Poate că nu mulţi ar fi pariat că, într-o lume a melodiilor comerciale disponibile oricând şi oriunde, într-o lume a internetului care stinge, puţin câte puţin, apetitul pentru acordurile live, un festival de muzică clasică din Bucureşti nu doar că va avea zeci de mii de spectatori, dar cea mai mare parte a acestora vor fi tineri. Şi totuşi, pariul ar fi fost câştigat de cei cu atât de mult optimism. Despre câteva secrete din culisele Festivalului Enescu, am stat de vorbă cu Mihai Constantinescu, directorul executiv al evenimentului, a cărui colaborare la organizarea festivalului a început în 1991, la prima ediţie din epoca postcomunistă.
Festivalul s-a încheiat. Să înceapă festivalul! Aşa ar suna o parafrazare a celebrei expresii („Regele a murit. Trăiască regele!“) a lui Charles al VII-lea, folosită în 1422 la urcarea sa pe tronul Franţei, după moartea tatălui său. O parafrazare care are în centru Festivalul Enescu, a cărui ediţie din acest an tocmai a luat sfârşit, însă organizatorii au deja mare parte din detalii puse la punct pentru ediţia din 2019.
„Se pot scrie tratate despre organizarea Festivalului Enescu. Lumea crede că evenimentul începe cu primul spectacol din festival şi se încheie cu ultimul, dar nu este deloc aşa. O ediţie se pregăteşte cu mulţi ani înainte“, spune Mihai Constantinescu, directorul Artexim, instituţia care se ocupă de organizarea festivalului cotat a fi unul dintre cele mai prestigioase din lume de acest gen.
Absolvent al Universităţii de Muzică din Capitală, Mihai Constantinescu are la activ organizarea mai multor concerte, precum cele susţinute de Placido Domingo, Luciano Pavarotti şi José Carreras la Bucureşti. Relaţia sa cu festivalul George Enescu este şi ea una de lungă durată, mai exact de peste 25 de ani. Când ediţia din 2017 nici măcar nu începuse încă, organizatorii aveau deja stabilit 85% din programul festivalului din 2019 şi făcuseră primele planuri pentru ediţia din 2021. Pentru că aşa lucrează marii artişti ai lumii.
„Festivalul din 2019 va debuta cu Filarmonica din Berlin şi se va încheia cu Orchestra Simfonică Concertgebouw din Amsterdam (una dintre cele mai apreciate din lume - n. red.), care a închis şi evenimentul din acest an“, sunt câteva dintre secretele pe care le dezvăluie directorul executiv al Festivalului George Enescu.
De menţionat este că Filarmonica din Berlin, prezentă pentru prima dată în cadrul evenimentului de la Bucureşti în urmă cu doi ani, a fost şi cea care a primit cele mai multe aplauze la scenă deschisă. Iar dacă anul acesta evenimentul a reunit 73 de artişti noi, peste doi ani numărul va fi şi mai mare.
Acum doi ani, alături de Filarmonica din Berlin, aplauze răsunătoare a primit şi dirijorul de origine indiană Zubin Mehta, directorul muzical al Orchestrei Filarmonice din Israel, cel care, tocmai datorită primirii călduroase de la Bucureşti, a acceptat să fie preşedinte de onoare al Festivalului Enescu.
„Nou“ se pare că este cuvântul de ordine în limbajul organizatorilor festivalului.
„Totul e nou la ediţia de anul acesta!“, spunea Mihai Constantinescu la sfârşitul lui august, cu doar câteva zile înainte de debutul festivalului din acest an, un debut marcat de opera Oedipe, a lui George Enescu, în versiune concertantă, în interpretarea London Philharmonic Orchestra, şi de proiecţiile multimedia din timpul spectacolului. De fapt, acestea au fost o parte din noutăţile ediţiei 2017.
„Mottoul festivalului este lumina, aşa că avem multe elemente vizuale noi şi am mizat pe ideea folosirii tehnologiilor de ultimă generaţie. Sunt trei spectacole cu proiecţii pe un ecran de 12 X 5 metri, spectacole ai căror regizori multimedia sunt Petrika Ionescu şi Carmen Lidia Vidu“, spune directorul executiv al festivalului.
Trei mii de oameni au ascultat Oedipe-ul enescian sub bagheta lui Vladimir Jurowski - directorul artistic al festivalului, o lucrare despre care Constantinescu spune că este destul de dificil de înţeles. Reprezentaţia de pe 2 septembrie a avut loc la 59 de ani de la premiera românească, petrecută tot în cadrul festivalului, şi la 136 de ani de la naşterea lui George Enescu.
Prezenţa unui număr covârşitor de spectatori la acest concert este în sine grăitoare pentru amploarea şi respectul de care se bucură evenimentul. Şi nici măcar nu au fost puşi la socoteală cei care au urmărit spectacolul în transmisiune directă. În 2013, Festivalul George Enescu a fost al doilea eveniment de acest tip din lume care a transmis live streaming concertele din program.
