De cele mai multe ori, la final de săptămână ne uităm să evadăm undeva departe de vacarmul oraşului. Poate chiar în alt oraş (cel puţin) la fel de nebun. Dar dacă am alege să vedem Bucureştiul cu alţi ochi? Dacă l-am privi ca nişte oaspeţi care abia îl descoperă? Asta am încercat să facem alături de câţiva dintre rezidenţii săi de seamă, care îl iubesc cu bune şi cu rele şi care au acceptat să ne însoţească la o plimbare la pas prin Capitală, cu opriri în locurile obligatorii şi preferate ale lor.
Magda Staicu, cofondatoarea businessului de design interior The Edit, ne plimbă în weekend prin Bucureşti. Incursiunea începe, cum altfel, în cartierul Icoanei din inima Capitalei.
„Am o atracţie pentru cartierul Icoanei. Are un farmec rar şi îmi place că totul se poate face pe jos. Mă bucură oricând o vizită la Cărtureşti Verona şi intru mereu curioasă la Ami Amalia, Les Vacances d’Irina sau Aparterre, mici universuri care fac shopping-ul să semene mai mult cu o vizită la prieteni.“ În geografia asta se află şi concept store-ul The EDIT, pe Icoanei 20.
„Eu şi Irina (Pogonaru, asociata Magdăi – n. red.) am vrut să reconstruim aici o mică bucată de Copenhaga: un townhouse cu design danez, într-o casă bucureşteană de secol XIX.“
Dincolo de cartier, încearcă să ţină pasul cu oraşul. Bucureştiul se schimbă repede şi îi place să fie la curent cu ce se întâmplă, ce apare nou.
„Mă interesează şi activităţile sau atelierele pentru copii de la MNAC, MŢR sau MARE. Mi se pare că un oraş viu se vede şi în ce le oferă celor mici.“
Cel mai mult îi plac însă perioadele efervescente, cum e Romanian Design Week, când Icoanei, Cotroceni şi Dorobanţi prind viaţă şi activează oraşul. Sau RAD. „În acele zile simţi că arta şi designul nu mai stau în showroomuri sau galerii, ci ies în stradă.“
Pe harta asta a ei, drumul duce şi spre nord, la Casa Scânteii – un monument al unei epoci pe care oraşul abia acum învaţă să îl privească altfel, prin iniţiative precum ScânteiaĂ şi Jecza Gallery. „Acolo vom deschide curând următorul capitol The EDIT: un venue de design şi lifestyle. Ne atrage tocmai tensiunea asta: căldura şi intimitatea designului scandinav într-o clădire masivă, greu abordabilă.“ Crede că Bucureştiul are nevoie de această conversaţie: cum păstrăm memoria locurilor fără să le transformăm în simple obiective şi cum le dăm o viaţă nouă, relevantă în prezent.
O descoperire recentă în Bucureşti este EVA Foundation - o casă superbă din anii ’30, reinterpretată de arhitectul şi designerul Bogdan Ciocodeică. „Fondatoarea fundaţiei s-a întors acasă după o carieră în lumea artei din New York şi a adus aici o colecţie dedicată exclusiv artistelor femei ca Judy Chicago, Yayoi Kusama şi Alice Neel. Să găseşti numele astea într-o casă din spatele Pieţei Romane e exact genul de lucru pe care mi-l doresc de la Bucureşti.“
În zilele când rămâne în Capitală, are câteva repere, dar rareori un traseu fix. Ce îi place la Bucureşti este că oraşul are poftă de nou. Apar spaţii şi evenimente, iar contextele în care oamenii se întâlnesc şi se conectează sunt tot mai dese.
„E un oraş care încă se caută şi se construieşte pe sine. Iar mie îmi place să fiu aici cât timp lucrurile se întâmplă.“
Cele mai multe weekenduri le petrece în Capitală, cu familia. „Locuim într-un cartier restrâns, unde fetele îşi petrec mult timp afară, cu prietenii. Mă bucură că au parte de o copilărie aşa cum rar mai întâlneşti astăzi. Ţinem la ritmul nostru de acasă, dar lăsăm loc şi pentru călătorii, iar echilibrul acesta ne prinde bine.“
Îi place un weekend care nu încearcă să pară prea mult. Un prânz care se prelungeşte, o expoziţie, poate o stradă pe care n-a mai mers de mult.
