Style

Executivii şi prietenii lor cei mai buni: Mirela Bucovicean, fondatoarea Molecule F, a avut de-a lungul anilor mai multe pisici care au însoţit-o prin viaţă. Acum o are pe Mikimoto, un căţel în corp de pisică

04 iun 2020 3332 afişări de Cristina Roşca
Din aceeaşi categorie

Brâncuşi a avut-o pe Polaire. Poate nu mulţi o ştiu, dar căţelul din rasa Samoyed era o figură iconică în Parisul anilor ’20. Ba mai mult, Polaire nu doar i-a ţinut companie marelui artist prin cafenelele şi restaurantele din oraşul iubirii pe care cei doi le frecventau, dar i-a fost, dincolo de prietenă, şi muză, sursă de inspiraţie pentru lucrările care astăzi au rămas mărturie peste timp şi dovadă a măiestriei lui Brâncuşi.

Fostul premier Winston Churchill, cunoscut ca un iubitor de animale, i-a avut alături de-a lungul vieţii pe bulldogul Dodo - poate cel mai cunoscut pet al omului politic, pe poodle-ul Rufus, dar şi pe pisicile Nelson şi Jock.

Şi Regina Angliei are o mini „armată“ de căţei din rasa corgi, cunoscuţi pentru caracterul energic şi pentru picioarele lor scurte. Cu siguranţă o parte din energia Reginei Elisabeta a II-a, ajunsă la vârsta de 94 de ani, provine şi de la cei 30 de căţei corgi.

Printre animalele de companie mai recent ajunse în atenţia publicului se numără Bo, căţelul familiei Obama, care a fost adoptat şi a devenit astfel „The First Dog“ (Primul Câine -  trad.), nume adaptat după cel al Primei Doamne. În 2013, sora lui Bo, Sunny, s-a alăturat familiei şi a devenit cel de-al 44-lea căţel prezidenţial.

Actualul preşedinte al SUA, Donald Trump, este de altfel primul şef de la Casa Albă care să nu aibă un animal de companie după James K. Polk, al cărui mandat s-a încheiat în 1849. Coincidenţă? Nu cred.

Nici pe la Cotroceni nu s-au perindat prea multe animale de companie, dar presa locală scrie că acasă, la Sibiu, preşedintele Klaus Iohannis are şase pisici. Mare iubitor de feline este şi Anthony Hopkins care în timpul izolării la domiciliu cântă la pian pentru pisoiul său Niblo.

Un animal de companie, în acest vremuri neobişnuite, face ca timpul să treacă cu siguranţă mai repede. El este o sursă neobosită de energie şi o companie permanentă, dar şi un motiv de ieşit din casă, pentru cei care au căţei.

Regula nu prea se aplică pentru găina de companie a Iuliei Albu sau pentru ratonul Adelinei Pestriţu (la care între timp a renunţat). Nici pentru pisici de altfel. Iar pentru cei care nu au timp, spaţiu sau care au alergii şi atunci nu au cum să adopte sau să cumpere un animal de companie, există şi varianta actorului Vlad Logigan. El a inventat un peşte împăiat. Orice companie e mai bună decât nicio companie.

Pisica mea Fălci e de acord cu asta! Nu de alta, dar în această perioadă de carantină Fălci (nume inspirat de trupeşismul pisicii) mi-a fost alături şi a fost colegul meu de birou din stânga, înlocuind-o pe Alina, aşa că el a corectat primul aceste texte.

Partenerul nostru în această incursi­une în lumea celor mai buni prieteni ai oamenilor de afaceri şi executivilor a fost Lidl România, care are în portofoliu hrană pentru pisici sub brandul Coshida şi mâncarea pentru căţei Orlando, precum şi o serie de produse adiacente. Oficialii Lidl sumarizează la fix relaţia dintre oameni şi animale de companie: „Animalul tău te vede cum nu te vede nimeni. Dar, dacă ar putea vorbi, ţi-ar spune că te iubeşte fix aşa cum eşti. Perfect de imperfect.“

Cea mai liniştită relaţie

Mikimoto este numele unui antreprenor japonez despre care se spune că ar fi realizat primele perle de cultură din lume, punând astfel bazele nu doar unei companii care îi poartă numele şi care rezistă şi astăzi, după 127 de ani, ci unei întregi industrii care a schimbat irevocabil lumea bijuteriilor. Mikimoto este totodată numele pe care îl poartă pisica Mirelei Bucovicean, fondatoarea Molecule F, o platformă de promovare şi vânzare a creaţiilor designerilor români, prima de acest gen din România, lansată acum un deceniu. Deşi poartă acelaşi nume, nu e decât o coincidenţă. A ajutat poate faptul că juniorul necuvântător are faţă de japonez. Dar cam atât.

Ce îi uneşte totuşi pe cei doi Mikimoto? Perse­ve­renţa şi determinarea. Primul a reuşit să schimbe lumea bijuteriilor, iar cel de-al doilea a reuşit să o convingă pe Mirela să îl ia acasă deşi ea era convinsă că nu îşi doreşte încă un animal de companie.

„Mikimoto este cea mai iubitoare pisică pe care am văzut-o vreodată. L-am întâlnit la puţin timp după ce-mi murise Mia, pisica cu care petrecusem nişte ani. Nu mai voiam alt animal de companie, căci suferisem mult după Mia“, îşi aminteşte ea.

