![](http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/781/10369/22657397/1/4-cristian-tudorescu-investitor.jpg?width=640)
Suntem într-o nebunie bugetară începută din anul 2017. România încheiase anul 2016 cu un deficit de numai 2,4% din PIB, după care au apărut tot felul de idei dinspre consilierul sau consilerii premierului din acele vremuri. Acelaşi consilier care acum spune că ne-a furat arbitrul şi că nu suntem în offside cu bugetul şi cu ratingul de ţară.
Începând cu 2017, ni s-a servit întâi “lecţia” conform căreia, dacă am creşte salariile din sectorul public într-un ritm mai alert, de exemplu 15-20% pe an, acestea vor tracta şi celelalte salarii din mediul privat, vor tracta întreaga cerere şi uite cum vom avea noi creşterea economică pe următorii ani. Până la un punct, cred că mulţi dintre noi am fost de acord cu majorarea salariilor în învăţământ şi în sănătate, pentru a mai opri din exodul acestor profesii către alte zări. Iar în mare parte, aceasta ajustare s-a produs, nu vorbim aici dacă a şi crescut calitatea actului medical sau a celui educaţional în aceşti 8 ani, căci acesta este alt subiect.
Dar creşterea salariilor din sectorul public s-a dus peste posibilităţile economiei. La o simplă împărţire a cheltuielilor salariale la numarul estimat de 1,3 milioane de bugetari, obţinem un salariu mediu net de aproximativ 6.000 RON (cel brut uşor peste 10.000 de RON).
În paralel, mediul privat are un salariu mediu net cam de 4.500 RON. L-am auzit recent pe noul ministru de Finanţe că nu i se pare normal acest lucru, iar că în principiu, salariile din privat ar trebui ca pe termen lung să ajungă peste cele din sectorul public. De acord cu această idee şi nu îmi aduc aminte vreun alt ministru de Finanţe să fi articulat atât de clar această diferenţă.
În 2016, cheltuielile cu personalul bugetar au fost de 57 de miliarde de lei, iar 8 ani mai târziu, au ajuns la 160 de miliarde de lei. Înseamnă o creştere medie anuală de 13.8% în lei. Adică, în 2024, au aceste cheltuieli fost de 2,8 ori mai mari decat în 2016. În acest timp, PIB-ul nominal a crescut de 2,3 ori, deci este clar că economia nu a ţinut pasul cu sectorul bugetar.
La toate acestea, mai adaugăm şi cresterea pensiilor Pilon 1. Cred că toţi ne-am dori ca seniorii din societatea noastră să aibă o bătrâneţe cât mai bună, însă ritmul de creştere din nou a forţat limitele bugetare. La acest moment, pensia medie este în intervalul 500 – 600 EUR, nu spun aici că este suficientă sau decentă, dar este ceea ce poate suporta economia pe baza colectării de CAS plus transferuri de la bugetul consolidat, adica în final împrumuturi, ca să putem susţine chiar şi acest nivel.
Când vezi că şi în 2024 cheltuielile cu personalul de la stat s-au majorat cu 18-20%, de la 133 de miliarde până spre 160 de miliarde de lei, normal că te întrebi până unde voiau să împingă această creştere. Că nu dădeau semne că s-ar fi oprit.
Din informaţiile preliminare disponibile, bugetul pe 2025 probabil va prevedea o mică scădere a cheltuielilor cu personalul de câteva procente, ministrul actual al Finanţelor pronunţând recent un minus 5%. E ca şi cum am spune că, din fiecare grup de 20 de angajaţi de la buget, unul ar trebui să plece. Sau din unele zone să nu plece – căci avem lipsă de personal, iar din altele să plece 2 din cei 20.
Nicidecum asta nu înseamnă o punere în aceeaşi oală a tuturor bugetarilor, pentru că eu cred că majoritatea dintre ei îşi fac treba bine. Adică 18 sau 19 dintr-un grup de 20.
Cu siguranţă o astfel de corecţie este fezabilă, nu ştim dacă se va şi întâmpla. Ea se poate împotmoli din diverse motive – politice, administrative, legale.
Cum ni s-a vândut în ultimii ani “lecţia” dezvoltării pe deficit de 7%, care în final a fost 8,6%.
Dar ca să nu pară că acest derapaj bugetar în care ne aflăm acum este de la cheltuieli nesăbuite, ni s-a mai servit un răspuns.
Anul trecut, l-am auzit pe premierul Ciolacu spunând în repetate rânduri spunând că majorarea deficitelor a fost de la investiţii. Aşa l-au sfătuit consilierii săi, de la care a recunoscut că ia meditaţii la economie.
În realitate, lucrurile nu au stat deloc aşa: execuţia bugetară pe întregul an 2024 ne va arăta, cel mai probabil, că dintr-o creştere a deficitului cu 60 de miliarde de lei (de la 90 la 150), cea mai mare parte provine din majorarea cheluielilor cu personalul public, majorarea pensiilor şi a cheltuielilor cu bunuri şi servicii. Creşterea investiţiilor explică doar un sfert din povestea cu deficitul, dar aşa, pentru public, sună bine.
Ce observăm acum este că această ţintă a investiţiilor este o nouă “lecţie” pe care ne-o predau consilierii economici ai domnului Ciolacu. În opinia din 25 ianuarie din Ziarul Financiar, domnul consilier Cristian Socol ne spune ceva despre “regula lui 7, cu 7% din PIB deficit, 7% din PIB investiţii şi 7% din PIB stimuli pentru economie”. Cumva, spune că dacă facem investiţii de 7% din PIB, nu contează cum, atunci nu mai e o aşa mare problemă că am avea un deficit de 7%. Pardon… 8, sau rotunjit, aproape 9.
Nu e clar de pe unde a fost gasită sau inventată această regulă, dar e clar că şi această găselniţă ne-a adus în punctul în care suntem.
Nimic legat de riscurile acestei “reguli” stabilită în mod arbitrar, nimic despre eventualitatea unei recesiuni în zona noastră în următorii ani, scenariu care ne lasă complet descoperiţi, nimic despre creşterea cheltuieilor cu dobânzile la datoria publică, nimic despre toate acestea.
Şi atunci rămâne întrebarea:
Ce reguli mai doriţi să mai inventaţi şi să mai exersaţi pe banii noştri, domnilor consilieri economici ai premierului? Căci până acum, am văzut unde ne-au condus toate acestea.
Cristian Tudorescu – Consultant financiar pentru companii mici şi mijlocii din economia românească
![](http://cnt.mfax.ro/c.gif?id=22657397&pid=781)