Trecuseră exact 300 de ani de la momentul în care italianul Johann Maria Farina crease în Germania, la Köln (oraş cunoscut şi drept Cologne), prima apă de colonie (Eau de Cologne), când o poveste de dragoste şi o cerere în căsătorie mai puţin obişnuită au dus la apariţia unei parfumerii de nişă eminamente franţuzeşti, dar care realiza şi realizează încă esenţe pure inspirate de legendara colonie. La un deceniu de la acel moment, povestea brandului Atelier Cologne este în plină desfăşurare, acţiunea fiind demnă de un roman... de dragoste.
Pentru mulţi, termenul de apă de colonie este sinonim cu un parfum lejer, cu arome fructate, care îşi pierde uşor din intensitate. Pentru Sylvie Ganter şi Christophe Cervasel e mult mai mult de atât, e un produs atemporal, care emană eleganţă - fără a fi greoi, şi care nu e apreciat la adevărata lui valoare.
Astfel începe povestea casei Atelier Cologne. Se pun la bază doi francezi care şi-au construit carierere în industria înmiresmată a parfumeriei, se dă ca notă de mijloc o poveste de dragoste neconvenţională, iar la vârf se „condimentează“ cu spirit antreprenorial şi cu un strop de curaj pe alocuri nebunesc. „Ea e o visătoare, iar eu un realist pus pe fapte (She’s a dreamer, I’m a doer), deşi rolurile se mai inversează“, povesteşte Christophe Cervasel, cel care a fondat alături de soţia sa în 2009 casa de parfumuri de nişă Atelier Cologne. În 2016 brandul a fost preluat de gigantul francez L’Oréal, însă cei doi antreprenori au rămas creierele creative ale afacerii.
„Ne-am cunoscut în 2006. Eram în New York şi căutam pe cineva care să conducă operaţiunile din SUA ale unei companii de producţie şi distribuţie de parfumuri pe care o deţineam la vremea aceea“, îşi aminteşte Christophe. El crea, producea şi distribuia pafumurile pentru mai multe nume internaţionale precum John Galliano sau Agent Provocateur. De altfel, chiar designerul Galliano a fost motivul pentru care Christophe Cervasel se afla la New York în căutarea unui executiv. „Mi-a spus că nu îmi dă licenţa (parfumurilor sale - n. red.) decât dacă deschid birou aici şi angajez un executiv pentru piaţa din SUA, o piaţă prea mare ca să o pot manageria din Franţa. Şi avea dreptate.“
Sylvie a fost una dintre persoanele care şi-au depus candidatura pentru poziţia pe care o deschisese. Recunoaşte că nici nu îi citise CV-ul când s-au întâlnit prima oară, motiv pentru care nu ştia că e franţuzoaică, la fel ca el. A fost surprins când s-au văzut să afle că vorbeşte franceza, ba chiar i-a spus şi ei.
„Sylvie mi-a răspuns atunci că nu doar că vorbeşte, ci e chiar franţuzoaică, informaţie pe care o găseam în CV-ul ei de altfel. A fost extrem de nemulţumită de modul în care a decurs acest interviu, de aceea nu credeam că o voi revedea vreodată.“
L-a sunat tot ea ulterior, însă doar pentru a-i spune că nu îşi doreşte jobul. „M-a surprins gestul, motiv pentru care am întrebat-o care e de fapt raţiunea din spatele apelului.“ I-a spus că îşi doreşte de fapt un sfat. Voia să îşi deschidă propriul business în domeniul parfumeriei.
„Îmi amintesc că i-am spus: «Nu cred că tu înţelegi ce îţi ofer eu de fapt. Pun banii mei în joc ca tu să conduci acest business. Nu o să mai ai grija de a pune bazele firmei, de a-ţi găsi un contabil sau un IT-ist.»“ Au vorbit două ore la telefon şi a convins-o. A lucrat un an pentru cel care avea să-i devină soţ, deşi la momentul acela niciunul nu ştia. „Uitându-ne în urmă, acum realizăm amândoi că s-a întâmplat ceva atunci între noi, în timpul discuţiei aceleia telefonice. La momentul acela însă nu ne-am dat seama.“
Visul ei era atunci, şi a fost de altfel dintotdeauna, să îşi lanseze propria afacere în domeniul parfumeriei de nişă. Dar nu orice afacere, ci una inspirată de reţeta coloniilor de odinioară.
„Când după un an de lucru împreună mi-a spus că vrea să plece să îşi îndeplinească visul, am cerut-o de nevastă. Eram la cină, discutam, mi-am dat seama că are deja planul în minte, şi impulsiv am întrebat-o dacă vrea să se mărite cu mine, în ideea că vom porni împreună această afacere cu fondurile pe care eu le aveam deja. Eram convins că va spune nu. A spus poate.“ Aşa a început totul.
Pentru amândoi lumea parfumeriei nu era ceva nou. Fiecare are studii economice, însă amândoi au lucrat în domeniul parfumeriei, el pentru Kenzo, ea pentru Hermes.
