Travel

GALERIE FOTO: În Bordeaux ajungi invariabil datorită vinului, dar te îndrăgosteşti datorită arhitecturii boeme, tipic franţuzeşti şi datorită unei energii pe care n-am simţit-o niciunde altundeva

27 iun 2018 4431 afişări de Cristina Rosca,
Din aceeaşi categorie
În Bordeaux ajungi invariabil datorită vinului, acest portdrapel al întregii regiuni şi chiar al întregii ţări. Dar, de oraşul din sud-vestul Franţei, aflat la doar o aruncătură de băţ de ocean, te îndrăgosteşti datorită arhitecturii boeme, tipic franţuzeşti şi datorită unei energii pe care eu n-am simţit-o niciunde altundeva. Bordeaux are o muzică a lui, este de fapt zumzetul vocilor localnicilor şi turiştilor din toate colţurile lumii care iau oraşul cu asalt în orice moment al zilei.

Despre New York se spune că este oraşul care nu doarme niciodată, şi trebuie să recunosc că nu e nimic neadevărat aici. Doar că nici Bordeaux-ul nu prea are somn. Diferenţa dintre cele două? Zumzetul taxiurilor devine în New York o adevărată muzică pentru urechile localnicilor şi turiştilor, pe când în Bordeaux, unul dintre cele mai mari zece oraşe din Franţa, muzica este făcută chiar de oameni.

Am ajuns în Bordeaux cândva în aprilie, înainte de deschiderea oficială a sezonului turistic când francezii îşi iau vacanţa de vară, iar turiştii străini iau cu asalt Hexagonul în căutare de peisaje demne de poveste, urbe cochete, gastronomie fină şi vin pe măsură. Şi totuşi, în Bordeaux nu aveai loc să arunci un ac.

Era vacanţa de primăvară a copiilor şi toţi localnicii ieşiseră cu mic cu mare să facă o baie de soare. De altfel, vremea a fost perfectă, cu temperaturi ce n-au sărit de 27-28 de grade, cu o briză timidă şi cu un cer curat ca lacrima. Profitând de vreme, francezii au ieşit să se bucure de oraş, astfel că de dimineaţă până seara, terasele erau ocupate, în timp ce se goleau ceşti după ceşti de cappuccino înspumat, iar după ora prânzului vinul începea să curgă-n pahare.

Pentru francezi vinul este o religie, şi mai ales pentru cei din regiunea Bordeaux care a dat lumii întregi acest „brand“.

Dar, revenind la oraş, Bordeaux se află la doar trei ore de zbor de Bucureşti, compania aeriană Blue Air fiind singura care leagă prin curse directe cele două centre.

Este un oraş al contrastelor, cu un centru istoric patrimoniu UNESCO, cu un „cartier“ dedicat, bineînţeles, vinului şi cu un altul - Darwin - devenit un sediu şi loc de întâlnire pentru creiere creative şi pentru pasionaţii de mediu, dar şi de frumos. Pe scurt, Bordeaux este o adevărată operă de artă, deşi mai puţin cunoscută decât ar trebui. Ah, şi pentru că a venit vorba de artă, nici scena artistică nu arată rău deloc, cu muzee şi galerii, cu pieţe volante şi magazine cu ştaif.

Mi se pare că orice vizită a unui oraş trebuie să pornească din inima lui, iar de multe ori sufletul este chiar centrul istoric, aşa cum este cazul şi-n Bordeaux. Circa 1.810 hectare din această zonă sunt protejate de UNESCO. Acum nici două decenii clădirile istorice erau negre de la poluare, pe când astăzi sunt de un beige uniform. O iniţiativă coerentă a autorităţilor i-a determinat pe proprietarii imobilelor să le recondiţioneze. Bordeaux este, alături de Sankt Petersburg, oraşul cu cele mai multe clădiri conservate din secolul al XVIII-lea. Clădirile sunt locuite de francezi chic care ies să se bucure de cafea pe balconul îngust din fier forjat, în timp ce la parter băcăniile te îmbată cu mirosul de pâine caldă, dar nu orice pâine, ci tradiţionala baghetă. Iar lângă brutărie sau patiserie ai un butic de brânzeturi, urmat de un magazin de vinuri sau de o cafenea cochetă.

