Acum câteva luni, când temperatura coborâse destul de jos în termometre şi afară cerul stătea să plângă, în cafeneaua de unde îmi cumpăr „doza zilnică“ a intrat un domn la vârsta a treia. Mergea greu, avea un sacou destul de ponosit şi o şapcă pe cap. S-a apropiat timid de casă şi a întins două hârtii de un leu. „Sunt datoria pentru cafeaua de ieri“, a spus el timid. Casiera a zâmbit şi a luat banii, întorcându-se apoi către ceilalţi clienţi.
Mi-am luat şi eu cafeaua şi am dat să ies, pe drumul clasic spre birou. La câţiva metri de cafenea, acelaşi domn interpreta ceva melodii la vioară. De atunci l-am văzut în acelaşi loc de multe ori. Împărtăşeşte cu trecătorii muzica sa. Iar din banii câştigaţi îşi cumpără în fiecare zi o cafea. Trecătorii îl ştiu deja, dar nici cei care se aşază zilnic pe terasa cafenelei din zona Dacia-Moşilor nu îi cunosc tot repertoriul. De fiecare dată când vine împărtăşeşte cu cei prezenţi sau cu trecătorii ceva din cultura sa muzicală.
Pentru că „sharing is caring“.
Deşi astăzi suntem tot mai grăbiţi, mai orientaţi către succes şi către rezultate, împărţim - chiar şi fără să ne dăm seama - cu cei din jur mai multe decât oricând. Împărţim maşina până la Cluj-Napoca dacă apelăm la Bla Bla Car sau casa unor necunoscuţi pe Airbnb (mai ales când alegem să închiriem doar o cameră dintr-un apartament). La alt nivel, se poate „share-ui“ avionul privat, iahtul sau, de ce nu, o colecţie de artă. Puteţi afla mai multe despre aceste „servicii“ în paginile revistei, pentru că ne-am gândit la toate şi am vrut să le împărtăşim cu voi.
Unele lucruri sunt făcute să le împarţi cu cei dragi, iar altele, de ce nu, cu necunoscuţi. Poate cel mai concludent exemplu în acest sens este arta. „Cred că este un act de egoism să îţi păstrezi colecţiile doar pentru ochii tăi. Arta este menită să îi bucure pe toţi“, spunea anterior Mihail Rotenberg, care deţine, printre altele, o galerie de artă în zona Ateneului Român, împreună cu Eduard Uzunov, un om de afaceri cunoscut pentru businessurile sale din imobiliare.
Pornind de la un crez similar, italienii de la Intesa Sanpaolo „share-uiesc“ cu publicul larg colecţia proprie de artă, o parte cel puţin, dat fiind că aceasta numără 20.000 de lucrări. Când nu sunt expuse în galeriile proprii (a se citi palatele-muzeu) din Milano, Napoli şi Vicenza, aceste opere de artă fac înconjurul lumii, fiind împrumutate marilor muzee internaţionale. Nu de alta, dar „o comunitate nu poate creşte economic fără să existe şi o dezvoltare culturală, civică şi socială“.
Cu alte cuvinte, dar din dar se face rai. Sau măcar o lume mai bună! Şi ca să ne aducem şi noi contribuţia, împărtăşim câteva interviuri şi analize proaspăt scoase din „cuptor“.
