Gastronomie

Invitaţie la masă

18 nov 2026 8 afişări de Alina-Elena Vasiliu
Din aceeaşi categorie

La început, a fost plăcerea de a strânge oameni în jurul mesei. Apoi, a fost dorul de călătorit, iar când acestuia i s-a adăugat dorul de o persoană dragă plecată prea devreme, a luat naştere o idee care s-a tot extins, ca o masă cu tot mai mulţi oaspeţi. Chiar aşa a ajuns să se numească, Masa Lungă, o invitaţie care, de doi ani, atrage în Timişoara tot mai mulţi gurmanzi de la o ediţie la alta.

Masa a fost lungă încă dinainte de a se numi aşa, şi asta pentru că, de mai bine de paisprezece ani, Florina Erimescu şi Traian Bugescu au obiceiul de a aduna oameni în jurul unei mese atunci când au ceva de sărbătorit.

„Am pornit cu un meniu diferit de fiecare dată (de multe ori pregătit între prieteni), cu design şi concept diferite, dar cu un lucru care rămânea mereu acelaşi: ne plăcea ce se întâmpla între oameni odată ce se aşezau împreună“, povestesc ei.

În pandemie, masa s-a mutat în casă. Nu mai puteau călători, aşa că au început să gătească între prieteni, în fiecare sâmbătă, mâncare inspirată din locurile în care şi-ar fi dorit să ajungă: Italia, Mexic, Austria şi multe altele. Era, într-un fel, un mod de a călători fără să plece de acasă.

„În 2024, după pierderea prietenei noastre Anca, ne-am întrebat dacă masa aceea pe care o făceam doar pentru noi nu ar putea deveni o masă la care să poată veni şi alţi oameni. Aşa a apărut prima Masă Lungă: un brunch în grădină, gătit de noi, la care să se aşeze împreună şi oameni care nu se cunoşteau. În aproximativ două săptămâni aveam nume, logo, meniu şi un eveniment sold out.“

De atunci, Masa Lungă a devenit o serie de experienţe culinare care îi hrănesc şi îi conectează social pe participanţi în lumea reală, în offline, o ocazie rară în zilele noastre. Fiecare ediţie porneşte de la o idee, în jurul căreia se construieşte o experienţă din care fac parte ingrediente precum mâncarea, spaţiul, designul, muzica, obiectele, poveştile şi, mai presus de toate, oamenii. Toate alese pe sprânceană.

„La o masă mică este foarte uşor să stai doar cu oamenii pe care îi cunoşti. O masă lungă face loc pentru mai mulţi. Pentru cineva pe care nu l-ai mai întâlnit, pentru o conversaţie care nu era planificată, pentru o poveste care apare de nicăieri.“

De aceea, „lungă“ nu se referă doar la dimensiunea mesei. Se referă la cât de mult loc fac unii pentru ceilalţi. Iar masa este, totodată, firul roşu al celor trei ore petrecute împreună. Mâncarea vine pe masă, se împarte, oamenii vorbesc peste ea, se cunosc, râd, ascultă. Masa este locul în care se întâmplă totul.

În septembrie 2026, Masa Lungă a aniversat doi ani, în care a adunat peste şaptezeci de ediţii - publice şi private – şi peste 2.500 de oameni aşezaţi la masă.

„Pentru noi, cifrele acestea nu sunt atât despre volum, cât despre oamenii şi întâlnirile care s-au adunat în jurul proiectului.“

Masa Lungă are trei „picioare“ care o ţin în echilibru – Florina Erimescu, soţul ei – Traian Bugescu – şi prietena lor – Florina Bobar. Rolurile lor sunt clar stabilite: Florina se ocupă în principal de direcţia creativă: concept, design, experienţă vizuală, comunicare, dar şi de toate acele lucruri care apar între ele. Traian se ocupă de partea logistică şi este omul care face ca lucrurile să se întâmple efectiv, iar Florina este cea care se ocupă de direcţia culinară, cu o curiozitate aparte pentru ingrediente, tehnici şi gusturi.

