Costul tratamentelor dentare din România este de mult timp mai redus decât în Europa de Vest, iar clinicile din Bucureşti primesc şi pacienţi din afara ţării. Este vorba de români din diaspora, care îşi fac controalele şi tratamentele în perioada vizitelor în ţară, şi de rezidenţi străini, un segment pentru care nu există încă statistici publice. Întrebarea este cât de mare este fenomenul şi cât din el ţine de preţ.
Un studiu publicat în 2020 în revista Sustainability, realizat pe clinici dentare şi agenţii de turism din Regiunea Centru, citează estimarea că aproximativ 70% dintre turiştii străini care vin în România pentru îngrijiri medicale sunt români care trăiesc în străinătate. Autorii leagă atractivitatea ţării de preţuri, de specializarea medicilor, de investiţiile în tehnologie şi de numărul de clinici.
Piaţa locală oferă însă un context. Serviciile stomatologice au depăşit în 2024 un miliard de euro, cu o creştere de 23%, iar aproximativ 99% din piaţă este privată, fondurile publice reprezentând sub 5%. În acelaşi timp, românii merg rar la dentist: 0,3 consultaţii pe locuitor, faţă de media europeană de 0,9, conform datelor Eurostat citate de publicaţie. Tot Eurostat arată că, în 2024, 16,2% dintre românii care aveau nevoie de îngrijire dentară nu au putut beneficia de ea, a treia cea mai mare pondere din Uniune, faţă de 6,3% media europeană. Motivele pot fi costul, listele de aşteptare sau distanţa până la cabinet, iar statistica nu le separă.
De ce nu decide doar preţul de listă
Există mai mulţi factori care influenţează preţul acestora, iar ei explică şi de ce comparaţiile directe între ţări sunt înşelătoare. Complexitatea cazului este primul: un implant într-un os sănătos nu costă ca unul care cere augmentare osoasă. Urmează materialele, pentru că aceeaşi lucrare poate folosi componente de calităţi foarte diferite, apoi tehnologia, de la scanere digitale la laser, care schimbă durata şi numărul vizitelor. Contează şi experienţa medicului, dar şi ce include preţul: garanţia lucrării, controalele ulterioare, eventualele refaceri.
Pentru un pacient care locuieşte la mii de kilometri, aceste detalii sunt importante. Miza nu este doar suma de la finalul tratamentului, ci şi calendarul: câte vizite sunt necesare, cât timp stă între ele, cine se ocupă de un eventual control după întoarcerea acasă. Un plan de tratament bine structurat, dus la capăt în una sau două călătorii, poate cântări mai mult decât diferenţa de câteva sute de euro.
Pentru clinicile din Bucureşti, interesul pacienţilor din afara ţării este o oportunitate, dar şi o presiune. Ele trebuie să arate transparent ce include fiecare ofertă, să ofere documentaţie în limbi străine şi să se alinieze la standardele pe care pacienţii le cunosc din ţările de reşedinţă. Diferenţa de preţ poate atrage primul contact, însă la a doua vizită contează calitatea lucrării, iar la a treia, încrederea.
