Arts & Design

Sorin Mîndruţescu, executiv de top şi avid pasionat de cinematografie, despre Festivalului de Film şi Istorii de la Râşnov: „Când ai Cetatea Râşnov, un film proiectat în aer liber, luna şi perseidele care-ţi joacă pe cer, cum pot pune asta în cuvinte?“

26 sep 2017 1492 afişări de Cristina Rosca
Din aceeaşi categorie

Pe Sorin Mîndruţescu toată lumea îl cunoaşte drept country managerul opera­ţiunilor gigantului american Oracle în România. Puţini ştiu însă că executivul român este un avid pasionat de filme, istorie şi politică şi că se implică activ în organizarea Festivalului de Film şi Istorii de la Râşnov care atrage an de an câteva mii de participanţi. Cum a început totul? Din pasiune, bineînţeles.

 

„Cine n-are pasiune pentru filme? Este de fapt pasiunea pentru poveşti. Mai mult, cinematografia are o componentă culturală puternică, aflată la îndemâna oricui“, explică el. De altfel, tot din pasiunea pentru cinematografie a scris şi cronică de film prin ’93-’94, student fiind. Alte pasiuni de-ale sale sunt istoria, politica, dezbaterile, aşa că toate puse laolaltă au alcătuit un puzzle care „a rezonat cu mine“.

Unul dintre primele filme pe care şi le aminteşte este Războiul Stelelor pe care George Lucas l-a scos în 1977 în varianta iniţială, iar el l-a văzut în 1978.

Când vine vorba de cinematografie românească, lista este lungă, de la Croaziera la Moromeţii. „Un film excepţional este cel al lui Mircea Saucan - 100 de lei, mai puţin cunoscut. Este un film deosebit, cu o coloană sonoră orginală, scrisă de Anatol Vieru.“

Din perioada mai recentă a amintit şi Două Lozuri, Bacalaureat, Patru luni, trei săptămâni şi două zile şi Aferim, „toate producţii remarcabile.“

„Documentarul Varză, cartofi şi alţi demoni al lui Şerban Georgescu este un film mişto cu M mare, cu umor şi tristeţe în acelaşi timp“, completează el.

Sorin Mîndruţescu este de părere că acum circa 15 ani, odată cu pelicula Marfa şi Banii al lui Cristi Puiu, a început renaşterea cinematografiei româneşti. Apoi, şcoala românească de scurt metraj şi de film documentar a crescut la rândul său şi s-a ridicat foarte mult în ultimii ani, „şi, deşi este mai puţin cunoscută (ca cea de lung metraj - n. red.), este deosebită.“

El afirmă că cinematografia românească ar putea primi în perioada următoare primul premiu Oscar pentru film străin, însă adaugă că trebuie luate în calcul mai multe elemente, de la contextul politic internaţional la calitatea filmului. „Personal, cred că şi Sieranevada a lui Cristi Puiu şi Bacalaureat al lui Cristian Mungiu meritau. Vorbim de un film (Sieranevada - n. red.) care durează aproape trei ore şi care deşi nu are acţiune pentru că se petrece doar într-un apartament dintr-un cartier bucureştean, m-a ţi-nut cu sufletul la gură prin puterea personajelor şi calitatea naraţiunii.“

De la pasiunea pentru filme până la Festivalul de Film Istoric de la Râşnov (actualmente organizarea Festivalului de Film şi Istorii de la Râşnov) a fost doar un pas.

„Festivalul a început fără mine acum nouă ani.“ Bazele lui au fost puse de Mihai Dragomir, un ONG-ist, împreună cu Primăria din Râşnov, un oraş ca multe altele de provincie care rămăsese fără industrie. Fostul primar a realizat însă ce bijuterie este cetatea din Râşnov şi ce avantaj competitiv reprezintă peisajul, explică Sorin Mîndruţescu. „Plus că multe filme s-au turnat aici, Kevin Cosner şi Nicole Kidman sunt doar doi dintre actorii care au filmat aici.“

Autorităţile locale au realizat potenţialul cultural şi sportiv al oraşului, de aceea au

instalat trambulina pentru sărituri cu schiurile, s-au implicat în organizarea festivalului de film şi în cea a Rockstadt Extreme Fest 2017, un festival de muzică. „În cazul nostru a fost un parteneriat public-privat, pentru că altfel ar fi fost dificil de realizat. Câte oraşe de mărimea Râşnovului mai au cinematograf? Pe cel din Râşnov l-am botezat Amza Pelea. Ne-am implicat în renovarea unei case unde organizăm cursuri de dezvoltare durabilă pentru copiii din zonă.“

Festivalul de Film şi Istorii de la Râşnov a început acum nouă ani şi a pornit la nivel mai mic, explică el. „De cinci ani mă implic şi eu.“ Iniţial a participat ca spectator la un concert de muzică cultă ce se ţinea în Biserica Evanghelică din oraş şi care făcea parte din festival. A înţeles atunci că aceste concert erau parte dintr-un proiect mai amplu şi tot atunci l-a cunoscut pe Mihai. „La momentul acela, el făcea totul, iar eu l-am întrebat dacă nu vrea să aibă un ajutor în această aventură.“

Festivalul are un frate mai mare, Festival International du Film d’Histoire de Pessac, care a ajuns la ediţia a 28-a şi care a fost un model de dezvoltare pentru evenimentul local încă din 2009, povesteşte Mîndruţescu.

