Când am vorbit cu Mike Horn, se afla pe o barcă în Sidney, Australia, legănat de ape, sub stelele emisferei sudice. Tocmai traversase Antarctica şi urma să plece într-o expediţie la Polul Nord, unde, de altfel, a mai fost şi altă dată. Nici nu-mi închipuiam că aş fi putut să-l prind undeva acasă, doar ştiam că aveam să stau de vorbă cu unul dintre cei mai curioşi exploratori ai lumii. Iar călătorului, după cum bine se ştie, îi şade bine cu drumul.
A înconjurat lumea de trei ori, a ajuns la Polul Nord, a înotat în Amazon, a traversat Antarctica de unul singur în 57 de zile, a urcat pe cei mai înalţi munţi din lume. Practic, Pământul a fost „terenul lui de joacă“ în ultimii ani. În ultimii 25 de ani.
„Am început să explorez de când m-am născut. Când aveam opt ani, tatăl meu mi-a cumpărat o bicicletă şi mi-a spus că pot să mă duc unde vreau cu ea, numai să nu fie mai departe de trei kilometri de casă şi să fiu mereu acasă la ora şase seara. Părinţii mei mi-au dat libertate, mi-au dat aripi să zbor ca o pasăre şi cred că acesta e un fel bun de a-ţi încuraja copilul să descopere lumea“, îşi aminteşte Mike Horn.
Ştia însă că lumea e mult mai mare şi mai fascinantă dincolo de bariera celor trei kilometri în care îi era permis să se plimbe, astfel că era inevitabil ca, la un moment dat, să încalce regulile. Un adevăr spus numai pe jumătate a stat la baza primei „expediţii“ din viaţa lui. „Tatăl meu avea doi fraţi, unul care locuia la zece kilometri de casă şi altul la 300 de kilometri. I-am spus că aş vrea să-mi vizitez verii într-o zi, iar el mi-a răspuns că e de acord. Nu i-am spus însă despre ce veri era vorba. Dacă ar fi ştiut la care dintre ei mă refer, nu mi-ar fi permis să mă duc.“
Când s-a făcut ora şase, tatăl micului - la acea vreme - călător şi-a sunat fratele şi a aflat unde era Mike. A condus 300 de kilometri ca să-şi recupereze fiul explorator, apoi i-a interzis să mai plece departe de casă. Pentru spiritul liber şi hoinar al lui Mike Horn, această regulă l-a făcut să se simtă ca un adevărat prizonier.
Şi-a recăpătat libertatea mai târziu, astfel că, până la cei 50 de ani pe care îi are astăzi, a putut să vadă lumea mult mai departe de cei 300 de kilometri care l-au limitat în copilărie. Printre locurile lui preferate din lumea cea largă se regăsesc Antarctica, Amazonul, dar şi Siberia, un loc pe care îl consideră surprinzător, dintr-un motiv simplu: „Îmi plac locurile întinse, care îţi dau libertate, deoarece, cu cât ai mai multă libertate când călătoreşti, cu atât mai frumos devine locul în care eşti.“
Mai mult de 90% din călătorii le face singur, însă atunci când merge cu barca are o mică echipă care îl însoţeşte, pentru că, în momentul în care ajunge pe uscat, coboară şi explorează locurile la pas, iar cineva trebuie să aibă grijă de ambarcaţiune.
„Sunt experienţe pe care trebuie să le împărtăşeşti şi altele care trebuie trăite de unul singur. A fi explorator profesionist îmi dă posibilitatea de a ajunge în cele mai neobişnuite locuri din lume, în care mulţi oameni nu pot să păşească. Cel mai impresionant loc în care am fost? Lumea toată este cel mai impresionant loc. Poţi găsi frumuseţe oriunde în lume, contează doar cu ce ochi priveşti. Ochiul meu a fost antrenat să vadă frumosul, însă uneori trebuie să treci prin furtuni ca să vezi frumuseţea pe care o are planeta noastră.“
Expediţiile au devenit parte din antrenamentul lui zilnic, iar Mike Horn spune că se menţine sănătos prin alergat, mers cu bicicleta, înot.
Dacă adună zilele, în ultimii cinci ani, a petrecut acasă aproximativ o lună cumulat. Dar spune „acasă“ fiecărei destinaţii spre care se îndreaptă, fie că vorbeşte limba ţării în care merge, fie că nu.
De altfel, ştie şapte limbi şi vrea să înveţe şi altele, deloc uşoare, precum mandarina. „E frumos să vorbeşti limba oamenilor cu care interacţionezi, pentru că te tratează diferit dacă li te adresezi în limba lor. Uneori e esenţial să ştii să spui doar câteva lucruri, cum ar fi «Ce mai faceţi?», «Mulţumesc» sau «Şase beri, vă rog»“, glumeşte Mike Horn, care a împrumutat, din toate culturile în care a pătruns, un simţ al umorului esenţial în interacţiunea cu oamenii.
I-au rămas în minte pakistanezii, ca oameni foarte prietenoşi şi fericiţi, mereu cu zâmbete pe feţele lor, lucru pe care rareori îl vezi în marile capitale ca Londra sau Paris. Spune că e cumva ciudat că tocmai în ţările mai sărace şi mai puţin dezvoltate, oamenii par să zâmbească mai mult.
Originar din Africa de Sud, cu cetăţenie elveţiană, exploratorul a bifat toate continentele. Recent
s-a întors în Australia, pentru a lansa ediţia Metaxa 12 Stele, al cărei brand ambassador este de trei ani.
Iniţial, reprezentanţii brandului i-au trimis câteva sticle din celebra licoare doar ca să le încerce. După ce a primit acasă o cutie cu mai multe sticle de Metaxa şi a fost încântat de gust, Mike Horn le-a scris expeditorilor că a fost impresionat.
„Nu a trecut mult până când cei de la Metaxa mi-au spus că vor să facă o campanie publicitară al cărei mesaj să fie ideea că băutura aceasta nu doar o bei, ci o explorezi. Poate că o altă personalitate mai faimoasă ar fi putut vinde mai mult decât mine, dar mie mi-a plăcut ideea de explorare, aşa că, am acceptat“, povesteşte Mike Horn.
Astfel, sloganul campaniei este „Don’t drink it, explore it!“, o punte perfectă între Mike Horn şi aventura în care te poartă gustul Metaxa, o băutură cu origini greceşti, creată în 1888 de către Spyros Metaxa.
Secretul stă în combinaţia dintre muscatul rafinat din insula grecească Samos şi distilatul de vin de diferite vârste, peste care se presară petale de trandafiri de luna mai şi câteva esenţe-cheie care dau în final o aromă intensă şi un gust catifelat băuturii ce poartă numele Metaxa.
Băutura datorează fineţea gustului său vinurilor aromatice obţinute din strugurii culeşi manual şi crescuţi sub soarele arzător al mării Egee. Metaxa 12 Stele este o variantă desăvârşită a băuturii originale, creată de cel de-al cincilea maestru al Metaxa, Constan-tinos Raptis.
În rândul maeştrilor, se înscrie şi Mike Horn, cu o măiestrie cu care nu te întâlneşti prea des: aceea de a şti să exploreze lumea şi de a-ţi antrena ochii să vadă frumosul din ea.
