Style

Cum a ajuns ia românească să fie nu doar o piesă de colecţie sau o moştenire de la bunici, ci un must-have în gerderoba unei femei?

26 nov 2020 311 afişări de Cristina Roşca
Din aceeaşi categorie

Ia, acea bluză specifică portului popular românesc, a devenit în ultimii ani un must-have în garderoba oricărei femei care a regăsit această piesă vestimentară şi i-a oferit veleităţi noi. Mai exact, ea a fost reinterpretată pentru a fi potrivită nu doar la evenimente şi nu doar în anumite combinaţii, ci şi în viaţa de zi cu zi, alături de blugi şi pantofi sport sau într-o ţinută office, înlocuind fără probleme eterna cămaşă albă. De fapt, ce s-a întâmplat a fost un fenomen chiar mai amplu de atât. Mai exact, întregul port popular a fost scuturat de praful pe care-l aşternuse timpul şi a devenit, într-o eră a redescoperirii tradiţiilor, o modă sau la modă.

„Designul este doar o nişă dintr-un fenomen tot mai prezent de întoarcere la valorile tradiţionale, de revenire la ceea ce creează impresia de natural, autentic. Este vorba despre dor, pentru că el declanşează tendinţa oamenilor de a-şi apropia bucăţi din obiceiurile poporului, dorul de generaţiile care au clădit trecutul“, crede Antonia Negrău, fondatoarea brandului Aceeaşi Mărie, pe care îl descrie ca puntea de legătură dintre tradiţie şi modernitate. Ea vrea ca prin intermediul acestei mărci să menţină conexiunea cu tradiţiile româneşti, integrând simboluri din folclor în creaţii vestimentare contemporane.

„Aceeaşi Mărie a pornit, inconştient, încă din facultate, când mi-am scris licenţa pe comportamentul consumatorului, fiind o componentă din publicitate.“ Voia să îmbine pasiunea ei pentru modă cu cea pentru tradiţia românească, aşa că a mers la Institutul de Etnografie şi a luat la rând toate cărţile care o ajutau în studiul lucrării de licenţă.

„Toate informaţiile acumulate m-au ajutat să pun bazele primului exemplar de fotă reinterpretată, care mai târziu - mai exact, pe final de 2018 - avea să devină un concept pe care să-l împart şi cu alte femei a căror identitate îmbină modernitatea cu rădăcinile culturale, indiferent de statutul social.“

Al doilea motiv pentru care Antonia s-a orientat către această zonă de inspiraţie românească a fost legat de numeroasele momente din copilărie pe care le-a petrecut cu bunica ei. „Am fost un copil tare norocos! Am avut o bunică exact ca în cărţile cu basme.“ Îi spunea seara poveşti, făceau prăjituri împreună, iernile stăteau la gura sobei şi ea învăţa că cea mai bună pâine prăjită e cea făcută pe plită, pâine pe care o mâncau mai apoi cu margarină şi magiun. 

„Practic, am avut două motive care m-au condus către acest drum, pasiunea pentru modă şi dorul de copilărie.“

Produsele ce poartă brandul Aceeaşi Mărie se remarcă prin autenticitate, confort şi puterea de a combina fiecare piesă vestimentară în funcţie de personalitatea fiecărei femei. „Am preferat întotdeauna hainele simple, pe care le poţi purta de mai multe ori, în stiluri diferite. Îţi stimulează creativitatea şi te ajută să gândeşti mai sustenabil.“

Totodată, brandul continuă şi cu o serie de colecţii-capsulă prin care sunt integrate printuri ce au la bază diverse simboluri ro­mâneşti. De exemplu, pentru luna martie 2020, luna dedicată femeii, Antonia a ales două doamne care au avut o contribuţie importantă în istoria României - Regina Maria şi Maria Tănase. „Am adus aceste personalităţi într-un context modern, prin rochii, bluze şi hanorace.“

Direcţia principală în această poveste este să se păstreze lucrul manual, prin broderii şi cusut de mână, dar în combinaţie cu partea digitală, în care ideile Antoniei ajung transpuse în format print pe hainele deja lucrate.

„Încercăm să folosim cât mai multe materiale naturale (bumbac, in, pânză în formă pură), de la diverşi furnizori, atât din Bucureşti, cât şi din restul ţării. Pe lângă asta, brandul mai are şi o componentă de afacere socială.“

Produsele sunt realizate în Bucureşti, dar şi în satul de munte în care locuieşte bunica Antoniei Negrău. Acolo sunt câteva femei în vârstă care încă au putere şi dorinţă de muncă şi care îşi pot aduce contribuţia câştigând şi nişte bani în acest fel.

„Odată cu asta, am aflat poveşti care în trecut erau exprimate prin intermediul portului românesc, tocmai de aceea sunt atât de speciale. Simbolurile tradiţionale româneşti spun poveştile de viaţă ale oamenilor.“

Antoaneta Mareş, fondatoarea platformei BlouseRoumaine-Shop.com şi a magazinului cu acelaşi nume din spatele Ateneului Român, spune şi ea că a avut în portofoliu multe piese cu istorii fascinante. Unele ii foarte vechi au aparţinut unor doamne din familii boiereşti şi se remarcau prin broderiile încărcate, fire de metal, mărgele şi strasuri ce creau o compoziţie de-a dreptul hipnotizantă. 

