Mediul de afaceri din România intră într-o etapă în care incertitudinea nu mai este o excepţie, ci o caracteristică structurală a economiei. Companiile locale operează, astăzi, sub presiunea simultană a trei forţe majore: intensificarea competiţiei, încetinirea ritmului economic şi accelerarea modificărilor legislative. Aceste tendinţe nu mai pot fi tratate separat, ele se suprapun şi se amplifică reciproc, iar rezultatul este un grad de impredictibilitate care obligă managementul să regândească modul în care îşi construieşte strategiile de creştere şi protecţie a businessului.
Cel mai recent studiu realizat de Aon, Global Risk Management Survey 2025, confirmă această realitate. Reputaţia, securitatea operaţională, stabilitatea financiară şi capacitatea de adaptare legislativă devin elemente centrale în arhitectura de rezilienţă a unei companii, nu simple funcţii de suport.
Concurenţa din afara UE pune presiune pe competitivitatea companiilor locale
Unul dintre cele mai sensibile subiecte pentru companiile din România rămâne creşterea competiţiei, în special din partea jucătorilor din afara Uniunii Europene. Diferenţele structurale de cost devin tot mai greu de ignorat. În timp ce companiile europene funcţionează într-un cadru puternic reglementat, cu cerinţe stricte de mediu, standarde ridicate de conformitate şi costuri ridicate cu energia şi forţa de muncă, competitori din alte regiuni beneficiază de regimuri fiscale mai favorabile, subvenţii directe şi politici industriale orientate agresiv către export.
Acest dezechilibru nu mai este doar o problemă de marjă. Impactul se vede în restructurarea lanţurilor de aprovizionare, în presiunea pe termenii de plată şi în capacitatea firmelor de a menţine contracte pe termen lung. Din ce în ce mai des, managerii vorbesc despre nevoia de a reconfigura furnizorii, de a diversifica sursele de aprovizionare şi de a investi în relaţii comerciale mai stabile, tocmai pentru a reduce expunerea la şocuri externe.
„Concurenţa devine un element definitoriu în abilitatea companiilor de a livra rezultatele dorite, însă schimbarile rapide si volatilitatea afectează nivelul de pregătire la noul context. Companiile trebuie să treacă de la reacţie la strategie, de la improvizaţie la sisteme integrate de management al riscurilor”, subliniază Eugen Anicescu, CEO Aon România.
Încetinirea economiei şi riscurile geopolitice devin factori structurali
Pe fondul inflaţiei persistente, al costurilor de finanţare mai ridicate şi al prudenţei sporite în zona investiţiilor, riscul unei încetiniri economice sau al unei redresări lente este perceput tot mai acut de companiile europene şi în mod special de cele din România. Semnalele nu mai vin doar din pieţele globale, ci din dinamica internă: consum mai temperat, proiecte amânate şi o atenţie sporită asupra cash-flow-ului.
La acest context se adaugă volatilitatea geopolitică, care a intrat în premieră în topul riscurilor globale. Rutele comerciale se pot reconfigura peste noapte, relaţiile economice între state devin mai tensionate, iar accesul la anumite pieţe sau resurse poate fi afectat rapid. Deşi aceste riscuri sunt tot mai vizibile, nivelul de pregătire rămâne limitat. Multe companii nu monitorizează activ expunerea la riscurile majore şi nu realizează simulări periodice de criză, ceea ce le lasă vulnerabile în faţa unor evenimente cu impact ridicat.
Schimbările legislative: între obligaţie de conformare şi risc strategic
Modificările legislative şi de reglementare nu mai sunt simple ajustări tehnice, ci factori strategici care influenţează direct competitivitatea. Creşterea obligaţiilor de raportare, extinderea cerinţelor ESG, reglementările din zona protecţiei datelor sau modificările fiscale generează costuri suplimentare şi necesită adaptări rapide ale proceselor interne.
Pentru multe companii, legislaţia a devenit un element de risc în sine, pentru că ritmul schimbărilor depăşeşte capacitatea organizaţională de adaptare. În plus, neconformarea nu mai aduce doar amenzi, ci şi pierderi de reputaţie, blocaje operaţionale şi dificultăţi în relaţia cu investitorii şi partenerii financiari. Într-un mediu concurenţial agresiv, orice vulnerabilitate de natură legislativă poate fi rapid exploatată de competitori.
Reputaţia, de la activ intangibil la avantaj financiar concret
Un element esenţial evidenţiat de studiul Aon este rolul reputaţiei. Aceasta nu mai este privită ca un atribut de comunicare, ci ca un activ strategic, cu impact direct asupra performanţei financiare. Atacurile cibernetice, breşele de date, expunerea publică în social media sau presiunile legate de guvernanţa corporativă pot transforma rapid un incident intern într-o criză publică.
Doar un număr redus de companii reuşesc să cuantifice efectiv riscul reputaţional şi să îl integreze în planurile de continuitate a businessului. Această lipsă de instrumente şi metodologii clare creează un decalaj periculos între percepţia riscului şi impactul real pe care acesta îl poate avea asupra valorii companiei.
Cele mai importante riscuri în 2025 şi cum arată harta riscurilor în următorii ani
Conform studiului Aon, topul celor mai importante zece riscuri în 2025 reflectă o combinaţie de ameninţări tehnologice, operaţionale, economice şi reputaţionale. Atacurile cibernetice şi breşele de date ocupă primele poziţii, confirmând că digitalizarea accelerează nu doar oportunităţile, ci şi vulnerabilităţile. Urmează întreruperile operaţionale şi încetinirea economică, riscuri care afectează direct fluxurile de producţie, livrare şi cash-flow. În Top 10 se regăsesc şi schimbările legislative şi de reglementare, creşterea competiţiei, variaţiile de preţ ale materiilor prime, disfuncţionalităţile lanţurilor de aprovizionare, volatilitatea geopolitică - aflată pentru prima dată în acest clasament - şi riscul de lipsă de lichidităţi.
Privind spre viitor, percepţia companiilor se schimbă semnificativ. Reputaţia este aşteptată să coboare ca prioritate relativă până în jurul poziţiei 19 până în 2028, nu pentru că ar deveni irelevantă, ci pentru că alte riscuri sunt percepute ca mai presante. În acelaşi orizont de timp, competiţia este prognozată să urce în Top 3 riscuri globale, volatilitatea geopolitică să avanseze spre Top 5, iar inteligenţa artificială să intre în Top 10, semn că transformările tehnologice rapide vor deveni tot mai importante în evaluarea riscurilor strategice.
De la management reactiv la leadership strategic al riscului
În concluzie, într-un climat economic marcat de competiţie globală, volatilitate geopolitică şi presiune legislativă, diferenţa între companiile care rezistă şi cele care cresc este modul în care tratează riscul. Organizaţiile performante nu mai privesc managementul riscului ca pe o formalitate, ci ca pe o funcţie centrală de business. Ele investesc în monitorizare continuă, în scenarii de criză, în colaborare transversală între departamente şi în capacitatea de a anticipa, nu doar de a reacţiona.
Pentru mediul de business din România, mesajul este clar: competitivitatea nu mai este definită doar de preţ sau volum, ci de capacitatea de a naviga inteligent prin incertitudine. Iar companiile care înţeleg să transforme riscul într-un instrument de strategie vor fi cele care vor rămâne relevante într-o economie tot mai volatilă.
