În România acestor vremuri se tot inaugurează malluri. Ca profesor de economie îmi place: e business-ul pe care îl dau ca exemplu studenţilor când le vorbesc de capcana pieţelor competitive. Şi în care au căzut deja câţiva dezoltatori de malluri în Bucureşti: City Mall, Liberty Center, se pregăteşte Plazza România... Se pare că nu destui căci zilele acestea tocmai a mai pătruns un concurent pe această piaţă – Promenada din Floreasca.
În timp ce în Bucureşti se promovează la greu deschiderea mallului din Floreasca, inclusiv cu cifre financiare legate de vânzări, chirii, investiţia totală ş.a.m.d. la câteva sute de kilometri mai la vest şi respectiv la nord-est distanţă două potenţiale investiţii productive sunt omorâte eficient: cu „opinia publică”, cu localnici revoltaţi, cu ONG-uri atotcunoscătoare în tehnologii şi efecte pe termen lung asupra mediului ale respectivelor investiţii, ş.a.m.d. Mă refer desigur, aţi ghicit, la proiectul de exploatare a aurului de la Roşia Montană de către compania Gold Corporation şi la cel de exploatare a gazelor de şist din judeţul Vaslui de către americanii de la Chevron. Nu am căderea să mă pronunţ din punct de vedere tehnic asupra celor două investiţii. Nu cunosc efectele pe termen lung ale tehnologiilor în cauză. Ca român nu pot să nu constat că indiferent de culoarea politică (în caz că ar conta cu adevărat acest lucru) ocupanţii post-decembrişti ai palatelor au încurajat consecvent investiţiile în retail şi nu în producţie în această ţară.
Din motive evidente managementul actual al ţării nu ia nici o decizie pe cele două subiecte. În opinia mea asta e cea mai proastă decizie. Şi pentru a pava drumul spre iad (sau spre mallul din Floreasca al românului) organizăm referendumuri locale. Petre Ţuţea spunea, citez din memorie, că democraţia este cel mai prost sistem politic posibil căci pune semnul egal votul prostului şi cel al intelectualului.
Ziarul Financiar scrie constant despre dez-industrializarea României: demontarea furnalelor la combinatul siderurgic de la Galaţi, privatizarea Electroputere Craiova cu destinaţia tot de mall şi câte şi mai câte.... În tot acest timp suntem îndemnaţi să ne plătim conştiincios şi la timp taxele şi impozitele căci astfel se pare bâtrânica care vinde usturoi prin Obor pe undeva are mai multe şanse de supravieţuire.
De când am început să redactez aceste rânduri cred că s-a mai deschis un Mega Image lângă cele patru din cartierul în care stau şi, sigur e îmbulzeală mare la oferte promoţionale, ca de prima zi, în Promenada din Floreasca, scăldată firesc în multă lumină. La Roşia Montană în Apuseni nu se întâmplă nimic desigur, aurul e tot acolo, sub pământ. Deasupra e puţin nămol că a plouat. La Pungeşti în Vaslui nu se întâmplă nimic desigur, gazele de şist sunt tot acolo, sub pământ. Şi în mod sigur nu e atâta lumină când se lasă seara pe câtă e în Promenada din Floreasca.
Corporaţiile vecine din zona Pipera, unele de renume european şi mondial – Oracle, Bayer, etc. vor experimenta pe pielea lor de mâine efectele deschiderii noului mall asupra dinamicii productivităţii angajaţilor proprii.
Şi uite cum lumina în ţara asta vine din comerţ căci producţia e tot în întuneric (cu câteva excepţii desigur – vezi cazul Dacia).
Eduard Dinu – prof. Univ. Dr. la Academia de Studii Economice din Bucureşti
