Sorina Rotaru este prima din familia sa care a ales drumul artistic al muzicii jazz. Deşi nu ştia încă de la început că acest gen va deveni calea ei, a ştiut încă de mică că vrea să cânte. Totul s-a schimbat în timpul unei vizite în capitala Germaniei, un oraş în care arta, muzica şi cultura se împletesc. Acolo şi-a găsit menirea: jazzul.
„Când am auzit prima piesă de jazz cântată live şi am realizat ce muzică este, am ştiut imediat că asta vreau să fac şi eu în viaţă: să cânt. În 2014 se întâmpla asta. Îmi amintesc şi acum starea emoţională pe care mi-a produs-o muzica în acea seară, în acel club de jazz din Berlin“, povesteşte Sorina Rotaru, artistă şi fondatoare a Sorina Rotaru Jazz Ensemble.
Ea cântă de la 4-5 ani, încă de la serbările de grădiniţă şi şcoală, unde profesorii i-au observat talentul şi i-au oferit momente solo. Astfel, a urmat Liceul de Artă Marin Sorescu din Craiova, apoi a studiat design de produs şi a continuat cu aceeaşi specializare la Facultatea de Arte din Bucureşti. Ulterior, a urmat un masterat la secţia de Compoziţie Jazz a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, iar pe lângă studiile universitare a lucrat individual cu profesori pe segmentele care o interesau şi pe care dorea să le aprofundeze.
„Sunt prima din familia mea care a ales acest drum artistic. Totuşi, mică fiind, îl apreciam mult pe unchiul meu îndepărtat Ion Stăvaru, care era un violonist talentat. Cânta folclor şi mă emoţiona să îl ascult interpretând doine, îmi imaginam că vioara prinde glas. Îmi stimula reveria şi mă lăsam purtată pe teritorii pe care doar imaginaţia mea le putea accesa. Muzica a trezit mereu ceva în mine, ceva care este, în acelaşi timp, profund înrădăcinat în natura mea, dar şi înălţător, ceva ce mă poartă în proximitatea divinităţii“, spune ea.
Înainte de a descoperi muzica jazz, interpreta piese recomandate din repertoriul internaţional de pop. „Acum nu mă mai satur de jazz – este un stil cu adevărat bogat şi complex. Cânt cu plăcere şi piese din repertoriul brazilian, precum bossa nova şi samba, iar compoziţiile proprii, care conţin mult jazz într-un stil mai modern, sunt tot mai tentante pentru mine. Jazzul îmi oferă ocazia să exprim părţi din mine sau chiar să descopăr părţi noi din mine, pe care nu reuşesc să le exprim prin alte mijloace, chiar dacă mai cochetez şi cu alte forme de artă, cum ar fi pictura. Nu mă tentează să cânt alte genuri, dar ascult. Totuşi, cea mai mare plăcere mi-o oferă jazzul“, a subliniat artista.
Sorina Rotaru îşi aminteşte cum acea stare de bine din clubul de jazz din Berlin a devenit un reper, iar de atunci, încearcă ca fiecare interpretare să trezească în public emoţii la fel de puternice şi complexe. Cât despre ea, recunoaşte că jazzul, neaşteptat, s-a împletit cu viaţa sa şi se surprinde adesea fredonând piese celebre sau compoziţii proprii în momente diverse ale zilei.
„La început, am cântat în sufrageriile prietenelor apropiate. Era o nevoie de intimitate artistică şi de a împărtăşi un concert delicat de jazz într-un cadru restrâns, alături de cei dragi. Am cântat în mai multe sufragerii, mai ales în perioada Crăciunului“, spune Sorina Rotaru.
Atmosfera acestor evenimente şi a unor concerte cu public foarte restrâns, i-a dat ideea unui produs cultural care să se desfăşoare
într-un cadru intim şi cât mai personal. „Aşa am ales sufrageria mea şi am creat această serie de concerte – în sufragerie. Acum, e magic să primesc oamenii în universul meu, iar această magie ajunge la ei. Încet-încet, se conturează un fel de club de jazz, inspirat de ideea unui club de lectură: este un concert cu circuit închis, iar ascultătorii fideli revin cu entuziasm.“
Sorina Rotaru nu cântă însă doar în propria sufragerie, ci susţine recitaluri în cadrul festivalurilor şi a unei varietăţi de evenimente. „Sunt recunoscătoare că am avut ocazia să cânt pe unele scene mari, internaţionale, însă sper că vor mai fi ocazii.“
A participat la festivaluri internaţionale organizate în România şi la câteva evenimente în afara ţării. Recitalul de la UNESCO, din Paris, şi cel de la Ambasada României la Paris, din 2023, sunt evenimentele de suflet pentru artistă. De asemenea, i-a plăcut Festivalul Internaţional de Poezie, unde a susţinut recitaluri în mai multe ediţii. „Muzica jazz şi poezia se completează într-un mod unic şi profund.“
Primul eveniment muzical plătit, îşi aminteşte Sorina Rotaru, a fost seria de repetiţii de la Teatrul Dramaturgilor Români, pentru spectacolul - musical „Tarot Tales“, fondat de profesorul său de la conservator, Mircea Tiberian. A performat acolo o întreagă stagiune şi „m-am simţit ca şi cum aş fi primit un bonus“.
