiler pictat, desen, am ţinut cursuri pentru copii şi adulţi, deci lucrurile s-au întrepătruns o perioadă lungă.“

Proiectul Decartis, sub această denumire, a început să se contureze prin 2016 – 2017, când Irina s-a axat mai mult pe ceramică, ţinând în paralel şi cursuri de profil.

„Ulterior am investit mai mult în atelier, am simţit că lucrurile evoluează în fiecare an şi aşa am început să dezvolt gama de produse.“ De doi ani nu mai ţine cursuri şi se axează doar pe producerea vaselor. „Decartis (acronim care vine de la DEcorative ARTs Irina Silivestru) este un brand, dar în spate sunt eu şi pasiunea mea (dintotdeauna) pentru obiecte frumoase, şi pot să spun că este un proiect în continuă dezvoltare.“

Afirmă că mereu i-a plăcut să modeleze forme din pământ, dar ideea de a transforma această pasiune în meserie i-a fost insuflată în şcoala gimnazială de către profesorul şi artistul Dorel Zaica.

„I-am ascultat sfatul şi am urmat secţia de Ceramică atât la Liceul de Arte plastice Nicolae Tonitza din Bucureşti, cât şi mai departe, la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti - Facultatea de Arte Decorative şi Design, Licenţă şi Masterat.“ A avut atunci acea inspiraţie sau să-i spunem noroc de a urma un sfat bun şi pasiunea a venit în timp. Când a intrat la liceu nu ştia mai nimic despre frumuseţea ceramicii şi nici nu avea tot suportul media pe care îl au artiştii la început de drum azi.

„Am descoperit frumuseţea ceramicii de la profesori, din albumele de artă şi lucrând în atelier cu diferite materiale şi în diferite tehnici. Nu vin dintr-un alt domeniu, studiile şi activitatea mea au fost doar în domeniul artistic - Arte Decorative - Ceramică.“

Faptul că a studiat ceramica atâţia ani i-a conferit un avantaj în ceea ce priveşte realizarea tehnică şi plastică a lucrărilor.

Ca design, piesele Decartis urmăresc o anumită simplitate, atât a decorului, cât şi a formelor. Irina Silivestru chiar spune că are o pasiune pentru vasele generoase, de dimensiuni mari, cu forme bine definite, în care liniile decorului curg natural şi fluid.

„Mă inspir din natură – plantele şi animalele sunt subiectele principale reprezentate pe vasele mele. Am o slăbiciune pentru păsări!“

Sunt multe specii din natură care o inspiră - plantele de grădină, medicinale, plantele mediteraneene (portocale, lămâi, mandarine, rodii). În 2016, când a fost în Portugalia, a ajuns într-o livadă de portocali şi sentimentul pe care l-a trăit acolo a fost unul de frumuseţe copleşitoare. „Mă simţeam în Paradis – mirosul florilor, forma şi culoarea portocalelor m-au fascinat!“

De altfel, propria ei grădină este o continuă sursă de inspiraţie, fiecare anotimp venind cu frumuseţea lui.

„Am avut un an în care a fost «invazie» de coţofene şi cred că am făcut vreo 10 vase decorate doar cu coţofene. Veneau mereu pe la uşa atelierului, se uitau la mine pe geam şi aveau un ţopăit specific care mă amuza teribil.“ Apoi au venit mulţi grauri şi i-a introdus şi pe ei în multe compoziţii, ţinând în cioc căpşune sau alte plante.

Transpunerea naturii în piesele sale realizate dintr-un material la fel de natural, prin procedee naturale este un lucru... natural, da, pentru Irina Silivestru şi viziunea ei artistică. La final, rezultă veselă unicat, care acoperă cam toată gama de produse: farfurii întinse şi adânci, boluri, platouri, fructiere, tăvi, carafe etc. Fiecare obiect este realizat şi pictat manual, ceea ce se traduce într-o producţie lunară limitată.

„În viziunea mea, frumuseţea şi perfecţiunea se leagă de natură. Atât cât putem, să încercăm să ne înconjurăm de obiecte din materiale cât mai naturale  -  mobilier din lemn masiv, vase din ceramică, textile din fibre naturale.“ Spaţiul nostru intim - locuinţa - reflectă o părticică din noi şi din viziunea noastră despre frumos şi legătura pe care o avem cu obiectele şi cu natura, adaugă ea.