Pasiunea pentru parfumuri nu a provenit nici la el şi nici la Sylvie din familie. Tatăl lui era psiholog, iar dacă ar fi fost să aleagă o altă direcţie în business, poate ar fi mers înspre acolo. „Cumva, există ceva conexiuni între psihologie şi domeniul nostru pentru că şi pentru a crea un parfum trebuie să intri în mintea consumatorului. Am ales parfumeria deşi nu sunt chimist, pentru că eu cred că e un domeniu unde contează mult emoţia, psihologia, nu neapărat chimia.“ Deşi între purtător şi parfumul său e clar o chimie.
Prima apă de colonie a fost creată în 1709 în Köln de parfumierul italian Johann (Giovanni) Maria Farina. Încercând să transpună în arome amintirile sale despre Italia, el a creionat un parfum pe bază de citrice, atât de specifice mai ales în sudul Cizmei. Parfumierul italian a reuşit astfel să revoluţioneze o industrie unde aromele erau grele, dar de durată. În cazul apei de colonie, mirosul fresh al citricelor s-a dovedit extrem de volatil, deşi energizant şi elegant totodată.
Ce au decis Sylvie Ganter şi Christophe Cervasel să realizeze a fost un produs care să păstreze toate calităţile apei de colonie, în frunte cu vitalitatea aromelor, dar care să nu se piardă în vâltoarea unei zile aglomerate.
„Îmi amintesc de apa de colonie din copilărie, dar nu din familie. Mama, care are astăzi 67 de ani, îmi amintesc că a folosit de-a lungul vieţii parfumurile YSL sau Jean Paul Gaultier. Tata nu mai e, dar el folosea Kenzo.“ Christophe Cervasel avea 11 ani când un prieten i-a oferit prima sticlă de apă de colonie Lacoste. Îşi aminteşte şi acum că era o sticlă verde. De atunci, a purtat de-a lungul vieţii apă de colonie de la mai multe branduri, şi deşi simţea că e un produs de modă veche, i se potrivea.
„Eu şi Sylvie nu avuseserăm nicio discuţie despre apă de colonie până în seara în care am cerut-o de nevastă. Ea mi-a spus atunci că, în opinia ei, e cel mai elegant parfum.“ La momentul acela, în 2009, ca şi astăzi, piaţa era dominată de parfumuri ce purtau marca marilor case de modă. În continuare aceste branduri sunt foarte puternice, acoperind circa 80% din vânzări. În ultimii ani însă, parfumeria de nişă creşte puternic. „Sylvie mi-a spus atunci că aceşti jucători nu sunt suficient de creativi şi că este loc de noi în piaţă.“ S-a dovedit a fi adevărat.
Primele cinci parfumuri le-au lansat simultan. Doi ani mai târziu a apărut parfumul cu vanilie, care a luat prin surprindere publicul, după cum îşi aminteşte fondatorul.
„Îmi amintesc că unii au spus că nu cumpără pentru că se numeşte apă de colonie, termen pe care ni l-am asumat chiar în denumirea casei. Totuşi, n-am renunţat - deşi ne-am gândit la un moment dat să păstrăm doar Atelier.“
Cel mai dificil moment în acest business, care între timp a devenit şi cel mai frumos, nu a fost acesta. A fost atunci când Atelier Cologne a lansat sticla metalică. Primul parfum din colecţia ce poartă numele Haute Couture a fost Silver Iris.
„Îmi amintesc cât de fericiţi eram, cât de mândri, mai ales de sticla mică, varianta de călătorie. Am primit un răspuns bun din piaţă, mai ales că noi până atunci nu avuseserăm decât sticle transparente.“ Circa 50% din clienţi erau încântaţi de ea, iar ceilalţi nu, însă fondatorii erau convinşi că-i vor putea cuceri. Succesul s-a transformat însă în coşmar.
„Dincolo de sticla metalică, aceste parfumuri erau speciale şi prin prisma ingredientelor folosite. Crescuserăm ca business suficient de mult cât să ne permitem să folosim iris - cel mai scump ingredient din istoria parfumeriei.“ Un kilogram costă între 80.000 şi 150.000 de euro, iar pentru un parfum foloseşti doar câteva picături, potrivit lui Christophe Cervasel. El consideră irisul un ingredient-cheie în istoria parfumeriei, imposibil de înlocuit. „Este pentru mine simbolul feminităţii.“
Erau într-un moment fericit pentru business când au descoperit că au o problemă de calitate a sticlelor. Ele nu erau din metal efectiv pentru că se pot folosi sticle de metal în parfumerie, însă erau îmbrăcate în metal. Şi au început să curgă plângerile că se curăţă metalul.
