Style

Cristina Roşca, editor-şef După Afaceri Premium: Când a fost ultima dată când ai încercat ceva pentru prima dată? Nu, nu e o glumă şi nici o întrebare retorică

29 oct 2021 183 afişări de Cristina Roşca
Din aceeaşi categorie

Când a fost ultima dată când ai încercat ceva pentru prima dată? Nu, nu e o glumă şi nici o întrebare retorică. Stăteam să mă gândesc că înainte de pandemie am sărit cu paraşuta deasupra deşertului, m-am dat cu balonul (asta de mai mult de o dată), mi-am învins teama de înălţime căţărându-mă pe un vârf destul de abrupt (pentru mine), am văzut pufini de aproape (asta în contextul în care sunt singurele păsări care îmi plac, deşi mă sperie orice înaripată - e o fobie), am mângâiat un ghepard care nu era drogat sau dresat şi, probabil, lista ar mai putea continua. Ştiu sigur că în „caietul“ cu planuri, foarte sus, erau zborul cu elicopterul, înotul cu balenele, scufundările şi alte câteva idei pe care unii le-ar considera îndrăzneţe sau cool, pe când alţii (cum ar fi mama) le-ar cataloga drept nebuneşti de-a dreptul. Încă nu le-am încercat, dar nu e nici timpul trecut.

Cum am ajuns totuşi să mă gândesc la asta?

Vorbeam zilele trecute cu două persoane diferite despre schi. Iar eu nu ştiu să schiez. Sau să mă dau pe snowboard. Mereu am asociat sporturile de iarnă cu frica mea de înălţime şi atunci le-am ocolit cu graţie şi dezinvoltură. Ei bine, anul ăsta (de fapt în sezonul de iarnă 2021-2022) mă simt pregătită să încerc şi asta. Nu ştiu cum va ieşi, în capul meu deja se derulează o serie de filme - genul suspans sau chiar thriller -, dar cred că sunt datoare mie să încerc. Iar dacă nu va merge prea bine, sunt convinsă că mă voi putea consola apoi la spa sau la masaj. Sau oriunde îmi voi putea linge liniştită rănile, emoţionale sper eu, şi nu fizice. Poate chiar mă voi da cu parapanta deasupra munţilor. Da, asta mă sperie mai puţin, în mod ironic.

Dar ce m-a apucat cu schiul? Şi eu am stat să mă gândesc. Cred că are de-a face cu faptul că de aproape doi ani - de când cu pandemia - simt că nu m-am aventurat prea mult sau prea departe de casă. Şi cred că mi-e dor de un strop de adrenalină.

Când am zburat cu avionul pentru prima dată - cred că aveam 19 ani - mi s-a părut cea mai minunată experienţă. În niciun moment nu mi-a fost frică, nici măcar când pasărea de metal a început să se zguduie din toate încheieturile la primele turbulenţe. Cu vârsta, cu turbulenţele, am început să dezvolt mici panici pe care tot eu am încercat - şi reuşit - să le temperez. Nici acum nu mi-e frică să zbor, ba chiar aştept următoarea călătorie. Dar ce mi-am dat seama e că, odată cu vârsta, am început să conştientizez eventualele pericole şi propria-mi mortalitate. Iar pandemia şi stresul ultimilor doi ani nu au ajutat.

Aşa că am decis că e momentul să încerc ceva nou, ceva care mă sperie şi mă scoate din zona de confort. Ce a ieşit, sper că voi povesti curând. Dar până atunci, întrebarea rămâne: când a fost ultima dată când ai încercat ceva pentru prima dată?