Style

Au inventat unul dintre cele mai cunoscute exporturi româneşti, dar sunt pasionaţi de dans şi mountain biking. Cum îşi "programează" timpul liber soţii Talpeş?

06 feb 2016 6643 afişări de Roxana Petrescu
Din aceeaşi categorie

Ai putea crede că realizarea unuia dintre cele mai cunoscute produse de export din România îţi anulează din start orice drept la timpul liber. Poate că acest lucru este valabil în multe cazuri, dar după ce termină de protejat milioane de utilizatori de internet cu Bitdefender, Florin şi Măriuca Talpeş, căci despre ei este vorba, mai au timp de cursuri de dans, tenis, baschet sau montain biking prin Dolomiţii italieni. Şi dacă nu era de ajuns, pe listă şi-au făcut loc mai nou pasiunea pentru desen şi curiozitatea pentru gătit. Care este „virusul“ în această ecuaţie?

„Acum 16 ani am început lecţiile de dans. Eu dansez totuşi de când mă ştiu. Când copiii aveau vreo 12 ani, a venit o doamna profesoară care ne-a cerut să-i trimitem la dans sportiv. Doamna era din Republica Moldova, iar la nivelul anului 2000 dansul sportiv era o disciplină aproape inexistentă. Erau foarte puţini dansatori. Am tras cu coada ochiului la ceea ce se întâmpla la aceste ore şi mi-am spus că vreau şi eu. Ni s-a spus însă că nu se poate decât dacă vom convinge alţi adulţi să ni se alăture. Trebuia să fim 12 cupluri, dar la final am reuşit să strângem 10“, spune Măriuca Talpeş.

Înainte de a-şi începe povestirea, antreprenoarea a pus mână pe telefon şi a cerut repede nişte cafea şi ceva de mâncare, ceva dulce, cu agitaţia unui om care ar putea alimenta de unul singur un oraş cu energie. Chiar mă miram la acel moment că a reuşit să strângă doar zece cupluri şi nu 100.

„Nu au rezistat foarte mult, aşa că ne-am amestecat într-un final cu copiii. Unii dintre ei aveau 6-7 ani, dar erau colegii nostri. La început nu a fost bine. Nu a fost bine deloc pentru că bărbaţii au o problemă, teama de ridicol. Simt că cineva ar putea râde de ei, aşa că pot spune că a fost un prim an de zile greu“, mărturiseşte Florin Talpeş. Dar acesta nu a fost un lucru care să-i descurajeze, aşa că după doi ani de zile, profesoara lor de dans, Angela, le-a zis că trebuie să-şi facă puţin curaj şi să se înscrie în concursuri.

„Am participat la un concurs în Bucureşti, unde am ieşit pe penultimul loc şi la unul în Constanţa, unde au participat 42 de perechi şi unde noi am ieşit pe locul 21. Înaintea noastră au ieşit copiii noştri. Acum mergem la 4-6 antrenamente pe săptămână, fiecare antrenament având o oră şi jumătate. Ţin minte că ne-am apucat de acest lucru din motive complet diferite. Măriuca era pasionată, iar eu voiam să slăbesc“, admite Florin Talpeş.

După 4-5 ani, aleg să meargă la un alt profesor, Mihai Petre, unul dintre cei cunoscuţi dansatori sportivi din România, iar dacă iniţial urmau cursurile unei şcoli, în cele din urmă au decis să-şi exerseze această pasiune prin intermediul unor lecţii private.

„Între timp, copiii s-au oprit, noi am mers mai departe. Practic, ei au fost scânteia. Mihai Petre ne-a rugat foarte mult, aşa că am mai participat la câteva concursuri. Unul a fost în Bucureşti unde din două perechi am ieşit pe locul doi“, spune Măriuca Talpeş.

„Eu m-am simţit foarte prost“, răspunde uşor amuzat partenerul său de dans, de afaceri şi de viaţă.

„Eu m-am simţit foarte bine“, a venit imediat replica.

„Măriuca speră foarte mult“, continuă Florin Talpeş.

Între timp, eu mă transformasem într-un reportofon uman. Conversaţia decurgea de la sine, ca şi cum nu aş fi fost acolo.

„Eu sunt cum zicea Halep (Simona Halep - n.red.). Joc ca să mă simt bine“, mai spune Măriuca Talpeş.

Au mai urmat concursuri, unul dintre cele mai importante fiind în Belgia, la Liège. Aici cei doi antreprenori au ieşit pe penultimul loc, dar acesta era un concurs cu adevărat dur.