„A trebuit atunci să luăm o decizie. Am spus că nu le putem lua înapoi pentru că asta ar însemna că linia Haute Couture va muri din faşă.“ Au schimbat însă furnizorul, cel iniţial chiar intrând în faliment. S-au orientat atunci către numărul unu în industrie, care iniţial îi refuzase pentru că nu aveau volumele necesare. „A fost un an de coşmar.“
Dar între timp a ieşit soarele. Astăzi Atelier Cologne are 35 de parfumuri împărţite între patru colecţii principale - Joy de vivre (cu parfumuri construite în jurul aromelor de citrice), Chic Absolut (cu arome mai puternice de mosc sau lemnoase), Avangarde (cu tonuri trandafir, vanilie sau vetiver) şi Haute Couture. Trandafirul, spune Christophe Cervasel, este cea mai dificilă aromă pentru un parfumier. Şi totuşi nu se numără printre preferatele lui, precum vetiverul, vanilia, pielea, tutunul şi, bineînţeles, citricele. „Citricele sunt ingredientul în jurul căruia se construieşte greu un parfum pentru că sunt fragile, volatile. Sunt arome ce pot fi ucise uşor.“ Vetiverul este însă în opinia sa perfect pentru un parfum masculin. L-ar purta chiar şi în forma lui pură.
Toate parfumurile Atelier Cologne sunt unisex şi spre deosebire de originala apă de colonie unde concentraţia nu sărea de 5%, aici variază între 15 şi 18%. Iar până la 95% din ingrediente sunt naturale, adunate din toate colţurile lumii. Vanilia provine din Madagascar, lămâile sunt „made in Italy“, iar patchouli e adus din insula Kalimantan din Indonezia.
Parfumurile ce poartă pecetea Atelier Cologne sunt realizate în Grasse, în două dintre atelierele ancestrale ale acestui oraş care este cunoscut drept capitala mondială a parfumeriei. „Apa de colonie a fost văzută întotdeauna ca ceva ieftin, însă noi i-am oferit o şansă la o altfel de viaţă.“ După Atelier Cologne au apărut şi alte branduri care s-au lăsat inspirate de legendara apă de colonie, însă brandul francez a fost primul care a făcut acest pas.
Şi pentru că parfumeria de nişă înseamnă mai mult decât arome speciale, Atelier Cologne oferă servicii de gravare pe piele, care permit personalizarea fiecărui etui care îmbracă parfumul. Iar pe spatele fiecărei sticle de parfum stă înscrisă o poveste, perfect potrivită cu tipul de aromă pe care aceasta o încapsulează. „Noi am creionat fiecare istorie şi ne-am
inspirat din viaţă, nu doar din a noastră, ci din jurul nostru.“
Christophe şi Sylvie se implică în fiecare aspect al producţiei, însă nu sunt ei parfumieri, lucrând cu nasuri specializate. „Pentru noi, un nas aduce un plus businessului, ei sunt cei care vin cu soluţii la ideile noastre. Sunt parte din familie acum. Eu ştiu ingrediente, dar cu siguranţă nu le ştiu pe toate. Decizia finală a fiecărui parfum e la noi, însă fără ei am fi fost mai puţin creativi.“
Pe parcursul vieţii sale, un parfumier ajunge să recunoască câteva mii de ingrediente, deşi după facultate are un „portofoliu“ de doar câteva sute. E nevoie însă de muncă şi studiu zilnic pentru a-şi extinde orizonturile.
„Pentru un parfumier cel mai dificil e să creeze pentru cineva care nu ştie ce vrea. Noi însă le spunem o poveste, le spunem ce loc ne-a inspirat, ce ingredient asociem experienţei respective“, povesteşte Christophe Cervasel.
Dacă ar fi să creeze un parfum pentru Bucureşti, l-ar construi în jurul unui ingredient local, care creşte nu neapărat aici, în oraş, cât în Trasilvania sau în zona Carpaţilor. Ar fi cu siguranţă ceva lemnos. „Oricum, înainte de a mă decide, ar trebui să vizitez oraşul. Pentru Paris spre exemplu, aş merge la Louvre să caut inspiraţie. La Bucureşti poate aş merge la Casa Poporului.“ El a fost prezent la Bucureşti în aprilie cu ocazia deschiderii primului butic Atelier Cologne în centrul comercial Bă-neasa Shopping City. Casa are peste 20 de buticuri monobrand în circa 10 ţări, însă dacă e luată în calcul şi distribuţia, brandul e în 500 de puncte de vânzare printre care magazinele Sephora, Galeriile Lafayette şi Printemps.
„Magazinele sunt gândite tot de noi, cu accente de piatră şi metal, diferite de parfumeriile clasice. Am ales să conturăm conceptul în jurul culorii albastru pentru că este preferata noastră, atât a mea, cât şi a lui Sylvie.“ Problema a fost să se decidă ce nuanţă de albastru pentru că aveau păreri foarte diferite. Au ajuns însă la un moment dat la Veneţia şi au văzut nuanţa actuală pe o gondolă şi le-a plăcut amândurora. Seamănă puţin şi cu cerul senin pe care „previziunile de business“ îl arată pentru Atelier Cologne.
„Apa de colonie a fost văzută întotdeauna ca ceva ieftin, însă noi i-am oferit o şansă la o altfel de viaţă.“
„Noi am creionat fiecare istorie şi ne-am inspirat din viaţă, nu doar din a noastră, ci din jurul nostru.“