Astăzi, din punctul său de vedere, artiştii sunt mai independenţi, au mai multe concerte, iar evenimentele private se dezvoltă constant. În prezent, pentru Sorina Rotaru Jazz Ensemble, aproximativ 70% din evenimente sunt private, de la recitaluri intime de jazz pentru o cină romantică exclusivistă, până la lansări de produse, în special din zona de lux – cum ar fi evenimentele unor branduri precum Prada, Lancôme, Louis XIII. De asemenea, a participat la gale de prestigiu, cum ar fi Gala Topului Naţional al Firmelor, organizată de Camera de Comerţ şi Industrie a României, Gala Asociaţiei Furnizorilor Casei Regale, Luxe Gala Awards, Gala După Afaceri Premium a Ziarului Financiar şi aniversări de branduri importante, precum Air France.
Un proiect inedit în cariera sa a fost Human Song, prin care le-a compus portretele muzicale mai multor personalităţi. „Oamenii sunt obişnuiţi să aibă portretul vizual: pictură, fotografie. Propunerea noastră de portret muzical lărgeşte imaginea de sine oferind o reprezentare inedită a personalităţii. Pe lângă componenta audio, portretul conţine şi reprezentarea grafică a partiturii sub forma unui tablou.“
„Costurile pentru un eveniment privat variază în funcţie de cerinţe, dar sunt ajustate în funcţie de complexitatea şi durata evenimentului. De la câteva mii la mai multe mii de euro, în funcţie de calibrul celor care organizează evenimentul“, a precizat ea. Sorina Rotaru a menţionat că este creatorul acestui produs complet, în primul rând, pentru că îi face plăcere activitatea în sine – „mă simt bine aranjată şi îmi place ceea ce văd atunci când mă uit în oglindă“, iar în al doilea rând, consideră că este o formă de respect faţă de muzică şi faţă de statutul de artist.
Totuşi, ea a observat că amploarea şi promovarea concertelor – în media, la TV, radio – nu mai sunt la fel de puternice ca în trecut. De exemplu, nume precum Johnny Răducanu, Anca Parghel, Aura Urziceanu, care răsar din memoria multor generaţii atunci când se rosteşte cuvântul „jazz“, aveau o rezonanţă puternică la vremea lor. „Dacă privesc înapoi, pentru a urmări această evoluţie, mi se pare că, din poveştile auzite, jazzul avea parcă o putere mai mare în trecut. Observ acest lucru prin nostalgia celor care vin la concertele noastre şi îşi amintesc de popularitatea de altădată a muzicienilor de jazz, de concertele de la Sala Palatului şi de numeroasele evenimente susţinute de artişti locali.“
„Mi-ar fi plăcut enorm să cânt alături de Betty Carter sau Carmen McRae, mai ales că au avut nişte duete formidabile împreună. În prezent, visez la un duet cu pianistul Bill Charlap sau cu Kenny Werner – ar fi o experienţă împlinitoare“, spune Sorina Rotaru.
Printre artiştii pe care îi ascultă frecvent se numără şi Sarah Vaughan, Chet Baker, Betty Carter, Billie Holiday, Benny Goodman, Samara Joy, Brad Mehldau, John Coltrane, Bill Charlap, Ella Fitzgerald sau Kenny Werner.
În afară de jazz, mai ascultă muzică clasică şi muzică de film – seara, de exemplu, compoziţiile lui Claude Debussy şi Edvard Grieg.
De curând, a descoperit şi un proiect de muzică argentiniană, Elegante Sport, fondat de Julian Caeiro, un pianist pe care a avut ocazia să-l cunoască.
Dincolo de muncă, după „afaceri“, este pasionată de vacanţe şi îşi ia cel puţin o vacanţă pe an, de obicei de o lună, sau merge în retreat-uri în care renunţă complet la telefon, acesta fiind un timp de deconectare totală important pentru ea. Din vara acestui an, a început să picteze.
Sorina Rotaru consideră că este normal ca muzicienii să se ocupe şi de aspectele de antreprenoriat, mai ales în cazul unui gen de nişă precum jazzul, unde nu sunt mulţi susţinători.
„Ca orice antreprenor îmi doresc astfel de câştiguri, însă important în antreprenoriatul din domeniul muzicii este găsirea unor strategii care să ducă la astfel de câştiguri. Eu tind să mă gândesc la ce festival de jazz sau ce spectacol aş putea concepe cu un buget de un milion de euro. Sau ce albume aş putea înregistra. Aşa arată gândirea antreprenorială a unui muzician care activează în domeniul artistic – mai mult la proiectele creative pe care le-aş putea realiza decât la suma în sine“, a conchis ea.
