Style

La 14 ani îşi făcea primul tatuaj şi cânta într-o formaţie rock. Acum conduce un business cu 35.000 de "dependenţi" de mişcare: "Eu nu sunt o yogină clasică"

17 mar 2016 16082 afişări de Roxana Petrescu
Din aceeaşi categorie

La 14 ani îşi făcea primul tatuaj fără a sta prea mult pe gânduri. A ajuns la o colecţie de 16 din ce în ce mai bine studiate. Prima dragoste a fost muzica rock, dar şi-a dat seama că sunt şi iubiri mai mari. Antrenamente dure, din ce în ce mai dure pentru că din energie îţi iei energia, dar la un moment dat furtuna trebuia cumva controlată. Şi aşa a fost. Pe tot acest drum, sportul a fost un camarad de încredere, dar s-a schimbat şi el. De la bici pentru trup s-a transformat în balsam pentru minte. Numai după ce muşchii plesnesc sub piele, treci şi la îmblânzirea gândurilor. Şi abia acum greul începe, spune Sorina Fredholm, creative director al World Class România.

„Încă din copilărie am încercat diferite sporturi precum tenis, înot, însă cum nu provin dintr-o familie care să aibă o tradiţie a mişcării, iar la şcoală făceam parte din generaţia care ducea scutiri medicale la orele de sport, nu mi-am îndreptat atenţia către o viaţă foarte activă. Deşi la şcoală mi se spunea că am talent, găseam întotdeauna o scuză.“

Termină Facultatea de Comu­nicare şi Relaţii Publice din Timi­şoara, dar vine în Bucureşti pentru a participa la prima ediţie a concursului muzical Star Factory. Nu câştigă, dar îi răsare dorinţa de a se muta în Bucureşti pentru a-şi construi o carieră în muzică, în ciuda opoziţiei părinţilor.

„O vreme am făcut parte din formaţia Krypton, însă la un moment dat am realizat că pot să fac mai mult, astfel că am început să lucrez în publicitate, un domeniu care mă pasionează şi astăzi.“

În 2005 dintr-o pură întâmplare decide să-i contacteze pe cei de la World Class pentru a le propune o colaborare. La acel moment, World Class era un business care abia îşi făcea loc pe sedentara piaţă din România. Întâlnirea a fost de două ori norocoasă. Sorina Fred­holm îl cunoaşte pe cel care avea să-i devină soţ, pe Mikael Fred­holm, şi tot atunci începe o altă relaţie de lungă durată, cea cu sportul. La scurt timp, începe să lucreze pentru World Class, o afacere care azi a ajuns la o legiune de 35.000 de membri, poate cea mai mare armată de dependenţi de sport din România, în 19 centre de fitness în Bucureşti şi în ţară.

„Perioada respectivă a fost una foarte agitată pentru mine, cu multe proiecte. Am pornit blogul World Class şi am preluat revista pe care dintr-o simplă publicaţie dedicată membrilor am transformat-o într-una mai structurată şi de referinţă pe categoria de health & fitness. Tot timpul mă purtam de parcă eram la cea mai intensă oră de cycling.“

Începe să călătorească în Asia şi aici are prima întâlnire cu yoga. Pentru oamenii care sunt obişnuiţi cu antrenamentele foarte grele, cu muzica agitată, cu „biciul“ instructorului care-ţi cere şi mai mult, şi mai intens, şi mai încordat, o oră de yoga te lasă subit descoperit. Este ca şi cum deodată nu mai ştii ce să faci. Ai timp de gândurile tale şi asta poate să fie o problemă.

„Mi se părea interesant că poţi face toate acele mişcări şi că te poţi relaxa şi medita în acelaşi timp.“

Întâmplarea face ca în 2014, într-una din vacanţele din Grecia, Sorina Fredholm să cunoască o antrenoare de yoga senzaţională.

„Atunci am realizat că vreau să practic yoga cu adevărat şi am început antrenamentele personale cu Anya Glushkova (fostă practicantă de gimnastică ritmică, actual antrenoare în cadrul World Class - n.red.). Făceam yoga de patru ori pe săptămână şi am simţit cum corpul mi se transformă, mi-am des­coperit muşchi pe care nu ştiam că îi am şi flexibilitatea mi s-a îmbunătăţit.“

Renunţă treptat la antrenamentele dure în schimbul orelor de yoga. Poate ritmul este într-adevăr diferit, dar nivelul de concetrare la care se lucrează este net superior unei ore obişnuite de aerobic.

„Am început să urmez cursul de 200 de ore de yoga la şcoala de Fitness Move On şi Daanasana School of Yoga, la finalizarea căruia voi primi un certificat care îmi va permite să predau yoga. Acest lucru nu este neapărat un obiectiv pentru mine, dar mă încurajează să fiu mai disciplinată şi conştientă de ceea ce fac pentru că nu mai sunt doar o persoană care se antrenează, ci un potenţial profesor care trebuie să transmită mai departe cunoştinţele sale.“

Practicarea cursurilor de yoga a venit la pachet cu pasiunea pentru  terminologia sanscrită, dar şi cu un plan.

