A căpătat numele de cod Dexter în urma unui show de televiziune, iar din laboratorul lui - care este, de fapt, bucătăria - ies fel de fel de experimente comestibile. Din luna mai 2020, chef Bogdan Alexandrescu semnează meniul restaurantului de fine dining L’Atelier, din cadrul Epoque Hotel Relais & Châteaux, amprenta lui purtând numele de bucătărie neonostalgică, deoarece gusturile care au definit copilăria celor mai mulţi dintre noi redevin actuale.
Bogdan Alexandrescu a făcut primul pas în cariera sa gastronomică în anul 2012, când a devenit finalist al primului sezon al MasterChef România, tot acolo primind şi porecla „Chef Dexter“. Şi-a luat diploma de bucătar la Horeca School Bucharest şi a lucrat ca sous-chef în restaurantul Morgan la Dud sub îndrumarea lui Florin Dumitrescu.
Chef Dexter şi-a continuat studiile urmând MasterClasses şi seminarii cu chefi renumiţi precum Jacques Louis Henrio (MOF France 1986 Maître Charcutier) şi Frederic Jaunault (MOF Primeur France 2011), Jakob Hausmann (workshop sous-vide) sau Frédéric Lesourd (open class la Le Cordon Bleu Paris).
În 2018, chef Bogdan Alexandrescu a creat conceptul şi meniul IBRIK, restaurantul deschis în cel de-al doilea arondisment al Parisului, care celebrează bucătăria arhetipală balcanică.
În mai 2020, a „ancorat“ la restaurantul L’Atelier o nouă provocare pe care o trăieşte în paralel cu cea pe care tot restul lumii o traversează de câteva luni. În aceste vremuri, s-au schimbat multe obiceiuri, reguli, viziuni şi planuri pentru toată lumea. S-a schimbat însă şi conceptul de „acasă“? Chef Bogdan Alexandrescu povesteşte ce înseamnă pentru el „acasă“ în această perioadă zbuciumată, într-o destăinuire care nu a putut fi rezumată doar la câteva cuvinte.
„Vrăjitorul din Oz are dreptate: «There’s no place like home». Până la urmă, unde mai poţi sta lejer, în boxeri şi papuci, fără să încalci vreo regulă morală? Acasă este oglinda oamenilor care locuiesc acolo, aşa că nu-i vreo mirare că este un loc special în inima şi sufletul tuturor. În această perioadă, celebrez statul acasă şi mă bucur de tot ce îmi poate oferi acesta, tratând cu respect şi iubire templul personal, refugiul şi locul de unde porneşte mare parte din inspiraţia creativă.
Cicero a spus că «o casă fără cărţi este ca un trup fără suflet». Biroul meu este tapetat cu cărţi despre gastronomie, arte vizuale, istorie şi spiritualitate. Nopţile după service-ul la restaurant, când toată lumea doarme şi luna-mi bate în geam, sunt sfetnici buni pentru a-mi aşterne gândurile, ideile şi pentru a schiţa noi concepte ce urmează a fi materializate ziua. Noaptea este pentru creaţie, ziua pentru implementare.
Acasă, precum în bucătărie, îmi place ca totul să fie organizat, aşezat la locul lui, precum în suflet. Organizarea şi simplitatea sunt elemente indispensabile echilibrului, fie că vorbim despre cel interior sau despre cel exterior.
Ca persoană creativă, nu am reuşit şi nici nu am vrut să fac o diferenţiere clară între casă şi birou, locul de muncă. Nu îmi place să-mi impun bariere şi nici natura jobului nu îmi permite să las chestiunile de muncă în bucătărie, când plec de la hotel. De multe ori, casa îmi este şi locuinţă, şi birou, la ore spontane, fapt ce lasă creativitatea să se exprime şi afişeze liber, neîngrădit. Dacă îmi vine o idee de reţetă la 3 dimineaţa, mă duc fuguţa la birou şi o scriu. Dacă îmi vine altă idee dimineaţa la cafea, fac doar 30 de secunde până la birou - la câţiva metri de pat - şi mă apuc de research şi de experimentat pentru următoarele ore.
Vorbind despre experimente, bucătăria de acasă este locul unde se întâmplă magia. Când gătesc acasă, îmi place să nu mă grăbesc, să acord atenţie maximă ingredientelor şi tehnicilor, să mă relaxez. Gătitul este o formă de meditaţie, de introspecţie şi de descărcare a energiei în scop uman, expresie a dragostei de sine, pentru ceilalţi şi pentru meserie. Am încercat să păstrez un aspect cozy al bucătăriei, deşi este plină de gadgeturi culinare şi cu recuzita pe care o folosesc la şedinţele de food-styling.
Sufrageria este locul unde petrec cel mai puţin timp, ascultând muzică sau urmărind vreun serial pe Netflix. Tot în sufragerie, îmi place să pictez când am timp sau să meşteresc împreună cu iubita mea la lămpile din jucării reciclate pe care le realizează. Acum mi-am dat seama că aproape toate încăperile casei au dublu scop: funcţional şi creativ. Un atelier de fericire şi relaxare.
Vorbind despre relaxare, dormitorul este camera dedicată exclusiv somnului şi relaxării, cu cărţi pe noptiere, proiector de stele şi lumini calde, discrete. Evident, fără televizor şi dulapuri inutile. Totdeauna
mi-au plăcut dormitoarele gen hotel, simple şi intime, care îşi îndeplinesc cu brio destinaţia. Dormitorul e pentru dormit.
Pentru mine, acasă este un hub multidisciplinar. Este locul unde îmi petrec timpul cu drag şi conturez proiectele, unde mă relaxez şi mă reîncarc pentru lumea exterioară. Acasă este locul unde îmi place să bricolez şi să meşteresc la diverse task-uri domestice. Acasă este pentru mine precum locul de muncă, iar locul de muncă - bucătăria - îmi este precum acasă. Acasă este locul unde te simţi în siguranţă, locul unde ai parte de căldură emoţională şi te simţi înconjurat de iubire şi afecţiune. Locul unde nu există constrângeri asupra dezvoltării personale şi a exprimării libere.
Nu trebuie să fie neapărat locul de naştere, locul unde am crescut sau ţara de origine. Acasă poate fi oriunde te simţi în siguranţă şi apartenent.“