Una dintre aceste clădiri istorice găzduieşte însă cea mai mare librărie din Franţa şi una dintre cele mai vechi din lume. Molat se află astăzi în mâinile celei de-a treia generaţii după 121 de ani de funcţionare. Este ca un labirint cu mii şi mii de cărţi din domenii variate, iar odată intrat este practic imposibil să ieşi cu mâna goală.

Centrul istoric din Bordeaux este şi el un labirint de străzi înguste şi animate la orice oră, dar mai ales după apusul soarelui. Şi totuşi, cel mai aglomerat loc din Bordeaux nu este aici, ci pe malul râului Garonne, în Place de la Bourse, în traducere Piaţa Bursei. Este cel mai cunoscut loc din oraş, o piaţă flancată pe una dintre laturi de trei clădiri istorice, dintre care una găzduieşte restaurantul le Gabriel. Acesta este conceput astfel încât la fiecare etaj să se găsească un alt concept, fie că este vorba de un bar casual, de un bistro chic sau de un restaurant clasic.

Chiar în inima acestei pieţe stă o fântână istorică ce priveşte către râu şi către celelalte fântâni care se joacă la fiecare 15 minute. De partea cealaltă a străzii, vizavi de zona istorică a pieţei, se află o serie de fântâni noi care dansează alături de zecile de copii şi adulţi care vin aici să se răcorească de căldura toridă a soarelui de vară. Chiar şi în luna aprilie, spectacolul era „pus în scenă“, ajutat de vremea favorabilă cu soare molatec şi vânt blând.

Place de la Bourse este un loc perfect pentru joacă, promenadă sau relaxare, de aici putând să admiri nu doar arhitectura oraşului şi trecătorii mai mult sau mai puţin grăbiţi, ci şi vapoarele care se deplasează agale pe râul Garonne, cu ai lor pasageri ce savurează un pahar de şampanie sau o cină la apus. Vaporaşele pornesc fără grabă spre Cite du Vin, un adevărat „cartier“ dedicat vinului, după cum îi spune chiar numele. Este un loc în plină dezvoltare, a cărui piesă centrală este un muzeu dedicat băuturii lui Bacchus, un muzeu interactiv structurat pe mai multe secţiuni şi arii de interese. De la expoziţii de artă la zone interactive. Iar vizita la muzeu se termină, cum altfel, cu o degustare de vin la ultimul etaj al clădirii inaugurate acum doar doi ani. Mai jos cu un etaj se află restaurantul „le 7“ îmbrăcat în sticlă pentru a putea oferi din orice colţ cea mai bună vedere asupra oraşului. Văzut de sus, Bordeaux-ul arată cu totul altfel, mai ales după un prânz copios cu peşte proaspăt şi fructe de mare al cărui plating merită expus chiar la muzeul aflat câteva etaje mai jos.

Iar dacă mergi în Bordeaux, nicio masă, sau măcar nicio zi nu poate fi completă fără un desert tipic, canele, o prăjitură pe bază de rom şi vanilie, cu o consistenţă cumva gumată şi totodată umedă. Un desert pe care ajungi să-l apreciezi cu timpul, sau cel puţin acesta a fost cazul meu. Şi recunosc că

l-am apreciat cu atât mai bine după o sesiune de gătit cu un chef local care ne-a dezvăluit şi alte câteva reţete franţuzeşti pe care nu le voi împărtăşi pentru a nu strica farmecul acestor cursuri care pot da o aromă aparte unei vacanţe. Chiar şi unui novice în bucătărie.

Şi pentru că a venit vorba despre arome, mi se pare că dacă ar fi să aleg o aromă pe care să o asociez acestui oraş nu aş reuşi, atât de divers mi se pare. Dincolo de centrul istoric şi de „cartierul“ vinului, tot în Bordeaux, şi deloc departe de centru, se află un loc cool, iar acest lucru îl realizezi direct din nume - Darwin. Este un loc al evoluţiei, un loc de întâlnire pentru cei care vor să „evadeze“ din oraşul propriu-zis.

Un loc unde se pot da cu skate-ul sau cu bicicleta într-un parc special organizat, unde-şi pot face cumpărăturile într-un supermarket exclusiv cu produse bio sau unde se pot bucura de un prânz sănătos. Tot aici există şi un hub unde companiile de mici dimensiuni sau liber-profesioniştii îşi pot stabili biroul. Pe scurt, un cartier al minţilor creative.

Acelaşi Bordeaux este cosmopolit, cult, are istorie, pe alocuri are chiar aer de hipster. Este un oraş complex, la fel ca vinul pe care-l oferă lumii întregi.