La nivel internaţional, tendinţele se îndreaptă către „slow luxury“, bijuterii create responsabil, cu texturi organice, finisaje mate şi pietre care ies din tiparele clasice. În România, schimbarea se vede deja în segmentul premium, unde cuplurile sunt dispuse să investească şi 3.000 de euro pentru o pereche de verighete de autor. Preţul aurului a împins costul bijuteriilor cu 20-30% peste nivelul de anul trecut, dar clienţii sunt dispuşi să scoată mai mulţi bani din buzunar pentru micile portaluri circulare care marchează începutul unei poveşti şi care vor rămâne martore, poate pentru o viaţă întreagă, la tot ceea ce urmează.
În urmă cu câţiva ani, o verighetă trebuia să fie discretă, bine şlefuită şi, mai ales, „corectă“. Acum, cuplurile caută aproape opusul: obiecte care spun o poveste, poartă amprentele degetelor partenerilor sau o gravură cu înţeles doar pentru ei. Atât inelul de logodnă, cât şi verigheta pot fi imperfecte. Însă, e vorba de o imperfecţiune controlată, care schimbă aceste piese simple din simboluri ale căsătoriei în expresia identităţii celor care le poartă.
„După ani de minimalism rece şi perioade de incertitudine globală, bijuteria a devenit un instrument de exprimare a bucuriei şi un manifest al individualismului radical. Asistăm la o formă de hedonism vizual: elementele florale şi culorile vibrante, precum safirele roz, smaraldele sau turmalinele, spun poveşti vesele care depăşesc simpla certificare a statutului financiar“, afirmă Ioana Streza, care în 2014 a deschis, alături de Alex Burlacu, Contemporia, un atelier de creaţie de bijuterii contemporane.
La nivel internaţional, se vorbeşte tot mai mult despre „slow luxury“, adică obiecte cu sens, cu durată lungă de viaţă, realizate responsabil, cu forme mai organice şi suprafeţe mai mate, piese în cazul cărora imperfecţiunea devine parte din estetică.
În România, aceste tendinţe sunt deja vizibile în segmentul urban premium. Cuplurile nu mai caută modele standard, ci obiecte care să le reflecte personalitatea şi stilul de viaţă. Accentul se mută de la convenţie la identitate.
„Or asta reflectă exact limbajul estetic pe care îl cultivăm de peste zece ani.“
Totuşi, Ioana susţine că nu putem vorbi despre „moartea“ solitaire-ului. Inelul de acest fel rămâne un simbol extrem de puternic şi se va menţine relevant tocmai prin simplitatea lui. Însă nu mai este, cu siguranţă, singura opţiune. „Într-o eră a producţiei de masă, formele neconvenţionale sunt o declaraţie de independenţă. Alegerea unei pietre cu personalitate - precum diamantele salt and pepper - sau a unei monturi asimetrice semnalizează un caracter puternic, care nu mai simte nevoia să urmeze regulile tradiţionale ale logodnei sau ale eleganţei rigide. Vorbim de o persoană care caută o estetică autentică şi profund personală“, explică fondatoarea Contemporia.
Cu alte cuvinte, personalizarea a devenit noul standard al luxului autentic. Ea marchează trecerea de la conformitate socială la exprimarea identităţii. Dacă în trecut verigheta era în primul rând un simbol al apartenenţei, astăzi ea este percepută ca o extensie a personalităţii. Iar semnificaţia emoţională cântăreşte mai mult decât valoarea metalului.
Această schimbare se traduce în detalii - de la gravuri cu amprenta partenerului până la simboluri personale încorporate în designul verighetelor.
„La Contemporia îmbinăm tehnologiile contemporane cu meşteşugul tradiţional de atelier, valorificând ce este mai bun din ambele lumi, cu dorinţa de a livra clientului o bijuterie pe care să o simtă cu adevărat doar a lui.“
Personalizarea nu se opreşte însă la gravuri sau la alegerea pietrelor. Acum, nu mai vorbim despre o singură culoare dominantă, ci despre curajul de a mixa, de exemplu, aur galben cu aur alb.
„Observăm o apetenţă crescută pentru aurul galben şi cel roz, care aduc o notă de căldură şi senzualitate, în detrimentul răcelii industriale a metalelor albe care au dominat deceniile trecute“, subliniază Ioana.
În ceea ce priveşte stilul, asistăm la o revenire a texturilor organice şi a finisajelor „brute“. Se caută suprafeţele care poartă urma uneltelor - metal bătut - sau texturile care imită elemente din natură, precum scoarţa de copac ori nisipul. Acest stil, explică creatoarea de bijuterii, de multe ori este asociat cu un design sculptural, care transformă bijuteria dintr-un obiect şlefuit perfect într-o mică operă de artă cu caracter. Este, cu alte cuvinte, o estetică care celebrează imperfecţiunea controlată.
