Arts & Design

Spre noi lumi: Cum se schimbă arta când intră în scenă giganţii din tehnologie şi care este riscul: Experienţa este amplificată, tehnologia deschide, dar şi limitează

14 mai 2019 369 afişări de Roxana Petrescu
Din aceeaşi categorie

Poate că tehnologia nu este primul cuvânt care-ţi vine în minte atunci când te gândeşti la artă, dar fuziunea dintre cele două produce efecte atât de nebănuite, chiar în direcţia înţelegerii mesajului artistic, încât această relaţie merită reevaluată. Cu o doză de precauţie însă.

„Adăugarea unei noi experienţe, AR (augmented reality - realitate augmentată) sau VR (virtual reality - realitate virtuală), unei opere de artă clasice amplifică toată experienţa artistică. Pentru publicul larg, aceste experienţe «ascunse ochiului» aduc elementul surpriză şi contribuie la amplificarea experienţei“, spune Livia Fericean, corporate citizenship & public affairs manager în cadrul Samsung Electronics România. Tot ea mai spune că această „contaminare“ a artei clasice prin prezenţa inteligenţei artificiale nu diluează nici pe departe mesajul unei opere, ci mai degrabă îl potenţează prin adăugarea de noi înţelesuri.

Samsung s-a implicat în mai multe proiecte culturale pe plan local, nu doar în zona de artă contemporană, ci şi alături de parteneri precum Muzeul George Enescu, Muzeul Grigore Antipa sau Muzeul Ţăranului Român. Una dintre cele mai recente colaborări a fost însă cea cu One Night Gallery.

„Încă de la început One Night Gallery şi-a propus să testeze noi limite ale experienţelor pe care un vizitator le poate avea în cadrul unei galerii de artă, să încorporeze în manifestările artistice noile tehnologii, să promoveze artişti vizuali români tineri, totul în cadre neconvenţionale“, spune Sorina Topceanu, una dintre iniţiatoarele proiectului One Night Gallery.

„Avem 9 ediţii în portofoliu până acum.“

One Night Gallery a expus artiştii Paul Dersidan, Bianca Dumitrescu, Sweet Da­mage Crew, Livia Fălcaru, Raluca Băraru, Victor Fota, Kitră, Ioana Trusca şi Ana Bănică. „Am încercat să găsim de fiecare dată locaţii neconvenţionale sau spaţii pe care să le revitalizăm“, mai spune Sorina Topceanu.

La ultima ediţia a One Night Gallery (ce a avut loc pe 30 martie) artista prezentată a fost Ana Bănică, iar „locul de joacă“ a fost Casa Monteoru, una dintre cele mai frumoase clădiri istorice din Bu­cureşti, situată pe Calea Vic­toriei, unul dintre parteneri fiind Samsung.

„Am început colaborarea cu One Night Gallery din 2018, pentru a ilustra modul în care tehnologia şi arta se pot îmbina şi pot crea noi experienţe imersive în AR (augmented reality), VR (virtual reality), cât şi alte tehnologii new media, dar şi pentru a încuraja tinerii artişti şi designeri români să creeze într-un nou mediu, virtual“, explică reprezentanta Samsung.

Pentru evenimentul de la finalul lunii martie, Samsung a gândit aplicaţia dARe by Samsung. Odată descărcată aplicaţia, lucrările Anei Bănică puteau crea noi şi noi experienţe pentru privitor doar prin simpla trecere a ecranului telefonului prin faţa tablourilor.

„Ana Bănică, designer şi artist vizual, a reuşit să transforme Casa Monteoru, monument istoric înălţat la sfârşitul secolului al XIX-lea, într-o junglă urbană, plină de creaturi mitologice care au prins viaţă prin intermediul aplicaţiei dARe by Samsung“, mai spune Livia Fericean.

Nu doar privitorii sunt transportaţi în noi lumi prin intermediul inteligenţei artificiale, ci chiar artiştii, după cum spune şi Ana Bănică.

„Ştiam de One Night Gallery şi de felul în care se abordează arta în expoziţiile lor, doar că nu fusesem destul de atentă şi am crezut că lucrează doar cu artişti digitali. Nici nu mi-a trecut prin cap că aş putea fi vreodată pe lista lor. Când m-au contactat, le-am explicat că e o confuzie, eu nu lucrez digital, aşa că nu putem lucra împreună. Chicotesc când mi-aduc aminte“, admite artista. Odată familiarizată cu echipa şi cu conceptul One Night Gallery, lucrurile au venit de la sine.

