De la jumătatea lunii septembrie până în prima parte din octombrie, la ARCUB – Hanul Gabroveni au fost expuse 50 de lucrări, a tot atâţia tineri artişti români, care au adus în faţa publicului larg creaţii din sfera artelor vizuale, creaţii precum fotografii, picturi, sculpturi, instalaţii, video, grafică, desen şi formate digitale. Cum se vede arta prin ochii noii generaţii?
Albert Kaan este un artist care trăieşte şi lucrează în Bucureşti, dar şi în satul Gulia, încorporând astfel în practica sa artistică atât experienţele din viaţa urbană, cât şi pe cele din rural. Lucrările sale se bazează pe actul de a trăi şi de a transforma spaţiul personal într-un loc de joacă comun pentru public, după cum spune chiar el.
În pandemie, s-a mutat la părinţii săi, în satul Gulia, unde a construit un solar care iniţial a fost folosit conform destinaţiei şi ca formă de eliberare, dar ulterior a fost transformat în galerie de artă. În prima zi a lunii, o dată la două luni, un artist este invitat să îşi expună lucrările în acest spaţiu inedit.
Albert Kaan este unul dintre cei 50 de tineri artişti care şi-au expus operele la ARCUB – Hanul Gabroveni, în cadrul expoziţiei Catalizator de Începuturi. Alături de el, în acelaşi spaţiu, a fost prezentată şi o lucrare a Ioanei Alecu. Ea a ales o tehnică foarte inedită de exprimare artistică, respectiv maşina de scris. Consideră că maşina de scris este un obiect autentic, aparte şi încărcat de emoţia trecutului. Ideile personale influenţate de prezent se îmbină aşadar prin această tehnică cu amintirea trecutului.
„Lucrările ei explorează teme marcante din istoria ţării, cum ar fi fenomenul deportării românilor, evenimente care au marcat trecutul nostru recent şi care au dus la diluarea esenţei mediului rural, spune Roxana Purcaru, fondator şi director de creaţie al brandului de modă Maigre şi voluntar al ONG-ului Cred în România
Catalizator de Începuturi este proiectul Cred în România, o organizaţie nonprofit, apolitică, civică şi culturală, care promovează demersul celor care au încredere că România merită şi România poate, explică ea. „Suntem 16 voluntari implicaţi activ în acest proiect şi venim din domenii foarte diverse: juridic, diplomaţie, antreprenoriat, marketing şi IT. În noiembrie anul trecut, colegii mei au propus o serie de proiecte, iar Catalizator de Începuturi a strâns cele mai multe voturi, urmând a fi implementat în 2024.“
Aceeaşi ONG are în portofoliu şi proiectul 100 de motive Cred în România, prin care peste 100 de personalităţi marcante din domeniul cultural, sportiv, antreprenorial sau din cercetare au împărtăşit motivele pentru care cred în România. Totodată, în 2022 asociaţia a adus în atenţia publicului şi oraşe care inspiră, tărâmuri cu istorie şi tradiţie, comori naturale şi staţiuni turistice prin proiectul Destinaţia Anului.
În ceea ce priveşte Catalizator de Începuturi, acesta a pornit ca un concurs de artă ce a culminat cu o expoziţie şi cu evenimente menite să promoveze tinerii artişti.
„Vrem să susţinem dialoguri, să inspirăm audienţa şi să cultivăm conexiuni între artişti, galerii, alţi promotori din domeniu şi iubitorii de artă.“
Roxana Purcaru spune că apelul de înscriere a avut parte de un succes uriaş, cu aproximativ 350 de artişti care au dat curs invitaţiei. E vorba de persoane de până în 35 de ani, fie studenţi, fie absolvenţi ai unei facultăţi cu profil artistic.
Juriul care a selectat cele 50 de lucrări expuse (câte una per artist) a fost format din cinci personalităţi din domeniu - Roxana Dragu (galerist, manager cultural şi traducător literar), Petru Lucaci (artist vizual), Maria Paşc (istoric de artă), Mihai Zgondoiu (artist, curator şi galerist independent) şi Suzana Vasilescu (galerist). Criteriile de selecţie au fost originalitatea, creativitatea ideii, tehnica de execuţie, coerenţa conceptului, relevanţa pentru contextul expoziţiei şi impresia personală a fiecărui jurat.
