Style

Ce o inspiră pe designerul Isabelle Vijiiac atunci când creează? Piesele semnate de ea sunt de multe ori unicat. Una din rochiile cele mai iubite, Ondine, a fost inspirată de o carte, Cină cu Picasso

13 iul 2021 246 afişări de Cristina Roşca
Din aceeaşi categorie

Povestea oficială a Atelierului Isabelle Vijiiac a început să se scrie acum zece ani, însă neoficial ea a înmugurit în mintea fondatoarei de mult mai multă vreme, încă din copilărie, când bunica maternă cocheta cu croitoria şi făcea „magia“ de a transforma ţesăturile în haine. Viaţa şi-a urmat cursul, dar Isabelle Vijiiac nu şi-a pierdut niciodată interesul pentru modă, motiv pentru care a mers la cursurile Facultăţii de Arte din Bucureşti, unde şi-a educat simţul pentru culori şi forme. Procesul de învăţare nu s-a oprit însă atunci, ci continuă şi astăzi, pentru că în modă se aplică principiul „văzând şi făcând“.

„Bunica din partea mamei a fost muza mea. Datorită ei am ajuns să iubesc ceea ce fac azi. A fost punctul meu de pornire“, spune designerul. Bunica maternă a cochetat o vreme cu croitoria, iar nepoata era fascinată când era mică de ţesăturile ei şi de procesul prin care acestea se transformau în rochii, sacouri ori fuste.

„De fiecare dată când le revăd în dulap, sunt surprinsă de cât de elegante şi actuale sunt multe din obiectele ei vestimentare.“

Apoi, deşi nu era foarte încântată de drumul ales de nepoata sa, pentru că îl considera greu de parcurs şi obositor, îi plăcea ca Isabelle să-i arate ce rochii îi ieşeau din mâini, o încântau fotografiile din şedinţele foto.

„Mereu îmi zicea: De unde ai atâtea idei? Cu cine semeni? Părinţii mei activează în domenii nu tocmai artistice.“

Pe lângă bunica maternă însă, şi mama lui Isabelle Vijiiac a jucat un rol important în dezvoltarea sa şi a stilului care o caracterizează.

„Iar pentru că îmi plac simplitatea şi ţesăturile fluide, naturale, în colecţiile mele trebuie să îi mulţumesc mamei pentru influenţa pe care a avut-o asupra mea.“ Ea este o persoană căreia îi place să fie mereu în mişcare, de aceea alege să poarte haine cu o croială minimalistă, în culori delicate, fără multe accesorii sau detalii încărcate.

La polul opus, în cazul lui Isabelle, încă de mică, pasiunea s-a împletit mereu armonios cu dorinţa sa de a fi mereu altfel în ceea ce făcea sau purta. „Am multe amintiri frumoase din perioada adolescenţei când stârneam mereu atenţia pentru combinaţiile inedite din ţinutele mele.“

Îi plăceau mult culorile şi nu-i era frică să-şi asume un stil atipic. Pentru că desena mult şi îi plăcea să viseze cu ochii deschişi la propria sa colecţie inspirată fiind de revistele pe care i le aducea mama sa din străinătate, a hotărât că cel mai potrivit ar fi să-şi îndrepte atenţia spre o facultate cu profil artistic, cu specializare în modă. „Şi am fost norocoasă pentru că părinţii mei m-au sprijinit mereu în visul pe care l-am avut.“

Astfel, la terminarea liceului, designerul a ales să urmeze cursurile Facultăţii de Arte din Bucureşti, secţia Modă, unde afirmă că şi-a educat simţul pentru culori şi forme cu ajutorul cursurilor de drapaj şi imprimerie textilă.

„Tot ceea ce fac acum este de fapt un proces continuu de învăţare, fiindcă ţesăturile prind viaţă diferit pe corpul nostru, pot schimba complet silueta unei persoane, iar culorile îţi dau de multe ori şi o stare de bine, rezonează cu emoţiile pe care le transmiţi.“

Povestea atelierului ce poartă numele fondatoarei a început să se scrie acum 10 ani, într-un moment în care Isabelle spune că a simţit lipsa pe piaţă a unui atelier de creaţie vestimentară sur mesure, care să pună în valoare atuurile corpului feminin şi care să creeze o estetică personală cu influenţe clasice, care să iasă din tiparele cotidianului ce definea moda atunci prin culori, imprimeuri sau siluete.

„Am pornit pe acest drum cu câteva produse pe care le prezentam în cadrul târgurilor de profil din Bucureşti şi ulterior am strâns un portofoliu de cliente care apreciau pe lângă produsul achiziţionat şi experienţa din culise, cea în care rochiile prind viaţă de la primele probe.“

Acum păstrează pe lângă piesele în serie limitată, realizate made-to-measure, şi opţiunea creării unei garderobe personalizate pentru clientele sale. Îi place să rămână la ideea de la care a pornit acest business, vrea să păstreze unicitatea multor piese ce-i poartă semnătura chiar dacă este un proces migălos şi care necesită o implicare foarte mare din partea sa pe parcursul creării unui produs nou.