„Primul pas a fost să mergem cu toţii la Casa Monteoru unde ne-am plimbat prin toate camerele decorate pompos, dar şi prin tot felul de cotloane prăfuite, discutând despre ce s-ar putea face în fiecare spaţiu. Nu-mi venea să spun nu niciunei idei, dar cea mai simpatică mi s-a părut aceea de a construi un centaur în mărime naturală.“ Conceptul expoziţiei s-a conturat foarte repede: o junglă urbană plină cu creaturi mitice şi pantere blânde, protejată şi pusă în evidenţă de frumoasa Casă Monteoru, ajutată de tot felul de tehnologii, inclusiv inteligenţă artificială.

Ana Bănică foloseşte, în acest moment, pentru lucrările ei goaşa pe hârtie. Simplitatea formelor pe care le imaginează este mereu echilibrată prin culori intense, dar şi printr-o tematică pe care unii o consideră bizară. Pentru ea este doar autentică şi, deci, foarte intimă.

„Prima mea lucrare mare se numeşte Post Genesis Chill şi ilustrează lâncezeala de după facerea lumii când toată lumea era vegetariană şi nudistă. Adam şi Eva trag un pui de somn pe o zebră, respectiv pe un leopard neobrăzat. Am dat exemplu această lucrare fiindcă le conţine pe toate. Îmi place ideea de dragoste la vedere, de personaje despuiate care iubesc vara, marea, şpriţurile şi felinele. Apoi mai sunt şi Centaurii care au apărut cam din senin, pe când credeam că nu există suflete pereche pentru fete zăpăcite, şi am zis că măcar câte un personaj mitic ne poate satisface câteva fantezii siropoase“, explică Ana Bănică.

Lucrările te invită astfel oricum la lumi noi, dar odată trecut ecranul telefonului prin faţa lor, interacţiunea este şi mai uşoară.

„Ador să îmi amestec culorile, să simt textura hârtiei şi să ştiu că există posibilitatea ca la final să nu iasă ce am planificat. De aceea

mi-a fost greu să mă imaginez pe mine lucrând în realitate virtuală. Dar fuziunea dintre ilustraţiile mele cu tot ce mi s-a pus la dispoziţie m-a fermecat. Lucrările mele au putut fi explorate în realitate augmentată, realitate virtuală, dar şi prin video mapping“, spune Ana Bănică.

Inteligenţa artificială nu este însă singura baghetă care schimbă felul în care interacţionăm cu arta.

Party la muzeu? De ce nu? Cursuri pentru cei mici? Bineînţeles!

„Muzeele au datoria de a păstra ritmul dacă doresc să existe cu adevărat. Realitatea lumii de astăzi este, în mare măsură, externalizată în virtual. Omul contemporan foloseşte Google, Facebook, Instagram, Twitter, Waze, pentru a se informa şi pentru a se orienta. Muzeul MARe (ca orice alt muzeu, de artă sau nu) există în propriul context. Se supune unora dintre cerinţele acestuia, dar le şi poate determina, printr-o atentă dozare a mesajului propriu“, spun reprezentanţii MARe, Muzeul de Artă Recentă, din Bucureşti.

După primul an de funcţionare, MARe a reuşit să atragă atenţia într-un peisaj muzeul destul de osificat la nivelul Capitalei printr-o abordare curatorială deopotrivă curajoasă şi solidă. Dar nu doar colecţiile au făcut din MARe un loc mare în adevăratul sens al cuvântului, ci întreaga experienţă pe care acest muzeu a creat-o în jurul său.

„MARe înseamnă mai mult decât expoziţiile. Sau, în alt mod spus, înseamnă şi altceva decât expoziţiile. Înseamnă, am zice, o experienţă completă“, spun reprezentanţii Muzeului de Artă Recentă pe care cunoscuţii îl alintă MARe. Gift shop-ul muzeului aduce o selecţie de produse personalizate, gândite special de artişti, nu produse de serie anoste.

„CaféMARe propune şi un spaţiu extrem de vitrat şi de luminos, versatil, ale cărui ferestre uriaşe se deschid spre terasă în zilele frumoase, în care clientul se poate simţi deopotrivă în interior şi în exterior, în oraş şi departe de el“, adaugă reprezentanţii MARe.

Recent, cafeneaua a devenit şi spaţiu de socializare prin petreceri nocturne, ultima fiind "curatoriată" de Vinyl, Rum, Tapas & Wine (VRTW), cei care de cinci ani se ţin de organizat unele dintre cele mai funky adunări din Bucureşti şi din câteva mari oraşe din ţară.

„Cei mici şi adolescenţii nu sunt uitaţi: atelierele şi cursurile duminicale de artă, dedicate copiilor (5 - 7 ani, respectiv 8 - 12 ani) sau cursul de film pentru adolescenţi (13 - 17 ani) care va începe în mai sunt servicii care se adresează atât copiilor, cât şi părinţilor care au prilejul de a veni la muzeu, de a se relaxa la cafeterie sau de a socializa“, mai spun cei de la MARe. Muzeul face un lucru extrem de important prin acest univers pe care-l organizează în jurul său, facilitând din nou alte specii de interacţiuni între privitor şi artă.