Tehnologia este unul din secretele care au făcut din Festivalul Enescu un magnet pentru publicul tânăr. Mai mult decât atât, anul acesta, vedeta evenimentului a fost muzica secolului XXI, un concept reflectat printr-o serie de concerte ale unor compozitori contemporani.
„E o reacţie firească la ceea ce îşi dorea şi Enescu - contemporaneizarea muzicii clasice, indiferent de origine. Din acest motiv, George Enescu nu este un festival doar al muzicii româneşti, ci şi al muzicii universale.“
Nu e de mirare astfel că cea mai mare parte a publicului a fost compusă din tineri, fie ei elevi, studenţi sau oameni abia trecuţi de 30 de ani, cu joburi în corporaţii, care
şi-au rezervat serile de după serviciu, timp de trei săptămâni, concertelor de muzică clasică, pe notele compozitorilor români sau străini.
În urmă cu aproape treizeci de ani, când s-a implicat pentru prima dată în organizarea festivalului, spectatorii erau mai puţini, iar media de vârstă sărea de şaptezeci de ani, îşi aminteşte Mihai Constantinescu. Astăzi însă, după ce evenimentul a început să fie tot mai bine văzut, atât în România, cât şi dincolo de graniţele ei, a crescut şi numărul de spectatori.
Festivalul Internaţional George Enescu a fost conceput în onoarea compozitorului şi violonistului român George Enescu, iar prima ediţie a avut loc în 1958. La început, festivalul s-a ţinut din trei în trei ani, dar începând din 1979 a fost organizat neregulat. După 1989, s-a stabilit să aibă loc odată la doi ani.
Dacă în 2015 au fost 120.000 de oameni în public, estimările pentru ediţia care tocmai s-a încheiat se învârt în jurul a 150.000 de auditori. Şi mai este în continuare loc pentru adepţi ai muzicii clasice în general şi ai celei enesciene în special.
„În decembrie, am început vânzarea abonamentelor, care s-au epuizat în zece minute. Biletele pentru cei care au vrut să participe doar la anumite spectacole au fost puse în vânzare în februarie şi s-au terminat în aproximativ două minute. Cred că Festivalul Enescu este tot mai bine văzut de public“, spune Mihai Constantinescu.
Din festivalul de anul acesta, au făcut parte 37 de lucrări semnate de George Enescu, plus paisprezece ale altor compozitori români, precum Octavian Nemescu, George Balint sau Doina Rotaru. Alături de aceştia, s-au derulat pe scenă mai multe lucrări străine. În total, 2.500 de artişti străini şi 1.500 de artişti români au urcat pe scena Ateneului Român, în Sala Mare a Palatului şi în Piaţa George Enescu. „Ne mândrim că, atunci când străinii vin aici, descoperă o altă Românie şi ne zbatem ca imaginea României să fie pozitivă în afară. Cred că acest festival este o carte de vizită deosebită, cu care ţara se poate mândri oriunde.“
Pe un podium al celor mai importante festivaluri de acest gen din lume, potrivit unor clasificări făcute de artişti de pe tot Globul, Festivalul Enescu stă alături de BBC Proms - o serie de concerte de muzică orchestrală, care se ţin anual în Royal Albert Hall, din centrul Londrei, şi de Lucerne - eveniment desfăşurat în localitatea elveţiană cu acelaşi nume - care cuprinde trei festivaluri de muzică clasică anual. Acestea alcătuiesc triada celor mai apreciate evenimente dedicate melomanilor din toată lumea.
Mihai Constantinescu vede în Festivalul Enescu un prilej nu doar pentru a stimula apetitul cultural, ci şi de a susţine turismul local, în vremuri în care România suferă de promovare externă.
„În 2015, am avut peste 20.000 de spectatori străini, iar anul acesta au fost şi grupuri din Australia care au venit pentru a vedea marile orchestre ale lumii. E important să atragem turiştii aici, deoarece, chiar dacă vin doar pentru un spectacol sau două, ulterior îşi fac alt program aici şi ajung să cunoască mai bine România.“
Dacă la primul spectacol din ediţia din 2015, în public au fost 1.800 de persoane, ultima reprezentaţie a adunat circa 3.000 de auditori. În numele lui Enescu.
Şi totuşi, Mihai Constantinescu spune că are un regret în ceea ce priveşte numele compozitorului român care şi-a trăit ultimii ani din viaţă la Paris, până la moartea sa, în 1955.
„Enescu nu e atât de mult studiat în Conservator şi cred că ar trebui cântat mai des în recitaluri. S-au făcut multe înregistrări cu lucrări camerale ale lui George Enescu în străinătate, dar nu trebuie să aşteptăm aprecierea străinilor pentru a-l aprecia noi înşine.“
