Arts & Design

Pe scena artistică a Bucureştiului a apărut recent Kulterra. E o galerie de artă contemporană ce îşi doreşte însă să devină un centru cultural, multifuncţional, care va găzdui piese de teatru, proiecţii video şi muzică experimentală. Cum arată proiectul?

14 nov 2021 174 afişări de Cristina Roşca
Din aceeaşi categorie

La final de septembrie, pe scena artistică a Bucureştiului, mai exact pe strada Ştirbei Vodă la numărul 104-106, a apărut Kulterra, o galerie de artă contemporană ce îşi doreşte însă să devină mai mult decât atât. Mai exact proiectul vizează să se transforme într-un centru cultural, multifuncţional, care va găzdui piese de teatru, proiecţii video şi muzică experimentală. Dar să începem cu începutul, cu povestea Kulterra.

„Evident, este o poveste de dragoste. Dar una pragmatică, în care nu există divorţ. O poveste de dragoste la care toată lumea este invitată să participe“, spune Olga Vintaniuc, director fondator şi partener al proiectului.

Sună prea banal? Prea previzibil? „Poate. Dar ne asumăm.“

În plus, ea aduce şi o lămurire. Povestea de dragoste se desfăşoară între galerie şi fondatori, cei care au conceput-o şi realizat-o, între galerie, fondatori şi artiştii pe care-i vor expune şi promova, între ei, galerie şi fiecare vizitator care va trece pragul Kulterra.

Fondatorii sunt oameni care au şi alte businessuri, în domenii precum telecomunicaţiile, dar sunt pasionaţi de artă, chiar colecţionari. Unii dintre ei au descoperit arta în familie, explică Olga Vintaniuc. Ea a fost anterior marketing manager al MARe, singurul muzeu privat de artă deschis în ultimii 100 de ani în România.

„Am deschis Kulterra pe 29 septembrie, pentru presă şi invitaţi, iar pe data de 30 septembrie pentru public.“

De ce au ales domeniul artei? Pentru că, în esenţă, este nesfârşit. Pentru că este riscant.

„Dar şi pentru că, de ne uităm în jur, vedem că Bucureştiul pare să iasă din adolescenţă şi să se maturizeze. Avem un număr tot mai mare de galerii, avem case de licitaţii, avem muzeu privat de artă.“

Există totodată evenimente mari dedicate artelor vizuale (ca Art Safari, de exemplu). Mai mult, de curând a apărut comunitatea de ateliere de artist şi de galerii la Malmaison, care se adaugă mai vechiului „centru“ (deşi în nord) Combinatul Fondului Plastic.

„Şi avem un întreg univers alternativ, în care artele vizuale se întâlnesc cu teatrul, cu dansul contemporan, cu poezia. Dar, în esenţă, nu am ales acest domeniu mai mult decât ne-a ales el pe noi.“

Kulterra se află în subsolul unei case din 1883, casă recon­diţionată din structură încă din anii ’90. Ea este amplasată pe strada Ştirbei Vodă la numărul 104-106, în sectorul 1 din Bucu­reşti. „Este un loc cu tradiţie culturală, unde până nu demult a funcţionat The Institute. Pentru orientare: nu e departe de Cişmigiu. Unii ar spune că e peste drum de DNA.“

Spaţiul măsoară 280 de metri pătraţi, dar tavanul înalt (aflat la 6 metri deasupra) introduce dimensiuni nebănuite. Actualmente, Kulterra găzduieşte 16 lucrări (picturi) ale artistului Obie Platon, în cadrul expoziţiei Obie Platon.

„E vorba de CNNCT/DSCNNCT (Connect/Disconnect), cu care am inaugurat galeria şi care se poate vizita până pe 28 noiembrie 2021.“ La aceste opere se adaugă şi 4 NFT-uri, plus lucrarea sonoră de 70 de minute intutulată «Pe unde dincolo şi aici»“, a artistului Daniel Gaciu. „Ne aflăm în discuţii cu mai mulţi artişti români, ale căror nume nu ne permitem să le prezentăm, cât timp nu avem un contract semnat, chiar dacă, în cazul unora, suntem foarte aproape de acel moment. În plus, primim foarte multe oferte din partea artiştilor, ceea ce ne bucură.“

Galeria mizează pe artă contemporană. Doar că ea poate fi produsă de artişti consacraţi sau nu (ba chiar necunoscuţi).

„Nu mergem doar pe «ga­ranţie“», ci ne asumăm responsabilitatea (ba chiar şi riscul) de a identifica şi de a promova nume noi.“

Olga Vintaniuc adaugă că atenţia se îndreaptă către artişti români în special. Asta nu înseamnă însă că galeria îşi închide uşile în faţa artiştilor străini.

„Dar ne interesează în special artiştii români. De ce? Pentru că artistul străin beneficiază de mult timp de o infrastructură şi de o comunitate mult mai complexă şi mai dezvoltată. Rolul nostru, ca galerie, este acela de a contribui la o echilibrare a raporturilor de forţe.“

Spaţiul abia s-a deschis, dar fondatorii urmăresc în primul rând o extindere în profunzime, adică înspre public. Ei vor să construiască o comunitate vie, reală, asumată, în jurul brandului Kulterra.

„O comunitate de artişti, galerişti, curatori, colecţionari şi vizitatori sau iubitori de artă. Dar, da, în principiu, nu vom ascunde că vrem să deschidem şi spaţii (sub acelaşi nume) în alte oraşe (nu neapărat din România).“

În acest proiect, până acum, fondatorii au investit câteva zeci de mii de euro, bani care au mers către amenajare, site, comunicare, logistică şi altele asemenea. „Vrem să mai investim. În primul rând în oameni. În artişti şi în colaboratori. Şi în detalii.“ Desigur, dacă vor deschide şi alte spaţii, vor investi şi în infrastructură.

