Luxul în gastronomie

Paşaport spre sănătate: fructele şi legumele exotice

05 feb 2013 950 afişări

 

Cunoaşte toată lumea zicala „eşti ceea ce mănânci”. Dar câţi dintre noi pot spune că se mândresc cu un stil sănătos de alimentaţie? Puteţi schimba cu uşurinţă obiceiurile alimentare greşite, orientându-vă către un regim echilibrat, bogat în vitamine şi nutrienţi extraşi din legume şi fructe. Iar dacă vegetalele vi se par banale, veţi avea supriza să descoperiţi că varietatea de care vă puteţi bucura pe piaţa autohtonă ar putea să satisfacă chiar şi cele mai capricioase gusturi.
 
Când vine vorba de fructe şi legume, ne gândim de obicei la mere, banane, ţelină sau alte vegetale care pot fi găsite cu uşurinţă şi ale căror calităţi nutritive sunt de contestat. Dar oricât de populare ar fi aceste legume ”clasice”, rudele lor din ţări îndepărtate le surclasează la câteva capitole. Fructele şi legumele exotice aduc consumatorilor lor nu doar un „preview” al anotimpurilor călduroase, ci şi o serie de beneficii asupra sănătăţii. 
 
În industrie, sunt cunoscute drept produse exotice sau speciale, iar consumatorii le văd ca şi cum ar fi neobişnuite sau chiar ciudate. Gusturi diverse şi interesante sunt descoperite în vacanţele în străinătate, la emisiunile culinare sau la restaurante, iar românii doresc din ce în ce mai  mult să le încerce în propriile bucătării. Fie că aleg prepararea de cocktailuri şi deserturi delicioase sau preferă să le mănânce aşa cum sunt, nu doar gustul este câştigul  adus din ţările „mai calde”, ci îmbunătăţirea sănătăţii organismului odată cu consumul lor constant. Păr strălucitor, feţe radiante, încetinirea îmbătrânirii – sunt câteva dintre câştigurile ”importate” odată cu cele mai exotice vegetale. Rolul lor în sănătate este recunoscut din ce în ce mai mult de nutriţionişti, datorită nivelului ridicat de antioxidanţi, iar enzimele anumitor astfel de produse fac parte din compoziţa medicamentelor anti-reumatism sau  anti-îmbătrânire. Sunt cunoscute pentru faptul că reduc riscul de cancer şi bolile de inimă, dar conduc şi la o digestie mai bună. Mai mult decât atât, aceste vegetale au capacitatea de a neutraliza radicalii liberi şi pot proteja de astm şi de dureri de articulaţii. Prin urmare, dacă mai demult consumul acestora era considerat un capriciu, acum a devenit una dintre principalele surse de sănătate.
 
În ultimii ani, conceptual de “viaţă sănătoasă” s-a instalat din ce în ce mai mult în rândul consumatorilor din întreaga lume, iar acesta a dus la explorarea noilor fructe şi legume aduse de peste oceane. Alimentele considerate mai demult „ciudate” au acum un public consistent, chiar şi în rândul consumatorilor români, pentru care vegetale precum ananasul, rodia, mango, kiwi sau nucile de cocos nu mai reprezintă demult o noutate. Dar sunt şi câteva astfel de vegetale încă puţin cunoscute, dar cu la fel de multe beneficii. Rambutanul, spre exemplu, provine din Asia de Sud-Est, dar este cultivat intensiv şi în America de Sud. Are o pulpa suculentă, dulce şi aromată, care seamănă foarte mult ca textură cu boaba de strugure. Are un gust ideal pentru reţetele asiatice, însă merge foarte bine şi alături de preparate din peşte sau carne.
 
Mangustanul, originar din China, este azi răspândit în America Centrală şi de Sud, pe coastele Africii, dar şi în India. Are un miez de culoare albă şi o coajă purpurie bogată în substanţe nutritive.
 
Granadilla creşte în zonele subtropicale din Anzi, Africa şi Australia, fiind exportat în toată lumea. Are o pulpă dulce cu un gust care seamănă cu cel al gumei de mestecat. Conţine minerale, fibre şi este bogat în antioxidanţi şi în vitaminele A, C şi K.
 
Roşia Marmande vine din Franţa şi se remarcă printr-un aspect neobişnuit: are o formă neregulată, „creaţă”, cu uşoare urme portocalii pe coajă. Este destul de mare, suculenta şi cărnoasă. Are un gust excelent şi, pentru ca e săracă în seminţe, este ideală pentru gătit.
 
Cartofii Vitelotte, denumiţi şi „negrese” sau „trufe de China” sunt un soi tradiţional frantuzesc de cartofi ce se remarcă prin coajă şi miezul violet închis. Această culoare se păstreaza şi la gătit, facând din  aceşti cartofi speciali şi un preparat foarte decorativ.
 
Anghinarea este o „legumă” mai puţin obişnuită, de la aceasta consumându-se mugurii sau miezul. Mugurii se pot consuma umpluţi cu branza, carne sau legume sau chiar cruzi, peală cu petală, în timp ce miezul poate fi consumat ca salată, cu oţet şi putţn ulei de măsline.