„Deşi nu se va pierde actul natural, clasic, al contemplării (la modul în care un vizitator va poposi în faţa unei lucrări pentru a o asimila vizual şi conceptual), totuşi, rutina omului de azi (şi cu atât mai mult a celui de peste 3-5 ani) de a «vedea», «descompune», «manipula» informaţia vizuală, va impune muzeelor să ofere o infra-structură care să permită vizitatorilor să interacţioneze cu obiectele de artă, chiar dacă celebrul «nu atinge!» nu va putea fi anulat (evident, din motive de protejare şi de conservare a lucrărilor)“, spun reprezentanţii MARe.

Şi aşa ne întoarcem la inteligenţa artificială care a început deja să schimbe arta. Ana Bănică precizează un lucru, dovedind practic că interacţiunea dintre cele două este aproape de neevitat, la fel cum este verificarea zilnică a feed-ului de Facebook, de exemplu. De mai multe ori. Din oră-n oră, să fim sinceri.

„Suntem înconjuraţi de noi tehnologii care ne dau peste cap vechi obiceiuri şi fie că vrem sau nu, acestea vor fi din ce în ce mai prezente în viaţa de zi cu zi şi mi se pare normal să le aplicăm şi în artă.“

Referindu-se la proiectul său cu One Night Gallery, Ana Bănică spune că tocmai aceste tehnologii au creat o expoziţie vie, interactivă, în cadrul căreia vizitatorul nu rămâne doar spectator, ci devine parte din poveste.

„Când te simţi implicat direct în ceva, cred că imediat vei fi mai atent şi mai entuziast. Cred că aceasta este cea mai mare realizare a fuziunii dintre artă şi tehnologie, implicarea directă a publicului.“

La rândul lor, reprezentanţii One Night Gallery spun că tehnologia nu face altceva decât să consolideze relaţia dintre artist şi privitor.

„Tehnologia credem că îţi oferă oportunitatea de a intra într-o relaţie mai intimă (cu arta - n. red.) pentru că îl provoacă pe acesta (artist) să dezvăluie mai multe elemente din universul imaginat din care a fost desprinsă lucrarea. Realitatea virtuală oferă până la urmă noi tool-uri pe care le punem la dispoziţia artiştilor pentru a-şi extinde universul şi în acest nou mediu“, crede Sorina Topceanu.

Ea mai spune că alături de Globalworth, cel mai mare proprietar de birouri din România, echipa din spatele One Night Gallery a dezvoltat Globalworth District, primul cartier dedicat artei şi tehnologiei, un proiect care îşi propune să promoveze artişti români şi să aducă evenimentele culturale mai aproape de comunitate, transformând clădirile de birouri în spaţii neconventionale care găzduiesc şi susţin arta şi tehnologia.

Evenimentele Globalworth District sunt construite în jurul a trei piloni: muzică, arte vizuale şi design vestimentar, ce pot fi experimentate într-un mod nou, cu ajutorul tehnologiei. „În 2019 ne propunem să dezvoltăm mai departe demersurile culturale One Night Gallery şi Globalworth District şi să organizăm cel mai complex Festival de Artă şi Tehnologie din România, care să reunească sub umbrela sa cele şapte arte: arhitectura, sculptura, pictura, artele performative, muzica, filmul şi literatura, prezentate prin filtrul tehnologiilor emergente.“

Acest proiect colaborativ va implica artişti, galerii, ambasade, instituţii publice, totul pentru a aduce arta mai aproape de oameni şi pentru a-i invita să o exploreze prin modalităţi inedite, mai spune Sorina Topceanu.

În noua junglă artistică însă, reprezentanţii MARe atrag atenţia asupra unui lucru.

„O lucrare de artă ESTE deja o experienţă AR sau VR. Prin viziunea şi creativitatea lui, un artist intervine asupra realităţii şi o recompune în propria sa viziune şi expresie. Ceea ce propun AR şi VR sunt tot viziuni artistice, căci atât cei care realizează grafica sau scriu «scenariul» sunt oameni de creaţie. Prin aceasta am spune că tehnologia deschide, dar şi limitează: experienţa VR, mai ales, introduce spectatorul într-un univers uimitor, inedit, dar totodată unilateral“, subliniază MARe.

Practic, inteligenţa artificială îţi impune un anumit gen de interpretare, pe când lucrarea „nudă“ îţi lasă toată libertatea decodificării mesajului artistic.

Astfel, oricât de tentante sunt noile lumi virtuale din artă, nu uitaţi să daţi din când în când sign out şi să vă rătăciţi în „jungla“ propriilor interpretări.

Simplu, în faţa unui tablou şi atât.