Începând cu ianuarie 2025, statul român a eliminat facilităţile fiscale acordate angajaţilor din sectorul construcţiilor. Această decizie a generat o undă de şoc în industrie, lăsând peste 450.000 de angajaţi în situaţia de a câştiga mai puţin de la o zi la alta.
Ce opţiuni le rămân companiilor pentru a gestiona această situaţie?
Constructorii, amortizor între angajaţi şi stat
Una dintre variantele luate în calcul este ca angajatorii să preia integral costurile suplimentare, majorând salariile brute astfel încât venitul net al angajaţilor să rămână acelaşi.
Exemplu concret
Pentru un angajat cu un venit brut de 4.600 lei şi un net de 3.200 lei (calcul aferent taxării dinainte de 2025), companiile ar trebui să suporte suplimentar circa 200 de euro per angajat pentru a menţine nivelul salarial.
În cazul unei companii precum RCBB Gruppe, care are aproximativ 650 de angajaţi în România, acest lucru s-ar traduce printr-un cost suplimentar lunar de peste 130.000 euro.
Aceaste costuri suplimentare vor obliga companiile să îşi mărească tarifele cu care ies în piaţă şi să încerce să obţină mai mulţi bani în negocierile contractuale provocând o creştere a preţurilor. Alternativ pot să se uite în interior şi să încerce să îşi scadă costurile tăind în carne vie, crescând eficienţa echipei, productivitatea şi îmbunătăţind managementul organizaţional.
Impactul asupra pieţei şi economiei
Companiile care nu reuşesc să gestioneze costurile suplimentare riscă falimentul, cu impact asupra întregii economii. În plus, multe firme vor întâmpina dificultăţi în onorarea contractelor licitate şi semnate la preţuri mai mici.
Riscul de a abandona angajaţii
O altă opţiune ar fi ca firmele să nu intervină, lăsând angajaţii să suporte pierderea financiară. Această strategie este însă riscantă, în contextul deficitului cronic de forţă de muncă calificată din construcţii. Fiecare companie din domeniu ştie cât de greu este sa găseşti personal calificat şi lupta care se dă pentru a reţine oamenii. Pentru companii precum RCBB Gruppe, contextul este cu atât mai dificil cu cât angajează exclusiv personal autohton, contribuind astfel la dezvoltarea comunităţilor locale.
În acest scenariu, consecinţele ar putea fi dramatice. Am putea asista la o reorientare a muncitorilor către Occident, în căutarea unor salarii mai bune. Există totodată riscul să reapară practicile de plată „la negru”, reduse considerabil după introducerea facilităţilor fiscale.
Un compromis dificil
Departamentele financiare şi echipele de management caută soluţii rapide şi sustenabile. Analizele de risc, prognozele economice şi negocierile interne sunt în plină desfăşurare.
Deşi soluţia ideală nu este încă clară, companiile trebuie să se pregătească să navigheze printr-un an de provocări economice fără precedent. Timpul presează, iar deciziile luate acum vor modela viitorul pieţei construcţiilor din România.
Întreaga situaţie s-ar putea transforma într-o oportunitate neaşteptată. Această criză poate încuraja dezvoltarea unor parteneriate mai puternice, în măsura în care partenerii de afaceri înţeleg contextul dificil şi sunt dispuşi să intre în negocieri constructive privind ajustarea preţurilor.
Totodată, este o şansă pentru companii să privească spre interior, să identifice punctele vulnerabile şi să implementeze schimbări care să le facă mai eficiente şi mai rezistente la provocările viitoare, dar şi o oportunitate pentru angajaţi de a deveni mai eficienţi şi mai flexibili. Fie că este vorba de perfecţionarea competenţelor tehnice, adoptarea unor metode de lucru mai moderne sau implicarea activă în găsirea soluţiilor, angajaţii joacă un rol crucial în rezilienţa companiilor.
O echipă bine pregătită şi deschisă la schimbare poate nu doar să facă faţă provocărilor, ci să devină un avantaj competitiv pe termen lung pentru companie. Adaptarea, colaborarea şi inovaţia pot transforma acest moment de cumpănă într-un catalizator pentru progresul industriei construcţiilor.
