Marius Bercea este unul dintre cei mai apreciaţi artişti români ai momentului, având o prezenţă importantă pe scena internaţională, cu expoziţii personale şi de grup în Tokio, Londra, Los Angeles, Berlin şi New York şi, mai recent, la Bucureşti. Cu opere expuse în galerii şi muzee din întreaga lume, el se descrie pe sine ca un artist vizual care încearcă, cu fiecare set de lucrări care îi poartă semnătura, să deschidă noi perspective.
„Consider că, în continuare, sunt un elev în ale artei şi sunt bucuros să descopăr posibilităţile infinite ale picturii.“ Aşa îşi începe Marius povestea.
Ce înseamnă însă să fii artist?
Din punct de vedere tehnic, desenul poate fi învăţat, cel puţin la prima vedere, el fiind apoi utilizat în varii domenii, de la arhitectură la medicină. Însă, desenul devine interesant abia atunci când artistul îşi pune amprenta stilistică asupra lui. Dintr-un desen convenţional, el se transformă într-o operă de artă.
„Ca artist, ai nevoie de fler, de talent, de viziune şi de curiozitate, dar şi de capacitatea de a anticipa. Tu eşti un senzor estetic, iar arta devine emiţător.“
În cariera sa, discuţiile cu colegii de generaţie, dar şi stabilirea unor gusturi au fost definitorii. A urmat o autoanaliză vizavi de subiectele care îl preocupau şi de modul în care le putea vizualiza. Asta în acord cu suportul şi tehnicile necesare pentru mesajul pe care îl lansa. La o analiză superficială, ca la muzicieni, există acele armonii, note, semitonuri care particularizează munca unui artist plastic, completează el.
„Pasiunile fac parte din viaţa de zi cu zi, din viaţa de artist, pentru că acestea se văd în lucrările pe care le realizezi. În cazul meu, vorbim de lectură şi de călătorii, pentru că încerc să colecţionez poveşti personale“, afirmă el.
Spre exemplu, călătoriile în California, Transilvania şi, mai recent, Japonia i-au marcat arta. Orice astfel de incursiune începe cu un plan de cercetare, după care urmează cercetarea de la faţa locului.
„Eu am debutat ca artist înaintea internetului, iar asta a avut un impact clar asupra parcursului meu.“
Totuşi, consideră că internetul are un rol pozitiv în lumea artelor, democratizând tot ce înseamnă artă. Însă, în era actuală, marcată de AI, crede că apare o nouă necesitate imperativă ca publicul să fie suficient de critic şi suficient de selectiv cu informaţia pe care o primeşte.
Primele sale lucrări care au putut fi articulate într-o expoziţie, după cum afirmă chiar el, datează de la mijlocul anilor 2000. La momentul acela, chestiona din postura de tânăr crescut în regimul de dinainte de ’89 jocurile copilăriei, jocurile anilor ’80.
„Am început o cercetare aplicată şi am stabilit nişte baze. Am analizat diferenţa dintre Est şi Vest. Era era Mario Bros şi a primelor game boy-uri. Iar noi, în Est, ne jucam în curtea şcolii şi în spatele blocului.“
Erau două zone unde se stabilea o uniformizare socială. Nu existau ierarhii. „Pornind de la asta, am devenit artist, am avut primul «gig>».“
A urmat o serie de lucrări în care chestiona clădirile şi arhitectura clădirilor recreaţionale. A analizat arhitectura eclectică a şcolilor, a caselor de cultură, a taberelor şi a hotelurilor de la malul Mării Negre, care se bucurau de o infuzie de modernitate specifică anilor ’90.
După aceea, a venit perioada modernismului californian. Asta
s-a petrecut între 2014 şi 2019. „California, foarte vizibilă şi importantă în munca mea, m-a atras prin diversitatea normalităţii.“
A existat, de fapt, o serie de motive pentru care a mers în direcţia asta. În primul rând, a fost atras de familiaritatea modernismului californian. Simţea influenţa arhitecţilor austrieci, care erau vizibili şi în Transilvania - într-o anumită măsură, plus că Austria era în proximitatea Transilvaniei (el s-a dezvoltat şi locuieşte la Cluj). Dar era şi familiaritatea culturii hollywoodiene cu care a crescut.
În al doilea rând, a fost atras de oraşele abandonate din deşert, un efect al gold-rush-ului. „Eram familiarizat cu ele datorită rudelor plecate din Apuseni în California. Apoi, m-a influenţat şi faptul că pictorii din San Francisco din anii ’50-60 au fost prezenţi adesea în expoziţii în Europa de Est.“
Lucrările lui Kerouac, Ilf şi Petrov au jucat şi ele un rol în decizia sa, la fel şi diversitatea etnică din California, ideea de Metropolis contemporan.
