Rolex, Omega, Blancpain şi Hublot, unele dintre cele mai emblematice nume din orologeria mondială, sunt doar câteva dintre brandurile care alcătuiesc vastul portofoliu de clienţi ai lui Xavier Dietlin, omul care a reimaginat modul în care consumatorii relaţionează cu ceasurile. Mai exact, el a eliminat bariera de acces dintre public şi aceste piese, deschizând calea către o comunicare mult mai fluidă. Deşi ceasurile de lux, adevărate opere de artă, îşi păstrează caracterul aspiraţional, datorită creaţiilor lui Xavier Dietlin, ele nu mai sunt, în magazine, „piese de muzeu“, închise în cutii de sticlă, ci sunt obiecte cu care oamenii pot interacţiona liber.
„Imaginează-ţi că intri într-o cameră goală, în centrul căreia se află un monolit aparent. Eşti cucerit de miros, de muzică, de atmosferă şi de elementul-surpriză, monolitul. Iniţial, nu ştii care e cheia care deschide această cutie a pandorei“, povesteşte Xavier Dieltin despre proiectul la care lucrează acum, cel al cutiilor/cabinetelor secrete. Are deja trei proiecte în lucru în acest sens.
Mai departe, descoperi cheia, iar cutia îşi dezvăluie secretul, un ceas pe care l-a ascuns cu atenţie la sânul său. Istoria acestor cabinete secrete a început să se scrie acum mai multe secole, pe vremea lui Louis al XVI-lea, afirmă Xavier Dieltin, care a studiat îndeaproape fenomenul înainte de a-l aduce în prezent.
Aceasta este însă doar una dintre cele mai recente iniţiative ale „magicianului“ care foloseşte toate instrumentele – chiar şi efecte speciale – pentru a pune în valoare şi în lumina potrivită ceasurile de lux.
„De regulă, brandurile sunt cele care vin către mine, şi din discuţii pornesc proiectele. În lume, există mulţi producători de vitrine de prezentare, iar unii dintre ei sunt foarte mari. Eu nu lucrez însă cu volume, ci prefer proiectele în serii mici. Prin ceea ce fac eu, ofer acces publicului la produs, nu mai există o barieră între consumator şi ceas.“
De altfel, creaţia sa fanion este „Free Access“, care este şi cea care înregistrează cele mai multe cereri.
„Volumele de vânzări le facem cu acest produs, fapt ce îmi permite mie să îmi explorez pasiunea şi ideile. Avem cam patru proiecte inovatoare pe an, aici inventăm lucruri.“
În prezent, Xavier Dietlin lucrează simultan la 4-6 prototipuri. Asta nu înseamnă că lucrează la toate continuu.
„Pot opri un proiect şi îl pot relua ulterior, nu am presiunea timpului. În mod normal, din momentul în care mă apuc, durează circa şase luni până când prototipul ajunge din atelier în showroomul nostru“, povesteşte artizanul care lucrează alături de sora şi de fratele său, acesta din urmă ocupându-se de aspectele tehnice. De altfel, Xavier provine dintr-o familie cu o bogată tradiţie în industria construcţiilor metalice.
„Eu am jucat fotbal, dar în urma unei accidentări, a trebuit să renunţ. Totuşi, nu mi-a părut rău că s-a întâmplat aşa, mi s-a părut că mi-am recăpătat libertatea.“ Avea 22 de ani atunci când i s-a alăturat tatălui său în firma familiei, fondată în 1854. „Sunt reprezentantul celei de-a cincea generaţii. Copiii mei vor fi cea de-a şasea.“
Când a venit în companie, tatăl său producea uşi şi ferestre. La scurtă vreme după aceea, grupul Cartier, un nume emblematic din industria luxului, a invitat firma familiei Dietlin să participe la o licitaţie.
„Am pierdut procesul, dar eu am fost fascinat de povestea brandului, de ceasurile pe care le producea. Aşa a început relaţia mea cu orologeria. Şi tot atunci mi-a atras atenţia modul în care ceasurile sunt expuse (în magazine – n. red.).“
Acesta a fost astfel primul pas al lui Xavier Dietlin către lumea soluţiilor interactive de prezentare a ceasurilor de lux.
„Aveam 25 de ani şi mi-am dorit să fac ceva nou, ceva care să îmi placă. Aşa le-am spus şi copiilor mei, că indiferent ce vor alege - fie că vor continua să ducă mai departe afacerea familiei, fie că nu – trebuie să facă ceea ce iubesc.“
Când a început el să lucreze în companie, a simţit iniţial o presiune pentru că voia să îl facă fericit şi mândru pe tatăl său. Norocul a fost însă că acesta l-a susţinut şi l-a încurajat să se dezvolte.
Astăzi, unele dintre display-urile ce-i poartă semnătura lui Xavier Dietlin se bazează pe efecte vizuale şi auditive. Altele, cu o anumită mişcare a mâinii, fac lucrurile să se dezvăluie. Ideile sunt multe şi variate.
„Tot ce fac eu e muncă de descoperire“, povesteşte cel care în luna mai a fost prezent la Bucureşti, cu ocazia Romanian Design Week, la invitaţia lui Ion Schiau, fondatorul Albini Prassa, un importator, distribuitor şi retailer de ceasuri care are în portofoliu branduri precum Tissot, Bomberg, ZRC, Louis Erard, Laurent Ferrier, Urwerk şi Bulgari.