Dar o astfel de bijuterie nu apare peste noapte.
„Ideal este ca perechea să înceapă explorarea cu cel puţin două-trei luni înainte de eveniment. Această fereastră mai largă permite cuplului să parcurgă fără presiune etapele de cercetare, design şi prototipare. O marjă confortabilă este esenţială pentru personalizările complexe, precum gravurile cu amprente sau inserţia de pietre preţioase.“
În ceea ce priveşte procesul de decizie, mitul conform căruia doar femeile se hotărăsc greu este parţial infirmat în atelierul Contemporia. E drept, femeile sunt mai atente la detalii estetice şi la modul în care verigheta se integrează cu inelul de logodnă, însă bărbaţii sunt cei care analizează minuţios aspectele practice: profilul interior, lăţimea benzii raportată la mână şi durabilitatea finisajelor.
„De multe ori, unul dintre parteneri caută emoţia şi povestea piesei, în timp ce celălalt caută ergonomia şi precizia.“
În segmentul premium, bugetul mediu pentru o pereche de verighete porneşte în 2026 de la 7.000-8.000 de lei şi poate ajunge la 12.000-15.000 de lei, în special pentru modelele care includ diamante sau personalizări complexe.
„Preţurile au crescut cu 20-25% faţă de anii precedenţi. Acest salt este impulsionat, în primul rând, de cotaţia record a aurului din 2026; într-un an marcat de o volatilitate istorică a preţului metalelor preţioase, scumpirea materiei prime se reflectă direct în produsul final.“
Totuşi, în acest context, oamenii nu se uită la bani. Dincolo de factorul economic, verigheta a devenit o investiţie emoţională, iar clienţii plătesc pentru povestea şi semnificaţia obiectului, nu doar pentru greutatea metalului.
Bucureştiul rămâne principalul motor al pieţei de profil, concentrând o mare parte a segmentului de lux şi trăgând semnificativ media în sus. Acest lucru nu se datorează doar puterii de cumpărare superioare, ci şi unei densităţi mai mari de clienţi sofisticaţi, care călătoresc mult şi sunt la curent cu tendinţele internaţionale, spune cofondatoarea Contemporia.
„În Capitală, publicul a depăşit etapa în care luxul era definit doar de branduri celebre; acum se caută ateliere de design şi experienţe personalizate, ceea ce creşte complexitatea comenzilor şi, implicit, valoarea medie a acestora.“
Totuşi, se observă o dinamică interesantă şi în restul ţării. Deşi Capitala dictează tendinţele şi volumul, Cluj-Napoca, Timişoara şi Iaşiul vin puternic din urmă, cu o cerere tot mai mare pentru bijuterie de autor.
Ioana subliniază că „lucrul manual devine o raritate preţioasă într-o lume automatizată“, iar credinţa sa este că astfel de experienţe vor deveni tot mai căutate. Pe măsură ce avansăm tot mai mult în era inteligenţei artificiale şi a digitalizării accelerate, reacţia firească va fi o reîntoarcere către tangibil, către gestul uman şi către sensul tradiţiei. Astfel, posibil ca următorul „big thing“ în materie de bijuterii să fie experienţa directă a creaţiei. „Cu cât interacţiunile noastre sunt mai mediate de ecrane şi algoritmi, cu atât creşte nevoia de trăire reală.“
La Contemporia, fondatorii au lansat workshop-uri de verighete, unde cuplurile vin să îşi creeze, propriu-zis, inelele sub îndrumarea experţilor. „Nu este vorba doar despre rezultat, ci despre proces: despre timpul petrecut împreună, despre emoţia lucrului manual, despre imperfecţiunea care devine amintire. Observăm o bucurie sinceră în faptul că oamenii pot ieşi, fie şi pentru câteva ore, din fluxul digital pentru a modela metalul cu propriile mâini, fiind pe deplin prezenţi.“
Ioana Streza şi Alex Burlacu, fondatori, Contemporia: „La Contemporia îmbinăm tehnologiile contemporane cu meşteşugul tradiţional de atelier, valorificând ce este mai bun din ambele lumi, cu dorinţa de a livra clientului o bijuterie pe care să o simtă cu adevărat doar a lui.“
„Cu cât interacţiunile noastre sunt mai mediate de ecrane şi algoritmi, cu atât creşte nevoia de trăire reală.“