„Mă minunez şi acum de răbdarea şi tehnica pe care le stăpâneau acele femei, reuşind să creeze manual, doar cu un ac, acele broderii cu execuţii perfecte, adevărate opere de artă.“ 

Blouseroumaine-Shop.com este o platformă de e-commerce care a devenit o punte de legătură între clienţi şi artizani ori cooperative româneşti, oferind acces către piese lucrate manual, către selecţii de curăţătorie, către designeri şi artişti.

„În 2012 am decis să lansez această platformă online pentru un produs cu mare potenţial pentru pieţele externe. Ia românească era o piesă subevaluată, apreciată doar în anumite segmente, deşi avea tot potenţialul pentru a deveni competitivă în zona de fashion“, spune antreprenoarea care are studii şi pregătire în marketing şi comunicare, dar şi în zona de digital.

Bluza românească a găsit-o la 27 de ani, în timp ce făcea brainstorming cu o prietenă pentru un site pe care voiau să-l lanseze. Era toamnă lui 2012 şi circulau ştiri despre Tom Ford şi colecţia sa de bluze inspirate de ia românească. Atunci s-a gândit să creeze o platformă care să ofere acces la produsul original, autentic, creat de meşteşugari, nu la interpretări produse nu de puţine ori în mod industrial în China. „Era şi o platformă-manifest cumva. Nu cunoşteam absolut nimic despre etnologie, despre ii, nu am experienţa traiului la ţară, bunicile mele nu au avut ii. Sunt un outsider şi cred că asta a fost un lucru bun din anumite puncte de vedere pentru că am putut să creez un concept neconvenţional la vremea aceea.“ A scos ia din zona cunoscută şi a poziţionat-o aşa cum o vedea ea, din perspectiva consumatorului de modă, familiarizat cu shoppingul online. 

În noiembrie 2012 bătea la uşile cooperativelor din ţară şi le spunea despre această platformă care urma să apară. În aprilie 2013 a fost gata şi prima comandă internaţională a fost livrată în Helsinki.

Pe zona de artizanat, An­toaneta colaborează cu principalele cooperative din România care creează piese de referinţă pentru regiunile de care aparţin. „Avem curatori şi colecţionari pentru piesele vechi - selecţia vintage. În zona Breaza sunt foarte multe familii care produc modele de bluze din pânză topită, tip ie, create iniţial la Arta Casnică Breaza. Unele femei au lucrat acolo în anii ’80 şi acum au propriile lor businessuri, iar noi lucrăm cu o parte.“

În zona de designeri, platforma colaborează cu cei al căror stil este legat fie de cultura identitară, fie de un stil boem şic sau neapărat sunt aliniaţi valorilor modei etice şi viziunii sustenabile.  

„Despre artizanat nu ştiam nimic în 2012. Am călătorit în toată ţara. Am ajuns să îmbin două lumi antagonice şi anume eferves­cenţa, cerinţele şi modul de lucru ale lumii actuale cu artizanatul făcut în sate sau mici oraşe.“ Acum artizanilor li s-au alăturat şi creatori de modă, creatori de bijuterii, de obiecte home and deco. 

„Eu am pariat pe piesele de manufactură - un produs din zona de heritage (moştenire - n.red.) pe care l-am dus în fashion. (…) Iile create cum trebuie sunt chiar investiţii în garderobă.“ Antoaneta spune că a scos ia din zona de suvenir şi a dus-o în cea de modă boemă şi a făcut asta cu încăpăţânare. În cazul în care ia este promovată în stilul naţionalist, folosind truisme legate de satul românesc sau de sărbătorile religioase, ea va fi relevantă doar pentru piaţa locală şi pentru românii din diaspora, acest segment fiind foarte sensibil la acest tip de narativ. Totuşi, pe piaţa internaţională, cea mai dinamică şi cea mai dură, premisele acestei piese vestimentare sunt bune şi are un loc stabil în moda mondială.

„La ora actuală, piaţa de modă trece prin mari schimbări, iar munca manuală şi piesele din materiale naturale revin în atenţia consumatoarelor. În aceste condiţii, ia românească poate fi produsul potrivit la momentul potrivit.“

De câţiva ani, moda se reinventează de la boom-ul consumerist şi ideea de fast fashion într-o direcţie sustenabilă, responsabilă, în care se pune preţ pe protecţia mediului, pe plata corectă a lucrătorilor din industrie, pe reîntoarcere la materiale naturale şi evitarea poliesterului, pe reciclare şi exploatarea hainelor vintage.

