De cele mai multe ori, la final de săptămână ne uităm să evadăm undeva departe de vacarmul oraşului. Poate chiar în alt oraş (cel puţin) la fel de nebun. Dar dacă am alege să vedem Bucureştiul cu alţi ochi? Dacă l-am privi ca nişte oaspeţi care abia îl descoperă? Asta am încercat să facem alături de câţiva dintre rezidenţii săi de seamă, care îl iubesc cu bune şi cu rele şi care au acceptat să ne însoţească la o plimbare la pas prin Capitală, cu opriri în locurile obligatorii şi preferate ale lor.
Sânziana Pop este stabilită de peste 25 de ani în Bucureşti, timp în care a ajuns să iubească oraşul şi, poate la fel de important, să-i facă şi pe alţii să-l iubească. Prin pasiunea pentru design şi prin proiectele în care este implicată, Sânziana are un ochi pentru frumos şi a devenit un ghid al Bucureştiului care merită urmărit dacă eşti în căutare de artă contemporană, cafenele bune, muzee sau evenimente. Aşa că ne-am împrietenit cu ea într-o întâlnire virtuală şi am rugat-o să ne prezinte Bucureştiul aşa cum îl vede. Haideţi cu noi, la pas, prin Bucureşti.
Discuţia începe cu o întrebare clasică: dacă ai un prieten în vizită, care sunt locurile din Bucureşti pe care ai vrea să i le arăţi? De ce? „Pentru că sunt unul dintre acei oameni care iubesc Bucureştiul, probabil că mi-aş dori să îmi impresionez prietenul venit în vizită. Dacă aş avea o zi întreagă la dispoziţie, cred că aş alege să ne începem ziua cu o cafea bună.“
Prima oprire ar fi la Origo pe Calea Dorobanţilor, un loc foarte drag sufletului ei. Cum adoră să meargă pe jos, ar propune apoi „să ne povestim vieţile în timp ce ne plimbăm pe străzile cu nume de capitale, să căscăm gura la fiecare casă veche şi să ne bucurăm de culorile toamnei“.
Următoarea oprire ar fi în drumul lor, Muzeul Zambaccian, o casă pe care crede că a vizitat-o de zece ori, cel puţin, în ultimii ani, cu familia, cu prietenii sau singură. E o oază de linişte în mijlocul acestei capitale agitate, în care poţi admira în tihnă atât opera lui Ştefan Luchian sau Nicolae Tonitza, cât şi lucrări de Picasso, Matisse sau Cezanne.
„Sigur ni s-a făcut foame între timp, aşa că aş alege să mâncăm la restaurantul Bun, aflat pe strada C.A. Rosetti, în casa Sabinei Brătianu, un loc care îţi taie, efectiv, respiraţia.“
După masă, ar lua-o iar la pas prin cartierul Icoanei, un cartier pe care îl iubeşte de la venirea sa în Bucureşti, de mai bine de 25 de ani. Dacă vizita ar fi fost anunţată din timp, probabil că ar avea şi bilete la un spectacol al Teatrului Bulandra. „Până la lăsarea serii şi începerea spectacolului, m-aş pierde pe străzile acestui cartier, pe bulevardul Dacia, pe Dumbrava Roşie şi aş mai bea, cel mai probabil, o cafea la Mingle (de unde am putea să facem şi un scurt shopping de vechituri), aş băga capul şi la florăria Vivian (preferata mea) şi sper că nu am întârziat la teatru.“
Dar din zona de design, acolo unde este concentrată o parte din energia ei, ce-i atrage atenţia în Bucureşti? Care sunt locurile şi clădirile care o încântă?
„Dacă vorbim despre clădiri, sunt topită după clădirile vechi şi tresar de fiecare dată când dau de câte o casă veche, restaurată cu iubire şi respect.“
Când este în căutare de inspiraţie în design, cu siguranţă se opreşte la The Edit, care nu este un simplu magazin cu piese de mobilier şi accesorii pentru casă, este o stare de spirit, adaugă ea.
„O sursă de inspiraţie pentru mine este şi Circa 1703 - 3071, un magazin unic în Bucureşti, un loc care emană creativitate, un spaţiu viu, plin ochi de obiecte vechi care, fie au primit, fie urmează să primească o viaţă nouă.“
Mai departe, în incursiunea noastră prin Capitală, am vrut să ştim ce galerii de artă, restaurante, librării sau cafenele preferate are. Unde îşi satisface pofta de shopping?
„Lista ar fi interminabilă, iubesc foarte multe locuri diverse din Bucureşti. Muzeul de Artă Recentă, Cărtureşti & Friends (o librărie unde mă simt ca în vizită la un prieten drag de fiecare dată), Two Minutes Coffee Shop, Primitiv Plants (o curte, o casă şi o seră pline de plante pe care vrei să le iei acasă cu tine). Dacă vorbim despre poftă de shopping, depinde de ce am poftă să cumpăr, dar pe lista scurtă ar fi OTOTO, Inside Home, Mottom, The Edit, Beauty Routine, Peppermint şi Mr. Postman.“
Dar Bucureştiul nu e numai despre locuri. E şi despre evenimentele pe care le găzduieşte.
„În acest moment sunt foarte entuziasmată de Japanese Fest (eveniment care a avut loc în perioada 16-25 octombrie – n. red.), care s-a desfăşurat la OTOTO. Aştept cu nerăbdare în fiecare an Romanian Design Week, care de la o ediţie la alta mi se pare mai bun, mai complex, mai emoţionant.“
Apoi e Festivalul George Enescu, mai ales prin prisma bucuriei mamei sale, care vine val-vârtej de la Constanţa de fiecare dată, special pentru acest eveniment. Şi lista nu se termină aici.
„Concertul Maramu de Crăciun de la Casa Vintilă Brătianu, Piaţa de Artă şi Design şi sigur mai sunt şi altele care îmi scapă în acest moment.“
Ce ar spune că este foarte caracteristic Bucureştiului în comparaţie cu alte capitale?
„Chiar de curând vorbeam cu prietenele mele despre asta şi cred că ceea ce are Bucureştiul şi alte capitale nu au este sentimentul de siguranţă. Faptul că eu pot veni de la un eveniment, de la un film sau de la un spectacol de teatru singură, pe jos, către casă, fără să îmi fie teamă, mi se pare fantastic. Şi mai are ceva Bucureştiul meu, cafea bună la aproape fiecare colţ de stradă :)).“
Unde fuge totuşi în Bucureşti de aglomeraţia din Bucureşti? Ce face într-o zi ploioasă?
„Atunci când este o zi mohorâtă, există şanse foarte mari să rămân acasă, să citesc şi să gătesc (dacă timpul îmi permite, evident).“
Referitor la aglomeraţia din Bucureşti, se simte norocoasă atunci când nu este nevoită să ia maşina şi îşi poate rezolva task-urile de peste zi mergând pe jos.
„Bucureştiul se simte altfel, mai calm, mai tihnit atunci când te poţi plimba pe străzile sale.“
Iar în concluzie, o ultimă întrebare: dacă ar fi un personaj, ce ar fi Bucureştiul? Ce replică i s-ar potrivi?
„Ar fi o femeie excentrică, la vreo 50 de ani, uşor obosită, cu umor, dar nu orice fel de umor, ci unul negru, de calitate. «Frumos ce visezi tu aici, dar e un vis, nu ai cum să schimbi nimic.»“







