Style

Cristina Roşca, editor-şef După Afaceri Premium: Anul trecut ziceam că nu-mi doresc nimic de la Moş Crăciun pentru că am de toate, dar lucrurile s-au schimbat. Ce-mi doresc să găsesc sub brad?

04 dec 2020 268 afişări de Cristina Roşca
Din aceeaşi categorie

Acum un an, dacă m-ar fi întrebat Moşu’ ce-mi doresc să găsesc sub brandul de Crăciun aş fi spus: „Nimic. Am de toate“. Şi ştiu că asta aş fi spus pentru că cineva chiar m-a întrebat. Şi ţin minte conversaţia pentru că e unul dintre momentele alea bune când zâmbeşti tâmp gândindu-te că eşti chiar bine în spaţiu şi timp.

Au trecut doar 12 luni de atunci - deşi pare că a fost mult mai mult - iar răspunsul meu s-a schimbat. Pe lângă eterna sănătate care nu lipseşte niciodată - după o vârstă mai ales - de pe lista de daruri şi dorinţe, acum îmi dau seama că aş mai vrea câteva lucruri. Sâmbătă, în timp ce stăteam în pat şi mă refăceam după o perioadă intensă, am avut un şoc să realizez că mi-e tare dor să mă văd cu prietenii la o cafea. Şi asta în contextul în care în ultimii ani mi-a cam pierit entuziasmul socializării care în alţi ani mă ţinea în priză până la primele ore ale dimineţii. Ba chiar mereu visez la un weekend să dorm.

Ei bine, sâmbătă, aşa obosită cum eram, simţeam pe buze conversaţia pe care aş fi putut să o port, cu totul cu altă plăcere decât la telefon - pe voce, nu video. Am ajuns la 33 de ani şi am avut o singură conversaţie video cu prietenii - la cererea lor - şi niciuna cu familia. Zoom-urile de muncă nu se pun - deşi de cele mai multe ori şi aici aleg să folosesc doar serviciul de voce - pentru că ele au devenit o necesitate, nu o plăcere. Nu pentru mine cel puţin, care de altfel de-abia aştept un interviu faţă în faţă la o cafea. Da, se pare că e laitmotiv cafeaua.

Şi tot pe lista ce trebuie să ajungă la Rovaniemi (satul lui Moş Crăciun din Finlanda) aş mai trece ceva - să pot bea cafea oriunde în lume, deci să pot călători din nou în lung şi-n lat. Am acumulat şi nişte zile de concediu pe 2020 tocmai bune de pus la bătaie.

Şi tocmai într-un acces de curaj (sau poate un strop de nebunie) am rezervat primele călătorii pe 2021. Am fost eu propriul meu Moş Crăciun şi am cumpărat bilete pentru luna mai a anului viitor, gândindu-mă că pare suficient de departe cât să se mai liniştească apele şi cifrele legate de îmbolnăviri, dar suficient de aproape cât să mai aline din dorul de ducă. Încă n-am avut curaj să trec oceanul sau graniţele Europei în vreo direcţie, măcar şi doar cu rezervarea. Asta probabil după vaccin, pe care şi pe el îl aştept.

Deci, de la Moşul cel adevărat (:)) nu vreau de fapt decât veşti bune şi un strop de magie, pentru că de restul mă ocup chiar eu! Sunt femeie independentă, ce să mai!