Oferta Transelectrica

Casa Baraj din Caraş-Severin a prins primele rădăcini în anii ’50 şi a crescut sub „bagheta“ lui Ioan Popa, antreprenorul care a fondat brandul de paste Monte Banato. Care e povestea locului care atrage turiştii pentru apusurile de neuitat pe care le oferă?

17 iul 2020 1788 afişări de Alina-Elena Vasiliu

Casa Baraj, amplasată la poalele Muntelui Semenic, în comuna Văliug din judeţul Caraş-Severin, a prins primele rădăcini în anii ’50, când au început lucrările pentru barajul lacului de acumulare Gozna. Cinci decenii mai târziu, locul a devenit o atracţie pentru turiştii care ajung în zona Banatului. Proiectul a crescut sub „bagheta“ lui Ioan Popa, antreprenorul care a fondat brandul de paste Monte Banato, din care azi mai deţine doar 7,5%, restul fiind vândut către italienii de la Colussi. Din 2016, el este şi primarul oraşului Reşiţa.

 

„Afacerea s-a născut din dorinţa de a oferi turiştilor şansa să savureze muntele şi lacul într-un mod cât mai confortabil, dar şi pentru a face cunoscute bogăţiile locului celor care îşi amintesc de Semenic doar din cărţile de geografie“, povestesc Carmen şi Ioan Popa, proprietarii Casei Baraj, situată la 30 de kilometri de Reşiţa.

Ceea ce este acum restaurantul Casa Baraj era, în timpul construcţiei barajulului pentru lacul Gozna, clădirea pentru organizarea şantierului. Astăzi, povestea locului se spune şi prin fotografiile pe care cei doi proprietari le-au agăţat pe un perete întreg din local. Complexul include momentan, pe lângă restaurant, şi cinci camere unde turiştii se pot caza, cu o capacitate de zece locuri, dar cu planuri de extindere. La fel cum s-a extins şi oferta de activităţi care se pot face în zonă, de la originile investiţiei până acum.

„Am început cu petreceri spontane în timpul zilei, care ne-au dat curaj să încercăm organizarea lor şi în timpul nopţii“, spun cei doi proprietari.

Vibraţia muzicii într-un loc rupt parcă de lume, în miezul naturii, în mijlocul unei păduri de foioase, unde nu există vecini pe care să-i deranjezi cu numărul prea mare de decibeli, s-a contopit cu o altă senzaţie care avea să cucerească vizitatorii - admiratul răsăritului de pe ponton. Încet-încet, locul a devenit o atracţie chiar şi numai pentru acele câteva minute de feerie.

„În primii ani, aveam oaspeţi doar vara şi ne-am dat seama că nu putem avea o afacere eficientă şi corectă în servicii dacă funcţionăm doar patru luni pe an cu angajaţi sezonieri. Am ştiut că trebuie să găsim o modalitate să atragem turişti şi iarna. View-ul era deja rezolvat, lacul în timpul iernii este poate chiar mai spectaculos decât vara... Trebuia doar să construim o pârtie.“

Şi au construit-o. Deoarece se află la 700 de metri deasupra nivelului mării, a fost nevoie şi de instalaţie pentru zăpadă artificială, astfel încât pârtia să fie înzăpezită pe tot parcursul iernii. Aşa că acum, câteva mii de schiori vin anual la Casa Baraj pentru a-şi exersa mişcările fluide pe pârtie.

Nici vara nu e liberă, pentru că, în timpul sezonului cald, la Casa Baraj au loc concursuri de mountain bike, de înot în ape deschise, triatlon şi alergare cu obstacole. În plus, începând din 2019, în parteneriat cu o asociaţie de mountain bike, sunt organizate trasee cu biciclete electrice, care scot tot ce-i mai frumos din peisajele zonei - cele patru lacuri de acumulare şi trei hidrocentrale electrice.

Cum au transformat însă cei doi antreprenori locul atât de mult în câţiva ani?

„În 1995, am construit o fabrică de paste şi un brand inspirat din munţii Banatului, Monte Banato. După zece ani în producţia de paste, având deja o casă în Crivaia, lângă lacul Gozna, am decis să cumpăr un teren la malul lacului. În 2007, când am cumpărat Casa Baraj, pontonul exista deja lângă câteva alte locaţii pe lac, foste obiective turistice care apar­ţineau uzinelor din Reşiţa“, povesteşte Ioan Popa.

Tot în Văliug, familia Popa a mai ridicat o pensiune, Gasthof Tirol, de inspiraţie tiroleză. Pentru Casa Baraj, cu al ei ponton care şi-a făcut loc şi în denumire, sursa de inspiraţie a fost însă Riviera Franceză.

Ioan Popa deţinea brandul Monte Banato prin compania Pangram Reşiţa. În urmă cu mai bine de un deceniu însă, a vândut 60% din acţiuni către grupul italian Colussi, iar treptat pachetul său în companie s-a redus până la 7,5%, cât este în prezent. În cel mai bun an al Pangram din punctul de vedere al businessului, adică 2008, cifra de afaceri ajunsese la peste 66 de milioane de lei.

În 2015, Ioan Popa a decis să intre în politică şi să candideze la primăria Reşiţa, iar din 2016 este edilul acestui oraş. În paralel cu primăria însă, Ioan Popa se gândeşte să dezvolte Casa Baraj.

„În viitorul apropiat, vom mări capacitatea actuală de cazare cu un hotel cu 34 de camere, spa şi sală de conferinţe, pentru a promova turismul în Banatul de munte pentru perioade mai lungi, nu doar pentru weekend“, spune el.

De altfel, şi până acum a făcut investiţii consistente, de aproximativ cinci milioane de euro, pe măsură ce şi numărul de turişti a fost în creştere. Astăzi, circa 100.000 de vizitatori vin anual în staţiunea din Caraş-Severin, incluzând aici şi turiştii care vin pentru telescaun şi pârtiile de schi, în timpul iernii.

„În mare parte, turiştii vin din oraşele mari din Transilvania şi Banat: Timişoara, Arad, Oradea, Cluj-Napoca, Sibiu, dar cu puţin ajutor de la reţelele de socializare, avem astăzi oaspeţi din toată ţara, care vor să trăiască magia Mamaiei de la munte“, spun Carmen şi Ioan Popa.

Pentru că încă au multe planuri de dezvoltare aici, ei nu s-au gândit până acum să replice modelul şi în altă parte a ţării.

Şi chiar dacă anul 2020 a început destul de prost pentru industria HoReCa, ei speră că aceasta e ocazia atât de mult aşteptată pentru ca românii să (re)descopere turismul local.

 

 

Ioan Popa, proprietar al Casei Baraj: „În 1995, am construit o fabrică de paste şi un brand inspirat din munţii Banatului, Monte Banato. După zece ani în producţia de paste, având deja o casă în Crivaia, lângă lacul Gozna, am decis să cumpăr un teren la malul lacului. În 2007, când am cumpărat Casa Baraj, pontonul exista deja lângă câteva alte locaţii pe lac, foste obiective turistice care apar­ţineau uzinelor din Reşiţa.“