Au fost alese lucrări din sfere variate ale artei, de la desen, pictură, fotografie la instalaţie, sculptură, gravură, grafică, tehnică neconvenţională, film etc. Totuşi, cele mai multe au fost picturi. Pictura a dominat însă şi în lucrările înscrise, nu doar în cele selectate.
„Noua scenă artistică românească este dinamică şi diversă, cu un val proaspăt de creatori care explorează teme contemporane şi provocări sociale într-un mod inovator şi original“, spune Roxana. Ea adaugă că artiştii se remarcă printr-o abordare multidisciplinară, care combină artele vizuale cu performance-ul, cu arta digitală, instalaţiile, arta video şi altele.
Spre exemplu, lucrarea „Suave“, a Claudiei Andra Riza, este realizată în grafit şi reprezintă o căutare a sinelui. Alegerea tehnicii reflectă intenţia de a sublinia delicateţea şi subtilitatea subiectului, precum şi complexitatea emoţională pe care o poate transmite un desen monocrom, potrivit artistei.
Rămânând în sfera emoţiilor, pictura „Yearning For Connection“, al ATOMA, face parte din proiectul „Sevraja“, care îşi doreşte să exploreze singurătatea şi izolarea şi modul în care ne raportăm la ele. Reţelele de socializare ne oferă lucruri care aparent ni se potrivesc şi, în acelaşi timp, ne oferă o doză de dopamină care la început ne stimulează, iar apoi ne devine necesară, explică artista. Şi lucrarea „A Dream Of Life, It Might Come True“ a Lorenei Ana-Maria Buta, ce face parte din cadrul proiectului „UNREAL“, transmite un moment critic al trăirii intense de depersonalizare - alterare şi distorsionare a realităţii.
În timp ce unii artişti au ales să se întoarcă cu faţa către viitor sau să privească în prezent, alţii au căutat experienţe trecute. E cazul lui Ştefan Curelici. Motivul central al lucrării sale „Privind Peste Hotare“ îl reprezintă staţiile de cale ferată, care sunt legate de experienţa călătoriilor cu trenul pe care artistul le-a efectuat frecvent în timpul studenţiei, între oraşul natal şi cel în care studia. Aceste călătorii reprezentau o suspendare a timpului, iar vagonul de tren devenea un spaţiu de cugetări, lectură, introspecţie, discuţii şi odihnă. În acest context, peronul de beton apărea izbitor la coborâre ca o confruntare cu realitatea.
Pentru unele lucrări, artiştii au ales să se întoarcă mai degrabă către sine, decât către trecut, prezent ori viitor. Este cazul Nectariei Ioana Guraliuc, cu lucrarea Autoportret cu Uroborus. Prin aceasta, artista a vrut să reprezinte relaţia ei cu ideea de infinit, mistic, caracterizat de acea strălucire ca de astru. „Ideea de infinit nu mă doboară, deşi nu o pot înţelege pe deplin, om efemer fiind“, spune ea.
Un aspect important al scenei artistice contemporane din România, crede Roxana Purcaru, este dat de rolul tot mai mare al platformelor sociale prin care artiştii pot vorbi direct cu publicul despre arta lor şi îşi pot împărtăşi cu aceştia viziunea creativă într-un mod mult mai personal. De asemenea, galeriile private au un rol foarte important în promovarea tinerilor creatori la fel şi galeriile alternative, spaţiile de artă şi festivalurile care evoluează şi se transformă de la o ediţie la alta.
„Publicul din România devine din ce în ce mai deschis către artă, în special în marile oraşe unde evenimentele culturale sunt tot mai frecvente.“ Cu toate acestea, receptivitatea faţă de arta contemporană variază destul de mult în funcţie de regiune şi de gradul de expunere al persoanelor sau comunităţilor.
Arta contemporană, mai ales cea experimentală sau conceptuală, poate fi încă percepută ca fiind provocatoare sau greu de înţeles de un segment larg al populaţiei, acest lucru fiind specific şi altor ţări, nu doar României. Acest tip de artă nu urmează canoanele clasice şi necesită o educaţie culturală sau o deschidere mai mare spre interpretare, adaugă ea.
„Totuşi, frumosul a început să fie recunoscut în ultima perioadă nu doar în formele tradiţionale, ci şi în inovaţie, în special de către generaţiile tinere.“