Lucrul în sine cu ceramica este o experienţă aparte datorită personalităţii materialului. Ceramica nu poate fi grăbită, ea are ritmul ei natural, rezultatele remarcabile ieşind doar dintr-o înţelegere a personalităţii sale.

„De la început până la sfârşit, un obiect ceramic trece prin foarte multe etape de lucru. Toate se fac într-o ordine, există nişte timpi de aşteptare şi nimic nu poate fi grăbit, altfel obiectul este compromis.“

Experienţa te învaţă să „simţi“ materialul şi să ştii când şi cât să lucrezi cu el pentru a obţine rezultate cât mai bune.

Irina Silivestru spune că sunt mai multe tehnici de lucru.

„Eu fac vasele prin tehnica ridicării la mână şi/ sau prin presare pe forme de ipsos.“ Pentru a realiza un vas se ia o bucată de material, se frământă bine (cum se frământă coca), apoi se întinde uniform pe o planşetă rigidă cu ajutorul unui cilindru/ făcăleţ, se taie într-o formă dorită (cerc, oval, dreptunghi etc.), apoi se ridică marginile cu mâna sau se presează pe o formă de ipsos (dacă forma obiectului este mai adâncă).

Când se presează pe forma de ipsos, se lasă o perioadă aşa, să se „zvânte“, se scoate de pe formă şi se finisează pe margini cu un burete umed. Obiectul rămâne pe planşetă şi se acoperă pentru câteva zile cu un material textil ca să nu se usuce prea repede şi astfel să se deformeze. Apoi se lasă descoperit, să se usuce în contact cu aerul. Asta poate dura de la câteva zile până la cel mult două săptămâni, în funcţie de grosimea şi mărimea obiectului.

„Odată încheiat procesul de uscare, obiectul se introduce în cuptorul ceramic pentru o primă ardere (este o ardere inferioară, la o temperatură mai joasă numită ardere de «biscuitare») în care obiectul devine suficient de rigid ca să fie apoi finisat şi pictat (cu culori specifice ceramicii, ce rezistă la temperaturi înalte – oxizi/glazuri/ pigmenţi).“

La final se aplică o glazură transparentă (un praf alb amestecat cu apă care după ardere dă acel luciu specific farfuriilor) şi intră din nou la cuptor pentru arderea finală, de temperatură înaltă (în care totul se transformă).

Irina Silivestru spune că lucrează cu gresia pentru că se potriveşte cel mai bine stilului ei de lucru.

„De multe ori spun că nu este atât de «primitivă» precum lutul, dar nici «rafinată» precum porţelanul, e undeva pe la mijloc. Are o culoare frumoasă, deschisă, este un material dens, rezistent atât în timpul lucrului, cât şi la final după ardere (conferă vaselor o duritate specifică). Ceramica este bazată pe simţul tactil - totul se simte şi se clădeşte cu mâinile – şi asta îmi place mult!“ 

Deşi munca făcută în ritmul ceramicii se traduce într-un număr relativ redus de obiecte, vasele Decartis au ajuns totuşi dincolo de piaţa locală, în Franţa, Germania, Belgia, Italia, Bulgaria, Anglia sau Olanda. Uneori au trecut Oceanul, până în America, dar până la identificarea unor soluţii de transport mai bune, artista preferă să nu complice lucrurile. Planurile pe mai departe?

„Se spune că nu este bine să vorbeşti despre planuri până nu se întâmplă :)... În ceea ce priveşte produsele, pot să spun că vreau să fac obiecte mai elaborate, să dezvolt şi mai mult forma şi decorul, să încerc tehnici noi de decor, să folosesc ilustraţiile de pe vasele mele şi pe alte suporturi şi să lucrez la fel de susţinut ca şi până acum, căci apoi dezvoltarea vine de la sine.“

Totul în ritm lent, ca al ceramicii.

 

Irina Silivestru, atelierul Decartis: „În viziunea mea, frumuseţea şi perfecţiunea se leagă de natură. Atât cât putem, să încercăm să ne înconjurăm de obiecte din materiale cât mai naturale  -  mobilier din lemn masiv, vase din ceramică, textile din fibre naturale.“