„Bucureştiul are intimitatea unui oraş pe care simţi că îl poţi cuprinde, dar care nu e niciodată complet previzibil. Pentru mine, un weekend bun are nevoie de câteva repere şi de suficient spaţiu pentru întâmplare.“
Îi place aşadar să revină în locurile în care se simte bine, dar e curioasă şi îi place să şi descopere. Ataşamentul şi curiozitatea coexistă firesc, spune ea.
Şi apropo de curiozitate şi de descoperit, unui turist i-ar recomanda să meargă mult pe jos şi să nu încerce să vadă totul. Bucureştiul devine interesant tocmai în spaţiul dintre obiective. „Nu l-aş prezenta prin contrastele lui celebre, ci prin iniţiativele care schimbă discret felul în care folosim oraşul. Aş începe cu pulsul de pe Calea Victoriei, apoi aş continua cu o oprire scurtă la Muzeul Aman, o casă-atelier cu o intimitate pe care marile muzee n-o pot avea.“ De acolo, ar lăsa traseul să se piardă pe străzile mici din 1 până la Biserica Anglicană, o mărturie a Bucureştiului cosmopolit de altădată. Îi place felul în care această zonă păstrează memoria oraşului, dar găzduieşte o energie antreprenorială şi creativă care îi schimbă discret identitatea.
„Aş continua spre cartierul armenesc şi strada Mântuleasa, unde casele interbelice şi curţile retrase păstrează o imagine mai nostalgică. Apoi, ar alege o galerie de artă sau un spaţiu cultural, în funcţie de expoziţiile disponibile.“
În a doua zi, ar opta pentru Dorobanţi, pentru casele bucureştene şi Muzeul Zambaccian, apoi pentru farmecul domestic al Cotroceniului şi pentru o plimbare fără grabă prin Grădina Botanică.
„Aş păstra însă câteva ore fără nicio destinaţie: o cafea de specialitate într-o cafenea de cartier, cu oameni frumoşi, timp pentru câteva magazine independente şi o cină la unul dintre restaurantele oraşului.“
Când vine vorba de restaurante, afirmă că o interesează locurile în care designul, atmosfera şi bucătăria spun aceeaşi poveste. MILL“, proiectat de studioul AÉ02, este unul dintre ele. Pentru aceeaşi întâlnire între design şi gastronomie îi plac Bun, Eto şi Tabra.
Apoi sunt locurile care devin speciale dintr-un motiv mult mai personal. „La Nood ajungem, eu şi soţul meu, o dată la câteva săptămâni, doar noi doi. Avem slăbiciuni clare: tarta cu ciocolată şi rodie sau cea cu fistic. Dincolo de premiul de design câştigat acum câţiva ani, ne interesează ce face locul diferit: ingredientele curate şi curajul fondatorilor. Mi se pare frumos când un business mic ajunge să facă parte din viaţa ta în felul acesta. E o formă de apropiere care dă unui loc o valoare mai mare decât ceea ce cumperi efectiv.“
Când vine vorba de cafea, spune că cea mai bună rămâne cea de acasă - dimineaţa, în linişte. În oraş, o atrag cafenelele mici de cartier, care adună o comunitate în jurul lor.
„Îmi place să alternez oraşul cu timpul de acasă. Pot să-mi doresc o expoziţie sau un restaurant nou, iar a doua zi să nu am niciun plan în afară de grădină şi familie.
Fiindcă e toamnă, avem deja un weekend rezervat pentru Primitiv Plants, să alegem flori şi plante aromatice. Îmi place procesul în sine: să alegem, să mirosim, să ne imaginăm combinaţiile şi cum va arăta grădina la anul. E o satisfacţie aparte în lucrurile care nu se întâmplă imediat, care cer timp şi atenţie.“
