Style

Dragoş Militaru este cel care conduce businessul Kandia Dulce, cel mai mare producător local de ciocolată. Când nu se desfată cu ciocolată însă, managerul se relaxează navigând cu velierul pe Marea Neagră sau pe apele greceşti

26 oct 2020 829 afişări de Alina-Elena Vasiliu
Din aceeaşi categorie

Charlie, cel cu fabrica de ciocolată, este poate unul dintre puţinii care nu l-ar invidia pentru jobul pe care îl are. Noi, toţi ceilalţi, nu putem decât să tânjim.

De ce? Pentru că Dragoş Militaru este cel care conduce businessul Kandia Dulce, cel mai mare producător local de ciocolată. Se află în această poziţie privilegiată de la începutul anului 2019, în CV-ul său regăsindu-se anterior funcţii de conducere la Fabryo – producător de vopsele, Coca-Cola şi UPC.

Când nu se desfată cu ciocolată, Dragoş Militaru se relaxează navigând cu velierul pe Marea Neagră sau pe apele greceşti şi lăsându-se pradă curenţilor care îl poartă de fiecare dată către destinaţii spectaculoase.

 

Şi-a descoperit pasiunea pentru ambarcaţiuni cu pânză după ce a văzut prima dată serialul „Toate pânzele sus“. Fascinat, a început să studieze şi să deseneze toate modelele de ambarcaţiuni cu pânze cunoscute, să-şi facă planul pentru prima croazieră şi să se înscrie la cursul de navomodelism la Casa Pionierilor şi Şoimilor Patriei.

„Pasiunea a continuat şi aveam deja un plan clar de carieră în flota militară şi/sau comercială şi intenţia declarată de a mă înscrie pentru examenul de admitere de treapta întâi la Liceul de Marină din Constanţa. Din păcate însă, părinţii nu au fost de acord cu dorinţa mea, aşa că nu mi-am putut depune dosarul pentru înscriere şi am urmat un liceu din Bucureşti“, îşi aminteşte Dragoş Militaru.

Dar fascinaţia nu dispare aşa uşor, astfel că, aproape patru decenii mai târziu, s-a reîntâlnit cu plăcerea de a naviga cu vele la cursurile şi sesiunile de practică organizate de SetSail, o şcoală de yachting care deţine cea mai mare flotă de ambarcaţiuni cu vele de pe coasta românească de la Marea Neagră.

A absolvit cursurile SetSail în 2013 şi are încă vie în minte amintirea uneia dintre primele nopţi petrecute în largul Mării Negre, pe un velier, în timpul programului de 24 de ore de practică continuă, derulat pe mare.

„Plecasem după-masă din portul Tomis spre nord, cu destinaţia Portiţa. Apusul soarelui l-am admirat în largul mării, de unde Mamaia se vedea ca o dungă subţire de lumină la orizont. Marea era liniştită, cu valurile leneşe, pe un frig crâncen de noiembrie. Vântul bătea uşor, cât să umfle velele şi să deplaseze ambar­caţiunea uşor spre destinaţie.“

Odată cu lăsarea întunericului, şi vocile aventurierilor scăzuseră până au ajuns şoapte. Nu au simţit cum trece timpul. La un moment dat însă, au auzit în jur nişte sunete.

„Ne-am speriat cu toţii, gândindu-ne ce se întâmpla în întuneric, în mijlocul mării, apoi ne-am dat seama că un grup de delfini ni s-a alăturat şi le auzeam respiraţia atunci când ieşeau la suprafaţă. Nimeni nu a dormit în noaptea aceea şi răsăritul parcă a urmat după doar câteva minute de la apus.“

Acum, Dragoş Militaru obişnuieşte să navigheze cu vele în fiecare lună, pe durata sezonului extins, care are circa opt luni în România, din aprilie până în noiembrie. Îmbarcarea se face în marina Life Harbour Limanu, pe veliere performante închiriate de la SetSail.

Când i se face dor de alunecarea pe apă, dar nu poate merge cu velierul sau catamaranul pe mare, iese cu caiacul pe lacul Snagov, care are o deltă mică, dar foarte pitorească, cu câteva insule şi faună exotică.

Cel mai des însă merge cu familia şi prietenii în croaziere de una-două săptămâni în insulele greceşti, unde închiriază catamarane sau veliere obişnuite. De câteva ori, a participat şi la regate, dar mai mult pentru experienţa personală sau de grup, alături de colegii de serviciu. Locul lui preferat de navigat rămâne totuşi Grecia.

