Câte pensiuni, hoteluri, cabane, vile şi campinguri există în judeţul Prahova, unul dintre cele mai importante judeţe din România din punct de vedere turistic?
Răspunsul la această întrebare pare desprins din opera lui Caragiale. Mai exact, depinde pe cine întrebi.
Spre exemplu, la Institutul Naţional de Statistică, în 2023, figurează puţin peste 500 structuri de primire turistică. Pe platforma de rezervări booking.com, una dintre principalele “destinaţii” când vine vorba de căutarea de spaţii de cazare, în acelaşi judeţ apar aproximativ 900 (este vorba de o căutare pentru luna ianuarie 2024). Pe de altă parte, pe lista publică la Ministerul de Turism figurează 1.058 de hoteluri, pensiuni, căsuţe, vile şi campinguri.
E posibil ca realitatea din teren să arate altceva?
Haosul din turismul românesc este ilustrat tocmai de aceste cifre care demonstrează încă o dată că nimeni nu ştie în realitate ce se întâmplă în piaţă.
Spre exemplu, unitatea de cazare Ferma Dacilor, unde a avut loc de Crăciun un incendiu în care şi-au pierdut viaţa mai multe persoane (şapte decese sunt confirmate, iar a opta persoană este în continuare căutată), figurează pe lista de la Ministerul de Turism la secţiunea “camere de închiriat”, fiind clasificată la o stea.
Cum e posibil ca acest complex să fucţioneze dacă nu avea autorizaţie de securitate de incendiu?
”Noi verificăm doar capacitatea de cazare din perspectiva clasificării, adică verificăm dotările în camere, suprafeţele şi restul facilităţilor. Nu avem în legislaţie cerinţa de a controla autorizaţia ISU de protecţie contra incendiilor”, a explicat Ministrul Turismului, Radu Oprea.
Dacă Ministerul Turismului nu are obligaţia legală să verifice autorizaţiile unei unităţi de cazare, cum ar fi autorizaţia ISU, cui îi revine obligaţia?
”(…) fiecare instituţie controlează doar pe direcţia ei şi nu există o instituţie care să controleze existenţa tuturor autorizaţiilor necesare desfăşurării unei activităţi”, adaugă ministrul.
Şi atunci, îi revine în final tot consumatorului - care plăteşte pentru un hotel sau o pensiune - responsabilitatea de a se asigura că locul unde se cazează este conform? Şi dacă da, cum poate să facă asta? Cum poate un oaspete să facă ce nu face nicio instituţie a statului?
„Din perspectiva autorizaţiilor, în spaţiul de prestare a serviciilor, reprezentanţii acestuia au obligaţia să afişeze la loc vizibil certificatul de înregistrare fiscală de la Registrul Comerţului, certificatul constatator, autorizaţia de funcţionare emisă de Autoritatea Naţională pentru Turism pentru unităţile de cazare, autorizaţia de funcţionare pentru desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică, autoizaţia emisă de Direcţia Sanitar Veterinară, certificatul de clasificare de la Ministerul Turismului etc. Dacă nu sunt afişate, consumatorul ar trebui să le ceară”, a spus Paul Anghel, director general la Agenţia Naţională pentru Protecţia Consumatorului (ANPC).
Ar trebui însă să fie treaba consumatorului să se asigure că o unitate de cazare funcţionează legal şi are toate autorizaţiile la zi? Mai ales că de cele mai multe ori oamenii merg la hoteluri, pensiuni, moteluri sau cabane în vacanţă, mai exact în căutare de pace, linişte şi relaxare, şi nu în căutarea unui nou “task” sau unui nou motiv de îngrijorare.
Ţinând cont de haosul din turism, ţinând cont că instituţiile statului nu ştiu una de cealaltă, iar cifrele se bat cap în cap, mai are sens să ne întrebăm de ce România este aproape invizibilă pe harta de turism a Europei şi este totodată una dintre ţările de pe continent unde acest sector contribuie cel mai puţin la PIB-ul ţării?
Spre exemplu, în 2019, cel mai bun an pentru turismul mondial (domeniul încă nu şi-a revenit 100% post pandemie), media mondială (a ponderii turismului în PIB) era de peste 10%, arată datele World Travel Tourism & Council (WTTC). Grecia, Croaţia şi Slovenia au o economie puternic dependentă de turism şi HoReCa, astfel că acest sector contribuia cu 15-25% la PIB înainte de pandemie. În România, ponderea era de 6%, iar asta în condiţiile în care aproape toată industria se bazează pe turiştii autohtoni care plătesc în unele cazuri preţuri de Occident, pentru condiţii de România.
Spre exemplu, aproape 1.600 de unităţi de turism funcţionează fără autorizaţia de securitate la incendiu. În România sunt circa 9.000 de astfel de businessuri, ceea ce înseamnă că aproape 20% dintre ele nu au această autorizaţie, conform calculelor ZF pe baza datelor de la Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU) şi din piaţă.
