Style

„Este o industrie care te face să uiţi de lumea ta.“ Despre diamante şi aur cu unul dintre cei mai cunoscuţi bancheri de investiţii şi antreprenorul care deţine Bijuteria Teilor

28 oct 2014 5124 afişări de Ioana David, Roxana Petrescu
Din aceeaşi categorie

„Este o industrie care te face să uiţi de lumea ta.“ Aşa îşi prezintă Florin Enache, proprietarul Bijuteriei Teilor, businessul că­tre Ioana Filipescu, unul dintre cei mai cunoscuţi bancheri de investiţii din România, care după zece ani de muncă într-o corporaţie a făcut pasul spre antreprenoriat. O sticlă de şampanie fină, câteva delicatese franţuzeşti şi diamante de milioane de euro au arătat că cele două lumi, cea a tranzacţi­ilor cu multe zerouri şi cea a bijuteriilor unice, sunt aduse la un loc de o atenţie la detaliu care frizează nebunia şi de pofta de risc.

La fix 17:00, ora planificată pentru întâlnire, Ioana Filipescu intra pe uşa magazinului Teilor din Băneasa Shopping City. 

Punctualitatea este una dintre calităţile care trădează ocupaţia Ioanei Filipescu, aceea de bancher de investiţii, adică de consultant în tranzacţii. În ultimii zece ani Ioana Filipescu a stat la masa la care s-au semnat unele dintre cele mai mari achiziţii din România, a avut la negocieri corporaţii cu afaceri de zeci de miliarde de euro,  a negociat preţuri şi clauze din contracte până la ultimul euro şi până dimineaţa.

Acum se pregăteşte să se aşeze la o altă masă, ceva mai restrânsă, pentru o lecţie despre bjuterii, despre cât timp îţi ia  ia să faci o piesă care la rândul ei se poate transforma în investiţie.

Ioana Filipescu nu este chiar un novice în arta bijuteriilor. Ştie câte grame are un carat, ştie că aurul pur nu se foloseşte niciodată singur în construcţia bijuteriilor, ci numai combinat cu alte metale care-i dau putere.

Mai ştie că armenii şi evreii erau bijuteri desăvârşiţi înainte de Primul Război Mondial şi în perioada interbelică, dar că azi acest meşteşug a dispărut din România, aşa cum au pierit multe altele.

Fascinaţia pentru bijuterii nu va dispărea însă niciodată, iar businessuri aşa cum este şi Bijuteria Teilor, care aduce piese din toată lumea, sunt o dovadă vie că atracţia pentru metale şi pietre preţioase este în ADN-ul omenesc. Iar dacă artizanii din România nu mai pot fi admiraţi practicându-şi meseria, bijutierii timpurilor noastre sunt deschişi să-şi împartă câteva secrete deşi ele acum sunt legate mai mult de cifre, decât de meşteşugul propriu-zis. 

Astfel, pentru vreo două ore Ioana Filipescu lasă rigoarea din lumea financiară şi intră într-o lume a poveştilor cu bijuterii, guvernată însă tot de rigori legate de detalii, de fineţea execuţiei, rigori care exclud orice imperfecţiune, la fel cum se face şi într-o negociere de calibru.

Cel care spune povestea este Florin Enache, proprietarul Biju­teriei Teilor.

A început în 1998 cu un un magazin în Piteşti, pe Strada Teilor, sursa de inspiraţie pentru numele companiei, pentru ca astăzi să ajungă la o reţea, cu planuri de expansiune gata şlefuite. Îşi întâmpină oaspeţii cu şampanie Moët & Chandon şi cu celebrele macarons Laduree. Sunt mici detalii care la fel ca în cazul unei bijuterii de calitate fac diferenţa.

„Este întotdeauna întrebarea dacă tu ai ales industria sau industria te-a ales pe tine. Şi nici acum nu pot să răspund“. Aşa îşi începe povestea Florin Enache. 

Adaugă imediat faptul că businessul său este tânăr, având în vedere că afaceri se fac în România de 25 ani.

„Am înţeles că de curând aţi intrat în lumea antreprenoriatului. Bănuiesc că şi în domeniul dumneavoastră de activitate sunt boutique-uri de investiţii cu o istorie de 20-25 de ani“, mai spune Enache făcând astfel primul pas în discuţia cu Ioana Filipescu, care recent a devenit antreprenoare deschizându-şi propria afacere de consultanţă pentru fuziuni şi achiziţii, Filipescu Vişa Financial Advisers.

În realitate, piaţa pe care Ioana Filipescu activează a fost mai puţin deschisă la iniţiative antreprenoriale, fiind multă vreme sub dominaţia unor firme globale, aşa-numitul club Big 4, format din KPMG, PwC, EY şi Deloitte.

Decizia de a intra într-o piaţă cu astfel de adversari este aproape la fel de curajoasă cu aceea de a te apuca de businessul cu bijuterii dintr-o simplă întâmplare, aşa cum aflăm că a fost cazul lui Florin Enache.

