După Afaceri

Am întrebat 5 oameni din business care este locul în care s-ar refugia departe de lumea dezlănţuită. Răspunsurile lor ne-au plimbat din Italia în Thailanda şi mai departe. Inspiraţi-vă şi voi!

18 oct 2020 342 afişări de Alina-Elena Vasiliu
Din aceeaşi categorie

„Să-ţi vând un pont!“ este, probabil, una dintre expresiile - folosite în business şi nu numai - specifice culturilor din toată lumea. Cele mai bune surse de inspiraţie sunt, de cele mai multe ori, oamenii de lângă noi, aşa că După Afaceri Premium dă sfoară-n ţară şi pune reprezentanţii din lumea businessului în faţa unor provocări mai puţin stresante decât cele din viaţa de zi cu zi a afacerilor.

Un loc de suflet, în care s-ar refugia departe de lumea dezlănţuită, poate acum sau poate atunci când înţelepciunea şi experienţa vor fi umplut clepsidra. Locul în care ar putea trăi pentru totdeauna, dacă ar fi cazul. Astfel de sugestii am cerut de la oamenii din business, iar răspunsurile lor ne-au plimbat din Italia în Thailanda şi mai departe. Le găsiţi mai jos.

 

Andrei Uleia, arhitect, fondator al AWE (spaţiu de legătură între offline şi online, situat în Palatul Universul din Bucureşti) şi al think tank-ului de arhitectură DaSein Worldwide Architects and Masterplanners:

Iubesc oamenii. Mă văd trăind totdeauna încojurat de oameni şi conectat. Este un dar unic să fiu viu şi cronicarul vieţii de zi cu zi.

Şi nu văd niciun motiv întemeiat de a mă priva de privilegiul de a fi prezent, aici şi acum, doar pentru promisiunea unui atunci şi acolo. Fiindcă singura pace interioară pe care o poţi găsi refugiindu-te de restul lumii este doar cea pe care deja ai dobândit-o.

Şi dacă ai dobândit-o, nu ai niciun motiv întemeiat de a te mai refugia.

 

 

Fulga Dinu, country manager operations pentru România al dezvoltatorului imobiliar Immofinanz:

Refugiul meu ar fi în sudul Pugliei, o zonă a Italiei deocamdată mai puţin comercială şi exploatată. Este un loc de o frumuseţe rară, cu plaje cum vezi numai în reviste şi oraşe ca în poveşti, niciunul la fel ca altul. Oamenii sunt calmi şi joviali, clima este perfectă, iar mâncarea este de neegalat. Este un loc de care mă leagă amintiri speciale, cu care simt că am o conexiune profundă. Aşa că da, îl pot numi locul meu de suflet.

 

 

Răzvan Copoiu, director general al Signify România (fosta Philips Lighting), companie specializată în furnizarea de echipamente şi soluţii de iluminat:

Locul unde m-am deconectat şi m-am simţit perfect, unde aş reveni mereu şi unde aş vrea să mă retrag are legătură cu o poveste în care apare şi băiatul meu Vlad. La vârsta de cinci ani, întrebat ce vrea să facă atunci când va fi mare, nu a răspuns ca toţi copiii: poliţist, pompier, aviator sau mecanic de locomotive. A spus că vrea să aibă o cafenea! Şi, aşa cum trebuie să facă orice tată, l-am încurajat să nu îşi piardă ideea şi i-am promis că îl voi ajuta să îşi urmeze visul.

M-am gândit că locul perfect pentru această cafenea va fi pe una din insulele arhipelagului Samui din Thailanda: Koh Samui, Kos Phangan sau Koh Tao. Acolo am descoperit un paradis exotic ce oferă experienţe unice: Koh Samui are resorturi elegante de 5 stele, în Koh Phangan au loc vestitele petreceri Full Moon Party, iar Koh Tao este paradisul scuba diverilor şi al surferilor, cu apele sale de o claritate nepământeană.

În concluzie, recomand cu mare căldură Thailanda, cu amestecul ei de experienţe, cultură şi peisaje superbe, dar în special cele trei insule din Golful Thailandei, insule ce mi-au rămas în suflet şi unde mi-ar plăcea să trăiesc, poate nu acum, dar sigur peste nişte ani.

 

 

Raluca Mihăescu, directorul general al hotelului ibis Politehnica:

Nu ştiu dacă aş vrea să fug de lume sau de restul lumii, dar ştiu că locul unde sufletul meu se regăseşte pe deplin de fiecare dată când ajunge pe acele meleaguri este Italia. Simt că aparţin acelor locuri. Poate şi pentru că vorbesc italiana pe care am învăţat-o în şcoala primară şi la liceu când alţii făceau limba engleză ca limbă principală, poate pentru că tot ce ţine de cultura, tradiţiile, moda şi bucătăria italiană îmi sunt mai mult decât dragi şi familiare.

Simt că mă identific cu această ţară şi, fie pe malul mării, în zona Riccione, fie pe malul lacului Como, m-aş vedea uitând de lume şi de cotidian, sorbind o cafea aromată autentic italiană, savurând o îngheţată de casă sau degustând un prosecco, la pachet cu peisajul magnific din vecinătatea lacului Como sau cu atmosfera cosmopolită a rivierei italiene.

Sunt o persoană care iubeşte marea, apa, nisipul de sub picioare, căldura soarelui şi spiritul vibrant creat de oameni şi locuri magice. Să poţi să stai pe malul apei şi să ai parte de momente de respiro în care pur şi simplu să simţi cum trăieşti mi se pare fascinant, mai ales că în vremurile noastre am uitat să stăm cu noi şi să ne cunoaştem mai bine! În acelaşi timp, ador să simt vibraţia lumii din jur şi zumzetul străzii să mă cuprindă. Mi se pare că ar face ca tabloul să fie complet.

Visez, totodată, să îmi umplu sufletul de frumosul artei şi al civilizaţiei. Aş face periodic escapade în zonele pline de cultură şi de istorie, această frumoasă ţară fiind de fapt un tărâm încărcat de cultură, artă şi civilizaţie.

Pentru mine fiecare stare este definită printr-un loc anume, unde aş vrea să fiu. Îmi place să mă

conectez locului în funcţie de stare, oamenii să mă inspire şi lucrurile să mă umple de frumos. Locurile, lucrurile sau oamenii sofisticaţi nu îmi plac neapărat.

Într-un cuvânt, plecând de la domeniul meu de suflet, în care activez de-o viaţă, şi anume ospitalitatea, îmi propun mereu să trăiesc o experienţă în locul în care visez să evadez, alături de oamenii care mă înconjoară şi admirând lucruri care să mă încânte!

 

 

Matius Ichim, managing partner şi fondator al studioului de arhitectură Matius:

Am iubit dintotdeauna frumuseţea şi simplitatea plaiurilor mioritice, aşa că nu găsesc un „loc de evadare“ mai bun ca acesta. Îmi imaginez munţii şi aerul tare de la poale, sătucul arhetipal ce forfoteşte în apropiere, micile ateliere de producţie ce îl pun în mişcare şi bisericuţa de lemn de pe deal.

Lângă o mică vie şi o livadă roditoare, mi-aş instala Chillya proiectată tocmai pentru astfel de experienţe. Iar dacă aş avea aproape şi-un luciu de apă în care să se oglindească norii, visul meu ar fi complet.

Aş sta la poveşti cu şeful de post şi orice om aş întâlni în cale şi-apoi m-aş întoarce în chilie, unde aş desena toate aceste momente în nelipsitul jurnal.