„Sunt pentru a doua oară în România şi trebuie să recunosc că sunt impresionat. Prima dată am venit acum 35 de ani, cu ocazia unui meci de fotbal dintre echipele de tineret ale Elveţiei şi României.“ Când a venit atunci, în România era dictatură, lucru de neconceput în vestul Europei la momentul acela. Între timp, lucrurile s-au schimbat radical. La fel de mult s-a schimbat şi traiectoria carierei lui Xavier Dieltin, care pe lângă branduri din industria orologeră a colaborat şi cu Mercedes Benz, Philip Morris, Huawei, dar şi cu muzee celebre, inclusiv Muzeul de Artă Modernă MoMA din New York.
„În cariera mea au fost două momente-cheie. De fapt doi oameni-cheie. Eu nu cred că avem nevoie de şansă în viaţă, ci de îngeri, asta au fost pentru mine François-Paul Journe şi Jean-Claude Biver.“ Când l-a cunoscut pe François-Paul Journe (fondatorul brandului F.P. Journe), acesta i-a dat mână liberă pentru cele 30 de buticuri ale lui. „Toate îmi poartă astăzi semnătura.“ Şi relaţia cu Jean-Claude Biver (unul dintre cele mai importante nume din orologerie, care a scris istorie pentru mai multe branduri) s-a bazat tot pe încredere deplină. „Sunt 20 de ani de când am tot lucrat împreună. Îmi aduc aminte că încă de la început mi-a spus că nu contează cât costă, ce contează e rezultatul, succesul.“ Apoi, de-a lungul timpului, a colaborat – mai mult sau mai puţin - cu toate brandurile mari, de la Omega la Blancpain sau Hublot. „În industria asta, când cineva dă tonul, toţi ceilalţi îl urmează. E totuşi o industrie tradiţională, nu prea dispusă să îşi asume riscuri. Jean-Claude Biver însă o face.“
Crede că deşi unele lucruri sunt atemporale, pentru totdeauna, oamenii trebuie să fie deschişi la schimbare, evoluţia e necesară. În orologerie, acum, lucrurile se schimbă, dar lent. „Rolex, spre exemplu, care e clientul meu, a fost multă vreme ancorat în trecut, dar acum a început să fie deschis la schimbare.“
Deşi iubeşte orologeria, care este despre artizanat, măiestrie, istorie şi poveste, recent, Xavier Dietlin a început să colaboreze şi cu industria de bijuterii.
„Sunt industrii unde pot să mă dezvolt, pe când în modă nu e mult loc de manevră. Moda e deja aici, e actuală, e ancorată în prezent şi cu privirea către viitor. Visul meu nu este să îmi adaug noi şi noi branduri în portofoliu, ci ceea ce îmi doresc e să lucrez cu oameni cu viziune, cu oameni inspiraţionali.“
În ceea ce priveşte munca sa, uneori totul pleacă de la o idee proprie. Alteori, e ideea brandului sau a unei agenţii. „Eu mă inspir din teatru, din muzee, din experienţe.“ Astăzi, spre exemplu, este fascinat de ideea de feminitate. „Am 50 de ani şi descopăr acum feminitatea, care e de fapt armonie, poezie.“
Sunt câteva sute de buticuri de ceasuri în lume la care a lucrat, iar numărul lor creşte constant. Când vine vorba de bijuterii, lucrurile stau diferit.
„E un domeniu nou pentru mine, e despre feminitate, e o lume a femeilor. Produsele sunt mai mici, trebuie prezentate altfel. E o provocare.“
Într-o lume a vitezei, a internetului şi a social media, Xavier Dieltin crede într-o separare a online-ului de offline.
„Remarc faptul că marile branduri fac în ultima vreme o călătorie înspre trecut, înspre origini, înspre valori. Şi toate aleg să rămână în offline. Eu cred în acest mediu. Spre exemplu, acasă, eu ascult muzică pe vinil.“ Trăieşti şi experimentezi altfel muzica. E vorba de imersiune, de o experienţă personalizată.
„De fapt, eu cred că experienţa nu poate fi digitală, iar în relaţia brandurilor cu consumatorii, experienţa va fi tot mai importantă.“ Un brand care a înţeles asta foarte bine e Audemars Piguet, spune el. „Chiar avem un proiect important împreună.“
Afirmă că buticurile cu tejghele sunt despre vânzări, despre consum. Nu sunt despre experienţă. Iar ceea ce face el e fix asta, să ofere publicului şansa de a interacţiona liber cu produsul. În ceea ce priveşte tehnologia, e de părere că ar trebui să o privim ca pe o unealtă pentru a oferi surprize.
„Nu vreau ca tehnologia să fie parte integrantă din viaţa mea, vreau să fie un instrument pe care îl folosesc în munca mea.“
Când vine vorba de ceea ce face el, artizanul afirmă că soţia sa reuşeşte să rezume cel mai bine: scenografie. „Punem lucrurile în scenă. Facem şi ceva arhitectură, şi design, dar şi lumini. Tocmai de-asta eu nu am o funcţie. Compania mea este una mică, echipa numără 10-12 oameni, dar asta pentru că aşa am ales.“ Munca lui e să creeze, nu să managerieze oameni. Nu vrea să crească. „Sigur, pot să dezvolt echipa până la 50 de persoane, dar nu ar mai fi acelaşi lucru“, conchide el.