Totul se desfăşoară în universul Prospero, una dintre brutăriile cu cea mai lungă tradiţie din Timişoara, care face pâine cu maia naturală încă din 1991 şi de care Traian Bugescu este legat prin prisma familiei. Povestea, tradiţia şi produsele Prospero se împletesc firesc în conceptele şi mesele puse la cale de cei trei fondatori. Uneori prin pâine, alteori prin spaţiu, prin oameni sau printr-o idee care porneşte chiar din istoria brutăriei.

De fapt, aproape totul se desfăşoară la Prospero - în grădină sau în interior -, pentru că au fost până acum şi câteva excepţii, în care locul ales a fost altul. De pildă, hub-ul cultural independent FABER sau sala de spectacole Lira din Timişoara.

„Cred că locul nu este niciodată doar un fundal. Dacă mutăm Masa Lungă într-un alt spaţiu, vrem ca acel spaţiu să aibă ceva de spus.“

O ediţie începe cu aproximativ patru săptămâni înainte de a avea loc, deşi de multe ori ideea ei se conturează mult mai devreme.

„Începem cu data şi cu conceptul. Apoi mergem în piaţă, ne uităm la ce este în sezon şi pornim mereu de acolo pentru meniu - local şi în sezon. Meniul este testat de mai multe ori, adăugăm şi uneori eliminăm preparate - pentru că vrem ca mâncarea să fie foarte bună, nu doar să arate bine. Adesea meniul e inspirat de călătoriile noastre şi de preparate care ne-au rămas în minte prin creativitate, execuţie ori ingrediente.“

În paralel, se construieşte partea vizuală: conceptul, masa, florile, obiectele, biletele, muzica, spaţiul, comunicarea. Cu aproximativ o săptămână înainte, se comandă florile şi ingredientele, iar ziua de dinainte este dedicată aproape în întregime pregătirilor: spaţiul, mesele, vesela, florile, mise-en-place-ul.

Fiecare eveniment se desfăşoară în jurul unui concept, adică, practic, e vorba de răspunsul la întrebarea pe care cei trei iniţiatori şi-o pun de fiecare dată: „De ce facem această ediţie şi ce vrem să descoperim prin ea?“. Acest răspuns poate fi un ingredient, un gest, un loc, o poveste, un obiect, o experienţă sau chiar o întrebare.

„De multe ori, conceptul vorbeşte despre preocuparea noastră din acel moment, în ce punct ne găseşte acea ediţie pe noi ca oameni, ca echipă.“

De exemplu, evenimentul intitulat „Între timp“ a pornit de la pâine şi de la timp ca ingredient invizibil. „Între noi“ a pornit de la curiozitate şi de la lucrurile descoperite împreună – fiecare oaspete a primit înainte de fiecare preparat o ghicitoare, al cărei răspuns era un ingredient din felul următor. Ghicitorile au fost formulate jucăuş şi nu prea evident, tocmai pentru ca răspunsul să vină fie gustând, fie conversând cu oamenii din jur.

„Pentru ediţia dedicată lui Caragiale, am pornit de la teatru şi am dus ideea până la capăt: am mutat Masa Lungă chiar în teatru şi am împletit experienţa mesei cu cea a spectacolului.“

„Între toate“, ultimul episod al trilogiei de cine speciale începute anul trecut în toamnă, a pornit de la drumul dintre producţie şi masă, dintre fabrică, hrană, obiect şi oameni, şi mai ales de la cum arată istoria de 35 de ani a Prospero, o afacere de familie pornită în anii tumultuoşi de după Revoluţie, istorie văzută din perspectiva copiilor. Conceptul este aşadar punctul de plecare.

„Apoi încercăm să vedem cât de departe putem duce ideea fără să o explicăm până la capăt.“

Fiecare ediţie este anunţată prin comunitatea de WhatsApp creată în jurul proiectului Masa Lungă, precum şi pe Instagram. Comunitatea are acces prioritar la bilete, înainte ca acestea să fie puse la dispoziţia publicului larg. Nu există un tarif unic pentru toate ediţiile, pentru că preţul depinde de meniu, de colaboratori, de spaţiul în care are loc evenimentul şi de ceea ce se construieşte în jurul mesei. Preţul este comunicat odată cu fiecare ediţie şi variază între 280 lei şi 350 lei.