„Începând cu 2017 am dat alt nume festivalului pentru că a devenit foarte mare şi divers, iar denumirea de Festivalul de Film Istoric nu mai ajungea să cuprindă întreaga dimensiune a evenimentului.“ Aşa că, din 2017 se numeşte Festivalul de Film şi Istorii Râşnov. „Încă de acum 3-4 ani am realizat că sub umbrela festivalului de la Râşnov se dezvoltaseră mai multe tipuri de activităţi.“

An de an se aleg una sau mai multe teme. În 2012 tema a fost Aniversarea a 40 de ani de la atacul terorist de la München asupra delegaţiei Israelului din timpul Jocurilor Olimpice. Printre alte teme alese se mai numără 25 de ani de la Căderea Comu­nismului, Zece ani de la moartea Papei Ioan Paul al II lea.

În cazul acestei teme din urmă, la festival a fost prezentat un film documentar despre activitatea şi viaţa Papei, un film artistic, iar apoi au avut loc o serie de dezbateri.

„Mai mult, am avut invitaţi un cvartet de români (Contempo) care locuiesc în Irlanda şi care i-au cântat într-un concert privat Papei. I-am chemat pentru a discuta cu ei, cu nişte oameni care l-au cunoscut, despre cum era el în realitate, în viaţa de zi cu zi.“

Tema ediţiei din acest an a fost Globalizarea Populismului pentru că într-o perioadă în care lumea cântă prohodul globalizării, populismul câştigă tot mai mult teren, explică Mîndruţescu. În 2016 tema a fost (R) Evolution. „Fiecare din afişele festivalului spune multe, dezvăluie de fapt povestea din spate. An de an alegem o temă globală şi pornind de acolo dezvoltăm subteme.“

Dacă ar fi să sumarizeze festivalul în câteva cifre, el menţionează peste 40 de filme, 25 de prelegeri, 15 concerte şi cinci expoziţii. Şi peste 7.000 de participanţi în 2017.

„Oamenii îşi iau vacanţă special pentru a participa la festival.“ Plus că sunt evenimente de la 9.00 dimineaţa la ora 23.00, fără pauză. Unele se desfăşoară chiar în paralel. „Oameni care nu vorbesc des în public au dorit să vină să ţină prelegeri.“

Printre invitaţi se numără oficiali ai SRI, Ambasadorul SUA la Bucureşti, Ambasadorul Marii Britanii, Reprezentanta Comisiei Europene la Bucureşti (care are rang de ambasador), editorialişti ai The Economist, alături de Theodor Paleologu, Marius Lazăr, profesor la Universitatea Babeş Bolyai şi unul dintre cei mai competenţi islamologi din ţară. „I-aş mai aminti pe preotul Constantin Necula, pe Nae Caranfil şi pe Andrei Boncea.“

Una dintre cele mai de succes prelegeri de anul acesta a fost aceea despre agricultura românească, „un domeniu despre care nu poţi spune că este foarte sexy.“ După ecranizarea peliculei Varză, cartofi şi alţi demoni, a urmat o dezbatere, iar una dintre prelegeri a fost ţinută chiar de regizorul filmului. A avut nevoie de patru ani ca să termine acest film, ba chiar o vreme a trăit la Lunguleţu, şi-a cumpărat teren şi a trăit ca un ţăran din zonă. La dezbatere au participat şi Florin Ciobanu, un fermier din zona Olt-Dolj, dar  şi primăriţa din Petriş, fost VJ la MTV şi candidat independent. „Este un primar foarte cool.“ După film s-a aplaudat trei minute continuu.

„La genul acesta de evenimente se leagă relaţii între oameni. Mulţi întreabă de regulă la genul asta de implicare What’s In it for me? Eu pot să răspund că mă bucur la fel ca şi copiii de la şcoala de vară de oamenii care participă la prelegeri şi dezbateri. Pot spune că am legat relaţii şi prietenii.“ În plus, dacă ar fi să îl citeze pe JF Kennedy, Ask not what your country can do for you, ask what you can do for your country. „Cred că ceea ce facem este important în fundaţia copiilor.“

Până acum totul a fost gratuit, de la intrări la participarea la Şcoala de Vară unde sunt admişi 35 de studenţi din România şi Republica Moldova. Începând cu acest an au fost acceptaţi şi 15 liceeni, „a căror participare o susţinem noi din fondurile noastre.“