El spune că a ajuns în lumea bijuteriilor, unde nu a avut niciun fel de expunere nici personală, nici antreprenorială datorită unor prieteni care vindeau aur, nu bijuterii, doar aur.

„După 1997 era nevoie de aur, puţini erau clienţii care căutat geometrie atipică. După 50 de ani de comunism era o însă cerere uriaşă pe piaţă“, adaugă Florin Enache.

Businessul său a crescut, iar Enache a înţeles că într-o afacere ca a sa detaliile fac diferenţa. Aşa cum au făcut-o în cazul întâlnirii sticla de şampanie şi dulciurile de bună calitate. „Conceptul de magazin, display-ul, tăvile, totul este diferit, realizat in house. Am petrecut şase luni pentru a potrivi materiale, textura“, spune Ena­che.

Odată cu dezvoltarea dialogului, din vitrine începeau să curgă pe masa de prezentare piesele unicat de mii de euro.

„Acum trei zile am vândut o piesă, un inel, de 11.000 de euro“, spune Enache.

Inel şi cercei cu diamante negre de aproape 12.000 de euro, inel de logodnă de 5.000 de euro, cercei din safire roz cu diamante, seturi de cercei şi pandantiv în formă de fluturi realizate din foiţă de aur alipite sunt doar câteva dintre piesele pe care proprietarul Bijuteriei Teilor le prezintă.

Enache se poartă cu bijuteri­ile cu mănuşi. La propriu.

„Dacă o să cadă pe jos se duce profitul pe jumătate de lună“, spune el zâmbind.

Ioana Filipescu află că pietrele sunt lucrul cel mai important atunci când se creează o bijuterie, că fixarea nestematelor se face manual, că munca la o pereche de cercei unicat se întinde pe o perioadă de o săptămână. Cine lucrează în această industrie ştie că niciodată aurul pur nu se foloseşte pentru bijuterii deoarece prea moale. De exemplu, aurul de 18 carate este compus în proporţie de 75% din aur, restul fiind o combinaţie de argint şi cupru. 

Ioana Filipescu începe să se apropie de bijuterii. Recunoaşte că nu mai poartă inele, după ce în urmă cu un an a pierdut o piesă cu briliante. Îi place să se joace de fapt cu ele, le scoate de pe degete şi apoi uită să le pună la loc. Poartă mai multă brăţări şi un colier de perle.

Întreabă dacă femeile sunt cele care cumpără mai mult decât bărbaţii. Dacă s-ar putea crede că domnii sunt cei care fac cu precădere aceste investiţii spre a le oferi domnelor, bijutierii spulberă această iluzie.

Tot doamnele sunt cele preocupate de astfel de achiziţii.

„Am o mare problemă. Soţia mea“, spune râzând Florin Enache. Motivul? Circa 10% din tot ce cumpără proprietarul Bijuteriei Teilor inevitabil ajunge la doamna Enache, glumeşte omul de afaceri.

O cincime din vânzările din lunile de vară reprezintă inele şi verighete, dar acestea sunt piese care nu vin cu un câştig mare. Nu acestea sunt piese care fac diferenţa, iar Ioana Filipescu ştie acest lucru.

„Marile case de modă continuă să facă haute-couture, deşi vând prêt-à-porter“, spune Filipescu.

Care este lecţia? O joacă bănoasă cu imaginea. Imaginea de lux nu se creează prin jeans şi un tricou alb şi la fel bijuteriile de înaltă clasă nu se rezumă la inele simple.

„Marjele mari se fac pe produsele care înglobează riscuri. La o bijuterie, marja poate varia între 10% şi 90%. Ce nu se vinde înseamnă pierdere, de aici rezultând importanţa procesului de achiziţie“, explică Enache care lucrează cu circa 30-40 de furnizori.

Cu background financiar, Ioana Filipescu este curioasă să afle în cât timp se ajunge la un break even în acest domeniu. Peste trei ani este răspunsul pe care îl primeşte, justificat de faptul că produsele de pe stoc au un cost extrem de important.

„Mai mult de două treimi din valori stau aici în stocuri. Vorbim de milioane de euro. Doar o treime sunt expuse“, adaugă Florin Enache.

În acel moment, de undeva din spatele magazinului, proprietarul Bijuteriei Teilor a deschis mai multe sertare pline cu bijuterii. A fost surpriza pe care Florin Enache a rezervat-o pentru final. A fost un moment ca în filme când cineva descoperă un cufăr imens cu aur, îl deschide şi toată lumina aceea galbenă îi intră în ochi şi-l face să zâmbească. Încet apoi sertarele s-au închis. Lumina galbenă dispăruse. Mai rămăsese gustul şampaniei, ciocolata bună pe papilele gustative şi o discuţie între doi oameni pricepuţi la investiţii.

Avea dreptate Florin Enache. Bijuteriile sunt o industrie care te face să uiţi de lumea ta.