Cine sunt cei care aleg să ia parte la aceste mese în jurul cărora se înfiripă prietenii şi relaţii neaşteptate? Sunt oameni de vârste diferite, cu profesii şi poveşti foarte diferite, dar care au în comun curiozitatea şi pofta de a trăi experienţe. Sunt oameni cărora le place mâncarea, dar le plac şi designul, călătoriile, cultura, lucrurile bine făcute şi, foarte important, întâlnirea cu alţi oameni. La o Masă Lungă pot sta simultan oameni de 18, 45 sau 75 de ani.

„Avem şi oameni care vin singuri. De fapt, unul dintre cele mai frumoase lucruri care ni s-au întâmplat este să vedem că unii oameni aleg să vină singuri tocmai pentru că vor să cunoască oameni noi. Nu promitem că cineva va pleca de la Masa Lungă cu un nou prieten. Dar îi oferim contextul în care acest lucru poate să se întâmple.“

De altfel, cel mai frumos feedback nu este neapărat „mâncarea a fost foarte bună“, deşi este, evident, o bucurie pentru cei trei fondatori să audă şi asta. Cel mai preţios este când cineva le spune că a venit singur şi a ajuns să vorbească cu oameni pe care nu îi cunoştea. Sau când cineva întreabă dacă la următoarea ediţie va veni din nou persoana pe care a cunoscut-o la masa precedentă.

„Ni s-a spus de multe ori şi că Masa Lungă se simte ca o mică vacanţă. De aceea, la un moment dat, am început să ne gândim chiar şi la bilete ca la nişte «chei» de acces într-o experienţă. Cred că oamenii vin pentru mâncare şi din curiozitate, dar pleacă, în cel mai bun caz, cu ceva care nu poate fi pus în meniu: sentimentul că au fost cu adevărat împreună cu alţi oameni timp de câteva ore.“

Revenind însă la mâncare, pentru că masa nu poate fi goală într-o astfel de experienţă, meniurile propuse până acum au fost variate şi „împrumutate“ din diferite zone ale Globului.

Au fost, de exemplu, preparate inspirate de gastronomia din Asia, Grecia şi Italia, dar şi ediţii construite în jurul pâinii, al timpului sau al teatrului. Au fost mese cu minilángoşi cu iaurt şi ierburi, ou moale şi ceapă murată, pretzels cu unt şi prosciutto cotto, risotto cu ciuperci, deserturi cu prune, cheesecake cu căpşune şi multe alte ingrediente.

„Dar pentru noi, mai interesant decât să facem o listă de preparate este faptul că mâncarea trebuie să aparţină poveştii ediţiei. Nu facem un preparat doar pentru că este spectaculos. Ne întrebăm mereu ce loc are în povestea pe care o construim.“

Florina Erimescu, Traian Bugescu şi Florina Bobar spun că Masa Lungă este un proiect adiacent activităţilor de zi cu zi din vieţile lor şi nu îşi doresc să-l crească doar de dragul de a-l creşte. Intenţia este să rămână ceva care le dă energie, nu ceva care devine o povară.

„În acelaşi timp, vedem că există o nevoie reală pentru acest tip de întâlnire. Am început deja să primim tot mai multe solicitări pentru mese private şi colaborări. Ne-ar plăcea, în timp, să ducem Masa Lungă chiar într-o altă ţară. Am făcut o astfel de masă în Puglia, Italia, într-o livadă de măslini, pentru aniversarea noastră de zece ani de căsătorie, aşa că ştim că se poate.“

Dar, dincolo de extindere, cei trei au o idee mai importantă pe care vor s-o ducă mai departe: să facă loc pentru oameni la aceeaşi masă.

„Pentru că trăim într-o perioadă în care avem foarte multe modalităţi de a fi  conectaţi şi, paradoxal, tot mai puţine ocazii în care chiar stăm unii lângă ceilalţi. Iar o masă face un lucru foarte simplu: te obligă să te opreşti. Să stai. Să mănânci. Să asculţi. Să vorbeşti. Şi poate că asta este, până la urmă, Masa Lungă: o ocazie de a fi împreună, în lumea reală.“