„Cel mai mare atu al nostru, al celor care ducem mai departe tradiţia românească, este acest meşteşug al cusutului manual. Suntem un brand de lux, cu produse lucrate exclusiv de mână, recunoscut pentru gradul ridicat de dificultate şi execuţie în reproducerea modelelor autentice româ­neşti“, spune Cristina Chiriac, fondatoarea Flori de Ie.

Procesul de creaţie a fiecărui produs este unul extrem de dificil, care necesită atât efort fizic, cât şi mental, o conexiune cu natura şi cu înaintaşii acestui popor. Mai concret, timpul de execuţie a unei ii poate varia între patru şi opt săptămâni, în funcţie de complexitatea modelului. De altfel, aceasta trece prin mâinile a şapte femei înainte de a fi gata de livrare.

„Însemnele cusute şi ascunse cu măiestrie în detaliile de pe ie au o simbolistică aparte, de la protecţie divină la stare de bine, toate având menirea de a proteja purtătoarea acesteia.“

Flori de Ie este un proiect care s-a născut în 2014. Până atunci a fost doar pasiunea fondatoarei, a mamei ei şi a oamenilor din jur.

„Am început să colecţionez aceste mici comori acum vreo opt ani, mai mult dintr-o întâmplare. Mă aflam la o conferinţă pe teme economice în Italia şi m-am gândit să port ceva mai special în locul riguroasei cămăşi de business - o ie.“ Cristina Chiriac îşi aminteşte că a primit foarte multe aprecieri atunci. Declicul s-a produs însă când a început să primească tot mai multe solicitări de la doamne care-şi doreau să poarte ii precum cele ale ei.

„Ce-ar fi să produc ii cusute manual după modelele vechi, mi-am spus atunci. Aşa a început călătoria mea prin ţară, în zonele etnografice, din sat în sat, din poartă în poartă, timp de trei luni, întrebând de cusătorese care să reproducă întocmai cusăturile de pe iile vechi din propria colecţie.“ Şi astfel a descoperit din ce în ce mai multe poveşti şi legende despre iile româneşti. Astăzi colaborează cu peste 30 de femei - o parte din zona Muscelului, iar o alta din zona Olteniei -, toate iile fiind realizate manual, urmând liniile şi modelele de acum zeci de ani. 

„Cred că rolul tradiţiilor este de a ne ghida atât la nivel de producţie - ce materiale folosim, ce culori îmbinăm sau cum le deosebim în funcţie de fiecare zonă a ţării -, cât şi din punctul de vedere al principiilor şi valorilor pe care le avem ca popor. În plus, fiecare ţară care îşi continuă tradiţiile într-o formă sau alta îşi păstrează unicitatea, indiferent că le conservăm ca atare sau le integrăm în ţinute contemporane“, crede Antonia Negrău de la Aceeaşi Mărie. Ea e de părere că hainele cu modele tradiţionale pot fi combinate în fel şi chip, de la jeans cu adidaşi până la fuste şi rochii. „Clasicul şi atipicul pot deveni prieteni, moda a căpătat noi valenţe. Totuşi, cel mai probabil, aceste piese nu ar merge combinate cu alte haine cu modele tradiţionale.“

Pentru multă vreme, mai ales după ’89, românii au căutat să se distanţeze de tradiţiile româneşti, simţind nevoia să se apropie de branduri şi valori internaţionale. În ultimii ani se întâmplă fix pe dos.

„Explicaţia este una destul de simplă: după ce ne-am recăpătat libertatea, singurul lucru firesc care se putea întâmpla la acel moment era ca poporul român să înceapă să descopere şi să cunoască noi culturi, o nouă eră“, spune Cristina Chiriac de la Flori de Ie. Această sete de cunoaştere am dobândit-o de la strămoşii noştri, indiferent că vorbim despre tradiţiile poporului român sau de istoria altor popoare.

Şi pentru că vorbim de tradiţii, un moment marcant în istoria iei româneşti îl reprezintă apariţia Reginei Maria într-un costum

popular, crede antreprenoarea. Regina avea o colecţie impresionantă de piese de port popular din toate regiunile ţării, unele fiind comandate special pentru ea.

Din păcate însă, epoca 1947- 1989 a avut consecinţe nefaste asupra stilului estetic tradiţional, folclorul a fost folosit pentru propagandă, a fost şi falsificat, interpretat de oameni aleşi ai partidului, a fost mutilat ani de zile, devenind un kitsch cu care trebuia să te identifici, spune Antoaneta Mareş. Stilul românesc creat de această perioadă este lipsit de orice rafinament şi fineţe.

În opinia ei, ia românească a avut două momente istorice. În anii ’70 ia din pânză de casă a fost reinventată în actuala bluză din pânză topită, cusută manual cu motive preluate de pe costumele naţionale. Este purtată de Jane Birkin, Sophia Loren, este o piesă tipică unei ţinute din anii ’70. Un alt moment datează din 2012-2013, odată cu apariţia primelor magazine online moderne. Tot atunci, creatorii de modă români au creat colecţii de design identitar, iar comunităţilor de pe reţelele sociale au abordat acest subiect care a rămas până astăzi unul de actualitate.