„Nu pornesc niciodată de la ideea că trebuie să urmez tendinţele de sezon. Mă las inspirată de ţesături, filme, călătorii, cărţi, femei cu un farmec aparte ce au influenţat lumea artistică.“

Una din rochiile ei cele mai iubite, Ondine, a fost inspirată de o carte, Cină cu Picasso. S-a lăsat purtată de izul acelor locuri din Franţa pitorească şi şi-a imaginat personajul principal purtând această rochie într-o după-amiază leneşă de vară. I se întâmplă la fel şi cu personajele din filme, mai ales cele noir, unde se regăseşte cel mai mult ca stil.

„Am o fascinaţie pentru stilul vestimentar al lui Jeanne Moreau, Anna Karina, Monica Vitti, Brigitte Bardot. Şi acestea sunt doar câteva exemple.“ Încă revede filmele în care acestea au jucat pentru a redescoperi detalii pe care poate nu le-a observat înainte.

Creează poveştile din jurul rochiilor în acelaşi timp cu realizarea acestora, ştie unde le-ar fotografia din start. Dar mereu se ghidează după aceeaşi idee: să rămână feminine şi clasice, cu acel je ne sais quoi care te îndeamnă să le îmbraci chiar şi în momentele în care nu eşti privită.

„Un material prinde viaţă doar atunci când îl pui în contextul potrivit. Mai important este să simţi haina ca o extensie a personalităţii tale, ca o completare estetică a interiorului, şi nu ca un trend de urmat.“ Spre exemplu, vara Isabelle Vijiiac optează pentru culori deschise, imprimeuri florale, materiale uşoare şi răcoroase precum in şi bumbac.

„Eu sunt ataşată sentimental de rochiile-cămaşă, le-am creat şi purtat obsesiv de câţiva ani încoace. Au acea lejeritate şi eleganţă atemporală care m-a atras mereu în stilizarea unei ţinute.“

Dar are şi piese inspirate din ia tradiţională, de unde a preluat volumul mânecilor atât de drag ei.

„Mi s-a spus adesea că piesele mele pot fi recunoscute cu uşurinţă pentru feminitatea ce le însoţeşte. Estetica brandului a evoluat odată cu mine, ne-am maturizat împreună de la imprimeuri şi croiuri jucăuşe la siluete elegante, inspirate de moda anilor ’50-’60, dar mult mai lejere şi uşor de integrat în toate momentele zilei.“

A ales ca element distinctiv rochia în toate colecţiile sale, o piesă pe care o asociază întotdeauna cu imaginea copilăriei, a zilelor de vară petrecute cu picioarele desculţe pe roua dimineţii sau cu cea a valurilor mării într-o zi cu norii revărsaţi pe cerul senin. Îi inspiră feminitate şi uşurinţa de a-şi lăsa corpul să se simtă liber.

„Îmi place să cred că rochiile mele pot crea poeme nebănuite în inima celor ce le poartă. Eu le percep ca pe nişte călătorii vizuale prin locurile de care m-am îndrăgostit la un moment dat.“ Spre exemplu, recent, a avut un print de inspiraţie italiană, cu lămâi. A fost dragoste la prima vedere. Acesta nu a fost însă cel mai inedit material folosit.

La început, când realiza primele piese în atelier, a făcut câteva fuste dintr-un material destinat tapiţeriei, un jacquard cu imprimeu floral, care a fost foarte îndrăgit de cliente. Ulterior a mai cochetat cu acest tip de alegeri şi pentru rochii sau trenciuri.

„Mi-a plăcut pentru că avea un aer vintage, cu note pariziene.“

Isabelle Vijiiac crede că stilul personal se defineşte pe parcurs, se schimbă odată cu tine, evoluează în functie de emoţii, de mediul de lucru sau de stilul de viaţă. Percepţia asupra unei persoane este de multe ori influenţată de alegerile vestimentare. Mai exact, tinzi să judeci rapid pe cineva după aparenţe.

„De aceea, în multe domenii se pune accent pe un anume dress code, o apartenenţă la un grup social definit prin elemente stilistice specifice. Eu cred totuşi că ar trebui să fim mai permisivi, să lăsăm creativitatea să iasă la suprafaţă şi să experimentăm după bunul plac cu imprimeurile, culorile şi croielile care ne plac şi ne avantajează.“

Hainele, crede ea, n-ar trebui să încorseteze o femeie, să îi altereze personalitatea, ci ar trebui să vină în completarea ei.

„Inspiraţia e ca o muză capricioasă pentru mine, are nevoie de o anumită conjunctură să creeze. Cred că starea mea sufletească e influenţată de o zi însorită, de calmul dat de muzica în surdină şi de o cafea bună.“

Are zile când lucrează frenetic şi îi vin o mulţime de idei, dar sunt şi momente când, din cauza stresului, nu e deloc productivă şi atunci a învăţat să spună stop, să îşi ia puţin timp liber şi să revină cu forţe proaspete.

Atelierul său se află în Bucureşti, pe o străduţă cochetă, într-un apartament de care s-a îndrăgostit de cum a păşit prima oară în el. A simţit un pic din aerul parizian în detaliile lui: încăperi spaţioase şi inundate de lumina ce se revarsă permanent prin ferestrele înalte şi un balcon cu o privelişte ce-i bucură inima în fiecare dimineaţă.

„Aici îmi întâmpin clientele pentru a proba din piesele atelierului sau pentru a schiţa rochia mult dorită.“ Colecţiile şi piesele sur mesure sunt realizate apoi într-un atelier cu care colaborează pe partea de execuţie a produsului final. Şi magia-i gata!