„Nu în ultimul rând, am ales California pentru mixul de ocean-deşert, pentru linia orizontului, pentru incidenţa luminii.“
Sunt subiecte recurente, dar pe care le abordează din diferite perspective, odată cu maturizarea biologică, a gândirii, dar şi odată cu dinamica social-politică.
„Nu închid niciun capitol odată cu o expoziţie. Cariera mea e împărţită în ere. Preocupările şi spiritul de aventură de la 30 de ani s-au suprapus perfect cu artistul care eram atunci. La 40Ă, am alt bagaj de înţelegere şi preocupări.“
Post 2019, cariera sa a fost marcată de alte evenimente. A venit pandemia, care a fost un roller-coaster emoţional. Criza sanitară a fost dublată de momentul februarie 2022 (războiul lansat de Rusia în Ucraina) şi de dinamica socio-politică ce a urmat.
„Ce a însemnat asta pentru mine? Am fost şi sunt contemporan cu istoria pe repede-înainte.“ Iar asta a dat naştere la un buchet de întrebări cu răspunsuri în aşteptare. „Sunt întrebări la care încerc să răspund. E un «work in progress».“
E important însă să îţi pui întrebări, pentru că răspunsurile vor veni, adaugă el.
Mai recent, munca sa a fost influenţată de Japonia, unde are o expoziţie în desfăşurare (la Tokio).
„E un loc, un spaţiu, pe care eu îl numesc «o altă planetă» pentru că nu găsesc referinţe. E o ţară cu un profil social aparte, oamenii au o politeţe ieşită din comun, care vine parcă din ADN-ul lor.“
Dar acesta nu este cel mai recent proiect al său. Din 17 mai, Marius Bercea are o expoziţie personală la Bucureşi, la ScânteiaĂ.
Este prima lui expoziţie personală de această dimensiune în România şi prima sa expoziţie personală la Bucureşti. Vernisajul pictorului contemporan marchează şi debutul la Bucureşti al galeriei Jecza, originară din Timişoara, una dintre cele mai importante galerii de artă autohtone.
„Pentru mine, Marius Bercea nu este doar unul dintre artiştii pe care îi admir cel mai tare în această lume la nivel general, ci şi un fel de mentor - la începutul carierei mele mi-a fost mereu aproape cu sfaturi şi recomandări de artişti“, spune Andrei Jecza, fondatorul galeriei Jecza din Timişoara, înfiinţată în 2011.
El adaugă că unul dintre cei mai recunoscuţi artişti pe care îi reprezintă acum i-a fost introdus de Marius, e vorba de Genti Korini, pe care galeria îl va expune în 2025 la Basel Social Club.
„Dincolo de asta, mi-a prezentat mulţi galerişti şi m-a invitat să îi fiu alături la o sumedenie de evenimente, la Londra sau Berlin, la care altfel nu aş fi avut acces. Deci, îi sunt foarte recunoscător lui Marius pentru multe lucruri. Mai departe, să îl pot expune la galerie, este un vis devenit realitate. Debutul nostru din Bucureşti nu putea fi mai bun de atât.“
Expoziţia are loc la ScânteiaĂ, un nou spaţiu din cadrul hub-ului creativ Scânteia, care reuneşte unele dintre cele mai active galerii din Bucureşti.
„La expoziţia asta lucrez de doi ani, mă refer aici de la concept până la realizarea efectivă“, afirmă pictorul.
Arta lui explorează contrastele dintre memorie şi prezent, dintre familiar şi straniu, într-un intens limbaj vizual cinematografic.
„Să producem o expoziţie atât de scenografică, cu scene la nivel de mărime naturală, care oferă o perspectivă intimă în practica artistică a lui Marius, este o mare împlinire. E un artist ale cărui picturi reprezintă scene compuse, ca un fel de butaforie de film imaginată“, completează Andrei Jecza, care a organizat expoziţia cu ajutorul Băncii Transilvania şi al Catena pentru artă.
Ce urmează pentru Marius Bercea? O pauză, o reîntoarcere în atelier. „După ce lucrezi doi-trei ani la un proiect, iar lucrările pleacă, ai un anumit sentiment. Eu îl numesc sindromul post-expoziţie.“
Pictorul adaugă că nu lucrează la comandă, libertatea fiind totul pentru el.
„Prezentul e un spaţiu liminal, e un punct unde faci un popas dinspre trecut înainte de a te îndrepta către un viitor impredictibil“, conchide el.