„Toate insulele greceşti din mările Egee, Ionică şi Mediterană ascund locuri incredibil de frumoase de ajuns cu velierul. Fie că este un golf pustiu, cu mal înverzit sau o plajă inaccesibilă pe uscat, fie că este un golf cu o tavernă populară şi cochetă, în Grecia nu îţi ajunge timpul să descoperi toate nestematele ascunse ale insulelor. E greu să fac o listă de preferinţe, dar probabil ar începe cu apele turcoaz şi dunele din Elafonisos, în sudul Peloponez.“

Există însă un loc care le întrece pe toate din cele pe care le-a cutreierat Dragoş Militaru cu velierul şi acela este Sandy Island din Caraibe, cu un peisaj similar cu Santa Lucia. Îşi aminteşte că atunci când a ajuns lângă insulă şi a văzut verdele luxuriant al vegetaţiei tropicale din mijlocul unui petic de pământ format integral din nisip aproape alb, a rămas fără cuvinte. La acestea s-au adăugat temperaturile perfecte de 26 de grade în februarie, apa caldă, muzica reggae, plajele idilice, ca să transforme totul într-o feerie.

Revenind la Grecia, aceea este scena pe care se întâmplă un weekend perfect pentru Dragoş Militaru. Cum începe?

„... într-o marină grecească din marea Egee sau Ionică, sâmbătă dimineaţă, care este prima zi a oricărei croaziere de vis. După aprovizionarea făcută în zona marinei urmează procedura de preluare a unui catamaran Lagoon 45, îmbarcarea şi acomodarea în cele patru cabine, împreună cu restul de şapte prieteni din echipaj, şi apoi plecarea către un golf pustiu, cu ape turcoaz cristaline, bine adăpostit de vânt peste noapte, unde ancorăm pentru baie şi petrecerea primei nopţi. Acolo gătim, ne distrăm, dansăm, facem baie noaptea.“ Visul continuă a doua zi, când, dimineaţa, prima baie în apele turcoaz precede prima cafea. După mic dejun, se ridică ancora, se ridică velele şi se setează cursul spre prima insulă-ţintă. Iar scenariul se tot repetă.

În principiu, trei sunt condiţiile necesare pentru o astfel de aventură, iar ele se numesc brevet de skipper, echipament de yachting şi iacht. Brevetul, adică certificatul internaţional de conducător de ambarcaţiune de agrement cu motor şi cu vele, se poate obţine în urma unor cursuri acreditate. Pentru echipament, există game de la entry-level până la profesionale, pe diferite paliere de preţuri şi performanţe.

Iar iachtul se poate închiria în orice zonă turistică de yachting a lunii. Practic, este echivalentul unui apartament de patru-şase camere plutitor, dotat cu tot ce este necesar – paturi, băi, bucătărie, platformă de baie, pături de plajă. De toate pentru toţi.

La final, spune Dragoş Militaru citând un coleg de la şcoala de navigaţie, este mai ieftin decât tenisul cu instructor.

„Este o concepţie greşită aceea că poţi practica yachtingul doar dacă eşti proprietar de velier. Este ca şi cum ai spune că poţi face schi doar dacă eşti proprietar de cabană la munte. De fapt, marea majoritate a practicanţilor de yachting închiriază velierele pe care urmează să navigheze câte una-două săptămâni în diferite locuri din lume – Grecia, Croaţia, Italia, Thailanda, Caraibe.“

Dragoş Militaru adaugă că, în cele din urmă, o vacanţă de o săptămână pe un velier ajunge să coste mai puţin decât o săptămână într-un resort all-inclusive. Mai mult decât atât, libertatea de mişcare şi de navigaţie este greu de găsit în altă activitate de agrement. În plus, navigatul poate fi uneori terapie.

„Nu întâmplător, pe barca bandată sub vânt, într-o croazieră cu câţiva camarazi, fie te detaşezi total de cotidian, până la a uita parola de acces a laptopului, fie se poate face cea mai profundă analiză de business şi se pot lua decizii sănătoase, nealterate de alţi stimuli.“

Pandemia a cam limitat escapadele pe mare ale lui Dragoş Militaru, mai ales în starea de urgenţă, însă de pe 1 iunie până acum şi-a luat revanşa şi s-a îmbarcat de mai multe ori pe bărcile SetSail.

Ca să evite aglomeraţia din staţiuni, el şi partenerii lui de aventură s-au cazat direct pe veliere şi au dormit în marină. Iar pentru când vremurile se vor linişti sau măcar vor fi mai puţin tulburi, Dragoş Militaru păs­trează un vis: „să străbatem Me­diterana cu vele, într-un echipaj alături de soţie, cei doi copii şi cel puţin un nepot“.