Pentru a fi admişi la Şcoala de Vară, participanţii trebuie să scrie un eseu, şi recunoaşte că procesul de selecţie este unul dificil. Temele pentru eseu sunt de genul Ce ar scrie Nicolae Ceauşescu pe blogul său în 2017 sau Cum ar decurge o zi din viaţa voastră în timpul regimului Ceauşescu în 2015. „Ne interesează însă ca pe viitor să extindem baza de selecţie. Şcoala de vară pe care o avem la Râşnov este printre cele mai bune din ţară, asta ca să nu zic cea mai bună“, susţine el. Anul acesta a fost discutat primul film făcut vreodată în România, pelicula lui Grigore Brezeanu din 1912 - Independenţa României. Regele a dat atunci 80.000 de soldaţi din armata regală pentru acest film. La şcoala de vară, filmul fiind mut, doamna profesor Mirela Mugescu de la Facultatea de Istorie l-a comentat. În paralel, istoricul Horia Şer­bănescu a explicat elementele tehnice ale peliculei. El este membru al Regimentului 6 Dorobanţi şi în timpul liber, alături de alţi membri, recreează războaie locale sau internaţionale, din pasiune. „După aceea a urmat o dezbatere şi un making of. Restul e tăcere al lui Nae Caranfil este de fapt un film despre aventura de a face primul film din România.“

Pentru ediţia din 2018, prin octombrie-noiembrie, când lumea se întoarce acasă din vacanţă, organizatorii se uită la ce este pe agenda publică, la ce se întâmplă în lume şi aleg temele. „Vedem însă că terorismul este un fenomen actual, dar ne uităm şi la rezultatul alegerilor din diferite ţări. La fiecare ediţie în parte lucrăm cu mai multe bucăţi de puzzle pe care încercăm să le punem împreună.“

În ceea ce priveşte organizarea, sunt cam 3-4 oameni care se implică de-a lungul anului în stabilirea temelor, a invitaţilor, în alegerea trupelor, a filmelor. Când se apropie evenimentul începe şi partea de logistică. „Pe perioada celor zece zile cât durează festivalul, ocupăm cu totul oraşul. Mihai stă o mare parte din timp acolo.“

Ediţia din 2017 a fost cea mai mare de până acum. „Am putea chiar să spunem că ne confruntăm cu o criză de creştere, care este o problemă plăcută cu care să te confrunţi. În acest proiect capii răutăţilor sunt doi, eu şi Mihai.“ Însă au alături oameni care i-au ajutat pe bază de voluntariat precum Irina Margareta Nistor, Mihai Brezeanu, Daniel Secărescu, Liviu Tofan dar şi familiile proprii. Lor li se alătură o gaşcă de voluntari locali, pentru că în final „toţi suntem o gaşcă de prieteni uniţi de valori şi pasiuni comune.“ În acest an, organizatorii în parteneriat cu TVR şi cu Muzeul Judeţean din Braşov au realizat şi prima producţie de film. Un film documentar. Se numeşte 15 noiembrie 1987 - doi ani prea devreme. De ce? Pentru că atunci angajaţii fabricii de Autocamioane din Braşov au făcut grevă şi au strigat „Jos Ceauşescu“. Au fost arestaţi, bătuţi, deportaţi. „Am realizat un documentar despre evenimentele de atunci, am vorbit cu aceşti angajaţi, dar şi cu un securist şi cu un poliţist. Apoi, ecranizarea filmului s-a făcut cu aceşti oameni în sală, a fost un moment foarte emoţionant.“

Unul dintre cei deportaţi a lăsat acasă o familie cu cinci copii. Soţia a aflat că el a murit şi a pornit în căutarea lui. A mers pe urmele soţului câteva zile înainte de a-l găsi la morga unui spital din Bucureşti. Fiica lui a fost în sală la ecranizare.

„Decizia de a realiza această peliculă a venit natural, pe de-o parte pentru că s-au împlinit 30 de ani de atunci, pe de alta, ne gândim la apropierea Braşov-Râşnov. Dar mai ales tinerii trebuie să ştie!“

Sorin Mîndruţescu afirmă că problema pe care şi-o pun acum este cât de mari îşi doresc să devină. „Vrem să rămânem o gaşcă frumoasă şi nebună sau ne dormi să devenim un fenomen de masă?“ Fiecare are avantaje şi dezavantaje. Dacă devin un fenomen de masă, pot duce mesajul mai departe.

Acum ei au înfiinţat şi Asociaţia Râşnov Society care vrea să nu se limiteze doar la film şi care doreşte ca între două ediţii ale festivalului să organizeze evenimente lunare, cu precădere în Bucureşti, dar şi în alte oraşe din ţară. „Targetul este mediul universitar, şi vom fi foarte atenţi la conţinut şi la locaţie. Vom merge în patru direcţii, respectiv film, carte, muzică şi dezbateri.“

Mîndruţescu afirmă că poate cel mai frumos compliment pe care l-a primit a fost că Festivalul este Micul Davos Românesc, în devenire. „Suntem în continuare însă cu picioarele pe pământ, ancoraţi în realitate, şi vrem să continuăm să fim tot mai buni.“

Ce facem noi, nu este festival, este stare de spirit, adaugă el. „Când ai Cetatea Râşnov, un film proiectat în aer liber, luna şi perseidele care-ţi joacă pe cer, cum pot pune asta în cuvinte?“