De cele mai multe ori, la final de săptămână ne uităm să evadăm undeva departe de vacarmul oraşului. Poate chiar în alt oraş (cel puţin) la fel de nebun. Dar dacă am alege să vedem Bucureştiul cu alţi ochi? Dacă l-am privi ca nişte oaspeţi care abia îl descoperă? Asta am încercat să facem alături de câţiva dintre rezidenţii săi de seamă, care îl iubesc cu bune şi cu rele şi care au acceptat să ne însoţească la o plimbare la pas prin Capitală, cu opriri în locurile obligatorii şi preferate ale lor.
Cum arată Bucureştiul prin ochii unui arhitect? Aflăm de la Răzvan Puchici, CEO al biroului de arhitectură Cumulus, unul dintre cele mai mari de pe piaţa locală.
„Sunt un om al rutinelor şi, mai nou, al tabieturilor, dar rareori am două zile la fel. Îmi place să străbat oraşul pe bicicletă, pe jos sau cu metroul. În funcţie de cum îl abordezi şi de cum îl priveşti, Bucureştiul poate fi aglomerat şi obositor sau efervescent, surpinzător şi şarmant.“
În opinia sa, oraşul are un farmec nedisimulat, dar şi foarte suav în zonele cu ţesuturi urbane nealterate, peste care au trecut câteva perioade istorice. Aici, farmecul nu este dat de valoarea arhitecturii de obiect, ci de farmecul sistemic al întregului. Aminteşte de Vatra Luminoasă, de o parte din carierul Bucureştii Noi/ Bazilescu, dar şi de cartierele centrale. Sunt zone care oferă surprize şi spaţiu urban, fară să fie însă vedete sau locuri celebre în Bucureşti.
Pentru cei care nu cunosc deloc Capitala, un tur începe cu un traseu în zona Herăstrău. De acolo, paşii ne poartă spre Arcul de Triumf. O destinaţie de neratat este Calea Victoriei, la orele prânzului, cu o oprire apoi la Ateneu.
„Pe drum, trecem pe lângă Biserica Kretzulescu şi Sala Palatului, iar apoi ne pierdem puţin prin Cişmigiu. Iar dacă ne mai rămâne energie, ne îndreptăm spre Cotroceni, unde încheiem plimbarea cu o limonadă într-una dintre curţile minunate ale acestui cartier.“
Vizitatorilor le spune că sunt multe hoteluri extraordinare în Bucureşti, fie prin arhitectura lor, fie prin facilităţile pe care le oferă sau prin calitatea serviciilor.
„Bucureştiul este încă o piaţă atractivă pentru hotelurile de business. Totuşi, nu pot să nu mă gândesc la Marmorosch, unde am reuşit să redăm (Cumulus a lucrat la proiect – n. red.) viaţă unei clădiri de patrimoniu, păstrând elemente esenţiale de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi integrându-le armonios în epoca contemporană.“
În ceea ce priveşte restaurantele, nu are o afinitate aparte faţă de unul anume astfel încât să revină frecvent. Apreciază însă bucătăria experimentală, mediteraneană şi restaurantele care oferă o interpretare contemporană şi surprinzătoare a bucătariei tradiţionale româneşti.
„Nu departe de Palatul Parlamentului este un astfel de restaurant“, spune el fără să ofere nume.
Are însă răspuns la întrebarea unde bei cea mai bună cafea din Bucureşti?
„Îmi place energia şi efervescenţa cafenelelor din rondul de la Piaţa Charles de Gaulle şi mă bucur de un pahar de şampanie savurat la un brunch la Miţa Biciclista sau la un restaurant situat în clădirile înalte din Bucureşti.“
Oricând perspectiva ascendentă asupra unui oraş este cea mai bună carte de vizită a acelei aşezări.
De altfel, weekendul său începe cu un „mic mare şi întârziat dejun“ în familie, alături un espresso savurat fără grabă.
„Pentru mine, weekendul perfect este un melanj de momente de tip dolce far niente şi de activităţi pe care le las intenţionat pentru aceste zile, ca să mă pot bucura de ele în tihnă, fără graba care, din păcate, îşi face loc firesc în restul săptămânii.“
Tot în weekend, recomandă o plimbare prin curtea interioară a Muzeului Naţional al Ţăranului Român, unde se găsesc (încă) produse tradiţionale.
„Apreciez foarte mult şi expoziiţile de artă contemporană şi felul în care aceastea sunt puse în valoare în spaţii moderne precum Arcub, MNAC sau MARe, acesta din urmă tot un proiect al biroului nostru. Deloc de neglijat, recomand spectacolele lui Radu Afrim, care sunt în sine experienţe cultural-sociale complexe.“ Sigur, dacă sunt bilete disponibile.
Răzvan Puchici nu mereu rămâne în Bucureşti însă. Cel mai adesea merge la Câmpulung, locul în care s-a născut, a copilărit şi unde îi sunt rădăcinile. Sau în împrejurimi. „V-aş invita la Câmpulung, dar nu este chiar în proximitatea Bucureştiului. La aproximativ o oră şi jumătate de Capitală, vă propun însă zonele viticole din Prahova şi Buzău, satul Măgureni, acolo unde încep dealurile subcarpatice şi chiar o bună parte din Via Muntenia. Sunt trasee de bicicletă de dificultate medie, dar spectaculoase şi cu mult farmec local.“ În ceea ce îl priveşte pe el, afirmă că îl găsim în primul weekend cu soare rătăcind cu bicicleta pe malul mării ori pe dealurile de lângă Câmpulung. Sau, dacă e noiembrie, în tribunele turneului de tenis de la Torino. Până atunci, se bucură de un Bucureşti tomnatic, care parcă a devenit, dintr-odată, mai liniştit. „Si, deloc răbdător, aştept un Bucureşti alb, cu multă zăpadă...“