Pandemia nu a afectat planurile pentru acest proiect, pe care nici nu l-a amânat, nici nu i-a schimbat conceptul. Kulterra s-a deschis în pandemie, dar NU ca şi cum va rămâne în ea, explică Olga Vintaniuc.

Prin ce se remarcă Kulterra pe scena Bucureştiului?

„Prin spaţiu, prin versatilitatea lui şi prin proiectele pe care le dorim. Vrem mai mult decât o serie de expoziţii, oricât de interesante şi de incitante ar fi ele.“

Astfel, Kulterra nu va fi doar o galerie de artă, ci şi un centru cultural, multifuncţional, care va găzdui performance, teatru, proiecţii video, muzică experimentală. În funcţie de conceptul curatorial, de artist şi de tipul de artă, pot fi expuse o lucrare sonoră, una video, un tablou, o sculptură, o instalaţie sau un NFT.

„Dorim să construim un calendar de evenimente (pe lângă cele expoziţionale), aşa cum, spre deosebire de alte multe galerii, noi avem deja şi un program de vizită pentru public - de luni până vineri, între 12:00 şi 18:00, iar în weekend între 12:00 şi 16:00.“ Astfel, galeria nu e deschisă doar la vernisaje, iar apoi rezervată celor care se programează la telefon, ci are un program ca de muzeu.

Spaţiul în care se află astăzi Kulterra nu este o hală, ci un spaţiu împărţit, modular. Infra­structura permite astfel evenimente audio-video, spre exemplu.

„Toate acestea ţin de un concept, unul în care ne dorim ca subteranul să devină la modul metaforic un «roof top» al Bucureştilor.“

Dar dincolo de aceste aspecte: galeria vrea să promoveze artiştii români contemporani la târgurile din străinătate şi, de asemenea, curatorii români emergenţi.

„Ne dorim ca experienţa noastră să aibă şi o expresie coerentă în cadrul unei publicaţii proprii «You Have Been Curated».“

Dacă ne referim la artistul contemporan român, Olga Vitaniuc spune că vorbim deja despre generaţii, curente şi grupări tot mai diverse. Spre deosebire de deceniile trecute, artistul contemporan român are un acces neîngrădit la arta din Occident (şi nu numai), are sisteme de referinţă mult mai limpezi şi mai verificabile. Artistul contemporan român are deja o educaţie vizuală care scapă cu mult din limitele impuse de anii de facultate. „Trăim într-o epocă a informaţiei vizuale. Ba e chiar inflaţie. Putem observa că există «street artistul» român recunoscut de comunităţile din alte ţări, că avem pictori români cu recunoaş­tere şi cu cote mari.“ Ghenie este cel mai faimos în privinţa valorilor cu care i se vând şi cumpără lucrările, dar Mircea Cantor, Victor Mann şi Ion Grigorescu sunt şi ei în patrimoniul unor muzee de maximă importanţă din Europa şi din afara ei, adaugă ea.

„Lucrurile s-au schimbat în (mai) bine. Şi nu doar la Bucureşti. Clujul, Timişoara, Iaşiul cunosc, de asemenea, o dezvoltare cu adevărat remarcabilă.“ Sunt oraşe care produc şcoli, grupări de artişti, stiluri sau, prin galeriile pe care le găzduiesc, produc piaţă de artă.

„Am menţionat Art Safari la Bucureşti, dar nu putem uita de Timişoara Art Encounters, Kunsthalle Bega, Fabrica de Pensule de la Cluj şi multe altele.“ La Bucureşti e, în plus, MARe/Muzeul de Artă Recentă, primul muzeu privat de artă din România care, pe lângă faptul că are anual, în medie, câte trei expoziţii temporare colective cu artişti români, a reuşit să aducă în premieră pe plan local (ba chiar în persoană, în cele mai multe cazuri) nume uriaşe, cu recunoaştere internaţională, precum Jeff Wall, Martin Creed, Thomas Ruff, Gregor Schneider, Matt Mullican, Hermann Nitsch, Marcia Hafif, VALIE EXPORT şi Tino Sehgal, explică ea.

„Acum, de exemplu, ei au expoziţia Heimo Zobernig. Spirit Fuck Painting, iar Zobernig a avut un dialog public cu Erwin Kessler, directorul muzeului. În a doua seară a fost o discuţie cu Bazon Brock, un alt mare nume atunci când vorbim despre istorici, filozofi şi teoreticieni ai artei.“

Altfel spus, Bucureştiul a devenit un punct deja vizibil pe o hartă de pe care, până nu demult, absenta. Olga Vitaniuc adaugă că, oricum am pune problema, un muzeu privat de artă este un pilon esenţial, tocmai pentru că prin proiectele sale sunt angrenate (prin parteneriate) multe alte instituţii şi personalităţi din domeniu (muzee, artişti, istorici, curatori, colecţionari şi, desigur, galerii de artă).

Consumatorul local nu este mai slab sau mai puternic decât cel din alte părţi. Din păcate, este vorba de un public mai puţin numeros. Din fericire însă, este în creştere.

„Dacă ne uităm la cozile de la Art Safari, de la Timişoara Art Encounters, dacă vedem numărul participanţilor la NAG sau la Noaptea Muzeelor, vedem că lucrurile stau tot mai bine, chiar dacă ne-am dori să fi stat mult mai bine deja. Dar (ignorând şocul produs de pandemie), vedem că a crescut şi numărul consumatorilor de film şi de teatru, cel puţin în marile centre urbane.“ Astfel, viitorul sună bine pentru artă.