Este ridicol să credem că economia poate creşte din agricultură şi turism. Ne trebuie industrie. GALERIE FOTO

Înapoi la articol
Doru Lionăchescu, preşedintele casei de investiţii Capital Partners: Principala ameninţare pentru calitatea macroeconomică a României nu este datoria publică, ci dinamica extraordinară a ei. Îngrijorarea mea este legată de mişcarea de după apariţia crizei, unde la datoria publică s-a transferat mare parte din cea privată. Politicienii pot încerca o reformă, dar trebuie să vedem dacă mai rezistăm la aşa ceva. România este fundamental diferită în raport cu ceea ce însemna ea în urmă cu 14 ani. Important, măcar cu scop terapeutic social, este să discutăm „meniul” greşelilor pe care le-am făcut în aceşti 14 ani. Este o enormă eroare în prezent, faptul că că reformele structurale au fost puse la naftalină. Astăzi citim programele de guvernare şi vedem că evită termenul de capitalist, nu fac referire la spirit antreprenorial, iar asta mă îngrijorează. O altă greşeală comisă de România în aceşti patru ani de criză este „căsăpirea” clasei medii, care acum a devenit un nou proletariat. Practic, clasa de mijloc nu mai există în adevăratul ei sens. Cred că aceasta a devenit o clasă socială care mai degrabă votează cu „picioarele” şi care mai de grabă se îndreaptă acolo unde îi este mai bine. Cred că România şi-a epuizat resursele de creştere normală, exporturile au scăzut, iar cine vine la putere vrea să servească generaţia trecută, ceea ce duce la diminuarea competitivităţii. Motoarele tradiţionale şi-au epuizat suflul. Este ridicol să credem că agricultura şi serviciile vor ajuta România să iasă la liman, ci cred mai de grabă că dacă România va avea curajul să se uite cu atenţie la noile tehnologii energetice (precum este forajul în adâncime) - va găsi elementele-cheie de salvare. De asemenea, trebuie să aplicăm o politică inteligentă de emigraţie, trebuie să atragem elitele din alte ţări, aşa cum a tot procedat SUA de-a lungul timpului.

Doru Lionăchescu, preşedintele casei de investiţii Capital Partners: Principala ameninţare pentru calitatea macroeconomică a României nu este datoria publică, ci dinamica extraordinară a ei. Îngrijorarea mea este legată de mişcarea de după apariţia crizei, unde la datoria publică s-a transferat mare parte din cea privată. Politicienii pot încerca o reformă, dar trebuie să vedem dacă mai rezistăm la aşa ceva. România este fundamental diferită în raport cu ceea ce însemna ea în urmă cu 14 ani. Important, măcar cu scop terapeutic social, este să discutăm „meniul” greşelilor pe care le-am făcut în aceşti 14 ani. Este o enormă eroare în prezent, faptul că că reformele structurale au fost puse la naftalină. Astăzi citim programele de guvernare şi vedem că evită termenul de capitalist, nu fac referire la spirit antreprenorial, iar asta mă îngrijorează. O altă greşeală comisă de România în aceşti patru ani de criză este „căsăpirea” clasei medii, care acum a devenit un nou proletariat. Practic, clasa de mijloc nu mai există în adevăratul ei sens. Cred că aceasta a devenit o clasă socială care mai degrabă votează cu „picioarele” şi care mai de grabă se îndreaptă acolo unde îi este mai bine. Cred că România şi-a epuizat resursele de creştere normală, exporturile au scăzut, iar cine vine la putere vrea să servească generaţia trecută, ceea ce duce la diminuarea competitivităţii. Motoarele tradiţionale şi-au epuizat suflul. Este ridicol să credem că agricultura şi serviciile vor ajuta România să iasă la liman, ci cred mai de grabă că dacă România va avea curajul să se uite cu atenţie la noile tehnologii energetice (precum este forajul în adâncime) - va găsi elementele-cheie de salvare. De asemenea, trebuie să aplicăm o politică inteligentă de emigraţie, trebuie să atragem elitele din alte ţări, aşa cum a tot procedat SUA de-a lungul timpului.