„Mi-aş dori să merg în Asia şi timp de o lună să practic yoga. Cred că acesta va fi următorul pas după ce voi termina cursul de 200 de ore“, spune Sorina Fredholm. Stă puţin după care adaugă cu un zâmbet mare pe buze.

„Chiar dacă practic yoga, nu sunt o yogină clasică, ci una fashionistă. Îmi place foarte mult să am grijă de mine şi de felul în care arăt.“ Asia nu a venit însă la pachet doar cu yoga, ci şi cu o obsesie pentru chilli şi pentru mâncarea bună, dar care să arate senzaţional. Pentru Sorina Fredholm gastronomia este încă un ritual, la fel cum este yoga. Pentru cei care aşteaptă însă, pasiunea ei pentru designul culinar se poate transforma cu uşurinţă în supliciu după ore cu farfuria goală. „Sunt pasionată de gătit, chiar am făcut un curs culinar în Thailanda şi m-am întors de acolo cu un kilogram de chilli şi pastă de curry. Dieta mea este foarte consistentă din punct de vedere nutritiv şi nu se bazează doar pe legume şi diverse sortimente de seminţe, ci prepar numeroase re­ţete pe care le completez cu brânză sau peşte. Ultima dată am gătit un risotto de quinoa cu dovlecei la cuptor şi nuci, iar în loc de unt şi parmezan am pus silken tofu. Gătesc foarte mult mâncare asiatică, cred că toate călătoriile noastre şi-au pus puternic amprenta asupra modului meu de a găti, transform totul într-un ritual.“

Pasiunea pentru mişcare nu se limitează doar la sala de sport. „Îmi place foarte mult să schiez. Chiar săptămâna viitoare vom pleca la schi în Sankt Anton, acolo unde am schiat pentru prima dată. Am învăţat să schiez în anul 2005, când am fost într-o vacanţă cu Mikael şi cu 3 prieteni suedezi şi practic a trebuit să mă ţin după ei.“

Joaca cu înălţimile este o altă „îndeletnicire“ descoperită recent.

„Un alt sport pe care mi-ar plăcea să îl practic mai des este rock climbing. Am încercat asta în Thailanda şi în Franţa, iar cel mai mult am urcat 100 de metri. Este destul de greu acest sport, deoarece trebuie să ai o tehnică foarte bună şi să ştii cum să îţi foloseşti corect picioarele şi braţele. De asemenea, un rol important îl joacă şi puterea de concentrare şi sunt sigură că aici yoga mă va ajuta foarte mult.“

Călătorind din ce în ce mai mult şi-a dat seama că îi place partea de aventură, la egalitate însă cu cea de confort, şi că dincolo de Asia, Stockholmul este cel mai frumos oraş. „Călătorim des, anul trecut chiar am fost într-o vacanţă în Rwanda, Uganda şi Tanzania.

Într-o vacanţă îmi place să combin partea de confort cu cea de aventură şi să experimentez cât mai multe lucruri noi.“

I s-a mutat acum atenţia pe ocean, pe cât mai departe, şi spune că ar fi atrasă de încă un experiment, poate cel mai curajos de până acum. „Mi-ar plăcea să experimentez viaţa în altă parte, de exemplu în Australia. Am şi câteva motive care susţin această afir­maţie. Oceanul îmi oferă cea mai bună energie, iar interesul australienilor pentru o viaţă sănătoasă şi echilibrată mă atrage foarte mult. Mi-ar plăcea foarte mult să ajung în Australia şi Noua Zeelandă.“

Dar înainte de ocean şi de Australia sau Noua Zeelandă va veni New York-ul, iar agitaţia oraşului care nu doarme niciodată îşi va lăsa amprenta asupra Sorinei Fredholm cât se poate de real.

„Primul tatuaj l-am făcut pe la 14 ani, fără să mă gândesc prea mult la ce îmi doresc sau la vreo semnificaţie anume, drept urmare, acum câţiva ani l-am acoperit cu altul. Toate tatuajele care au urmat  însă au o semnificaţie şi reprezintă ceva care îmi place sau care mă inspiră. Până acum am 16 şi cu siguranţă îmi voi mai face. Pur şi simplu câteodată simt cum vine motivaţia şi dorinţa să mai fac ceva nou, poate veni ca inspiraţie din muzică sau modă, sau o trăire. Următorul îl voi face când voi călători la New York în pri­măvară.“

Tatuajul cu numărul 17, un plan cu miros de ocean şi doi camarazi de încredere, ambii cunoscuţi în 2005. Unul dintre ei este sportul. Celălalt a învăţat-o să schieze şi aşteaptă cu multă răbdare risotto-ul de quinoa cu dovlecei la cuptor şi nuci.