Mikimoto fusese însă aruncat în curtea unui prieten de-ai Mirelei la Sibiu, alături de alţi doi pisoi. El nu-i putea păstra deoarece are un câine care nu apreciază neapărat pisicile.

„Mi-l amintesc cum s-a pus în fund şi s-a uitat în ochii mei. Apoi a mieunat până l-am luat în braţe. Fusese anterior izolat într-o baie de serviciu, într-un amestec de mizerie, mâncare şi aer închis. Văzându-l atât de determinat, mi-am zis că merită o şansă la o viaţă mai bună.“

Au trecut doi ani de atunci şi fondatoarea Molecule F spune că ar putea renunţa la multe, dar la Mikimoto nu. Mirela nu se află însă la prima poveste de dragoste cu un prieten blănos, salvând de-a lungul anilor mai multe suflete.

„Am avut mai tot timpul câte un animal de companie, toate salvate dintr-o situaţie grea pentru ele. De obicei a fost vorba de pisici, pentru că era mai comod, dar şi câini, iepuri, păsări, hamsteri şi, pentru câteva ore, o raţă.“

De fapt, o singură dată a cumpărat o pisică, pe Stalin. Era promovat ca fiind albastru de Rusia şi a costat 100 de dolari.

„I-au trebuit doar câteva săptămâni să înceapă să se dezvolte ca să constat că era o superbă «tomberoneză». Gri ce-i drept, cu uşoare reflexii de albastru în blană.“

Deşi a avut de-a lungul anilor mai multe pisici care au însoţit-o prin viaţă, fiecare a fost diferită de celelalte. Iar Mikimoto este cu atât mai special pentru că este un căţel în corp de pisică.

„Cel mai fericit pentru că stau acasă în această perioadă este Mikimoto. Contrar comportamentului pisicesc, Mikimoto este dependent de oameni. Dacă te ridici de pe canapea să te duci să-ţi iei un pahar cu apă până în bucătărie, el vine cu tine.“ Dacă Mirela stă la birou să lucreze, el este lângă ea în permanenţă. Iar seara, când se duce la culcare, doar îi zice „Hai, Mikimoto!“ şi o urmează precum un câine credincios. „Doarme mereu pe partea mea de pat, de cele mai multe ori în braţe. Plăcerea lui maximă este să-l las să doarmă cu capul pe obrazul meu. Din când în când, îi fac hatârul ăsta.“

Când vine vorba să îl descrie pe Mikimoto, Mirela spune că e un suflet care a luat ce-i mai bun de la pisici şi de la câini deopotrivă. E un pisoi cu faţa desenată, un iubitor de oameni şi un dependent de iubire. 

„Mereu am zis, cine nu are un animal de companie nu ştie ce pierde. Genul acesta de iubire necondiţionată, speranţa cu care se uită mereu în ochii tăi, atenţia pe care ţi-o acordă atunci când te simte că ţi-e greu, ei bine, aşa ceva cred că doar la animale găseşti.“

Mikimoto este prezent în toate video call-urile Mirelei, este deja un obişnuit al comunităţii de la Stay Alive, unde ea a creat un spaţiu pentru dialog liber pentru susţinerea business-urilor micilor şi mijlociilor antreprenori. „Este genul de fiinţă la care e suficient să te uiţi şi să ţi se întindă pe faţă un zâmbet mare, însoţit de recunoştinţă.“  

Mikimoto are însă şi propriile-i tabieturi, nu îşi împarte timpul doar între activităţile celorlalţi membri ai familiei. Mai exact, în fiecare dimineaţă se uită pe geam la porumbeii care se aşează în proximitate şi are un monolog lung şi vocal cu ei. „Nu ştiu ce le spune, dar e clar că-l intrigă.“

În ceea ce priveşte rutina zilnică a familiei extinse a Mirelei Bucovicean, ea spune că atunci când iau masa, Mikimoto este mereu lângă ei. Nu l-au obişnuit însă să mănânce cu ei la masă, pentru că Mirelei nu-i place cerşitul.

„Îşi mai forţează norocul din când în când, dar avem un dialog şi îmi place să cred că mă înţelege. E un dialog în care-i explic că dacă eu nu mănânc din farfuria lui, atunci nici el nu trebuie să mănânce din a mea.“

Mirela crede că pentru cine nu are animale aşa o discuţie poate părea fără sens. Ea e de părere însă că pe Mikimoto îl interesează în schimb cel mai mult să fie asimilat ca un membru al familiei cu drepturi egale, ceea ce se şi întâmplă.

„Vorbim mereu cu el ca şi cum ar fi un om, îl tratăm egal. Când sunt acasă, este mereu lângă mine. Dacă fac baie, e pe marginea căzii. Dacă-i închid uşa la baie, mă aşteaptă la uşă.“ Nu o scapă din ochi decât atunci când îşi face somnul profund.

În vacanţe doar nu merge şi Mikimoto. Şi numai pentru că ar fi un stres mai mare pentru el decât dacă ar rămâne singur acasă.

„Mă asigur în schimb că vine cineva zilnic să aibă grija lui, să mai stea de vorbă, să nu se simtă abandonat.“

Dacă cineva ar întreba-o pe Mirela dacă să îşi ia sau nu un animal de companie, ea i-ar răspunde simplu. Este cea mai liniştită relaţie pe care o poate avea cineva cu alt suflet.

„Un animal de companie este acel prieten care este mereu lângă tine şi care-ţi cere atât de puţin pentru foarte multul pe care îl oferă.“ N-aş fi putut-o zice mai bine!