„Începea de la 8 dimineaţa şi ţinea până la 1 noaptea. Până la urmă, forţa unui concurs este dată de cât de buni sunt dansatorii care participă. Avem câteva cupe de la concursurile la care am participat, circa 8-9, dar cert este că peste hotare este aproape imposibil să câştigi vreun premiu. Italia, Germania sunt ţări cu tradiţii puternice la categoria de seniori. La fel şi Austria, Rusia sau Japonia“, mai spune antreprenoarea.

Dar dansul nu este totul. Nici pe departe. „În afară de dans, mai facem tenis, baschet, tenis de masă, mountain biking, schi. Chiar săptămâna trecută ne-am întors din Dolomiţi (la mijlocul lunii iunie - n.red.). În 2014 am făcut înconjurul muntelui pe Sella Ronda (un traseu în jurul Dolo­mi­ţilor - n.red.). Este o zi plină, de la nouă dimineaţa până la 6 seara.“

Aparent, nici Dolomiţii nu sunt de ajuns.

„Acum două săptămâni am fost până la Cheile Tişiţei, iar dacă rămânem totuşi în Bucureşti, cu siguranţă facem ceva“, spune Florin Talpeş.

Stilul de viaţă activ este un lucru pe care amândoi l-au deprins din şcoală, de pe vremurile în care toată lumea făcea sport, preocuparea fiind de a te mişca, de a participa la concursuri, nu de a găsi modalităţi de a inventa noi şi noi scutiri medicale.

„Era o emulaţie pe sport extraordinară. Ţin minte că aveam în sala de sport toate aparatele de care aveam nevoie. Timp de doi ani de zile am făcut karate Shotokan“, mai spune Măriuca Talpeş, în timp ce mănâncă cu poftă o bucăţică de ciocolată.

„Este bodyguard-ul meu“, râde Florin Talpeş.

Spun la unison că nu au atâta vacanţă pe cât şi-ar dori, dar atunci când pleacă aleg să meargă în locurile pe care le-au testat şi care-i recompensează după ore întregi de muncă.

„Când eram tineri, descopeream lumea, dar acum avem câteva locuri preferate, cum ar fi Roma, Florenţa. De câţiva ani, revenim într-un loc din Toscana, în Punta Ala, pentru că ne plac foarte mult atmosfera de acolo, mâncarea. În urmă cu câteva săptămâni am fost în Munţii Vrancei. Este o zonă excepţională. Ne place muntele“, mai spune antreprenorul.

Nu sunt colecţionari de suveniruri, sunt oameni care culeg amintiri legate de alţi oameni, care încearcă să se întoarcă acasă cu lucruri specifice, nu cu obiecte de masă.

„Încercăm să luăm cu noi ceva din aerul locului.“

De câţiva ani, Măriuca Talpeş a început să-şi cultive o nouă pasiune, cea legată de muzică.

„Fac pian de cinci ani şi flaut la fel şi aş vrea să scriu o simfonie. La un moment dat a primit Florin o orgă, iar peste drum o fetiţă chiar lua ore. Până la urmă profesoara ei m-a primit şi pe mine. Aşa am ajuns ca de Crăciun să facem un mic concert cu 20 de instrumente în care se adună mai mulţi antreprenori pasionaţi de muzică. Este greu la început pentru că lucrezi numai pe bucăţi, iar pentru un adult acest lucru cere foarte multă disciplină. Eu acum am ajuns la nivelul la care pot cânta duete cu profesoara mea. Am devenit o mare amatoare de partituri.“

Odată cu apetitul pentru muzică, pe lista Măriucăi Talpeş şi-a mai făcut loc o pasiune.

„Mai nou îmi doresc să de­senez.“

Iar cum pofta vine mâncând, Florin Talpeş lucrează şi el la ceva nou.

„Eu nu mă descurc deloc la gătit, dar mi-ar plăcea.“

Cred că dacă mai era puţin timp, mai găseau câteva pasiuni despre care să povestească. Oricât de incredibil ar suna, se pare că este timp pentru toate. Şi pentru un business care a fost gândit în România, dar care a ajuns mai peste tot în lume, şi pentru 4-6 antrenamente de dans pe saptămână, şi pentru baschet, şi pentru Dolo­miţii italieni, şi pentru pian, şi pen­tru desen, şi pentru gastronomie.

În această ecuaţie expusă de una dintre cele mai puternice familii de antreprenori din Româ­nia poate că singurul lucru uşor „virusat“ era percepţia mea că ziua are numai 24 de ore. Greşeala îmi aparţine însă în totalitate, aşa că nu-mi rămâne altceva de făcut decât să dau un restart şi să lucrez la un „Bitdefender“ absolut personal.