Travel

Din deşert în mare, apoi în vârful celei mai înalte clădiri din lume. De pe străduţele pietruite, în târguri pline de arome şi culori. Aşa te poartă Dubaiul, într-o cursă nesfârşită de experienţe

09 dec 2018 624 afişări de Alina-Elena Vasiliu
Din aceeaşi categorie

Din deşert, în mare, apoi în vârful celei mai înalte clădiri din lume şi imediat după, pe străduţele pietruite, vechi de mii de ani. Dintre zgârie-nori care te fac să-ţi răsuceşti gâtul încercând să-i cuprinzi pe toţi cu privirea, în târguri în care ai toate şansele să te pierzi, fascinat de abundenţa de arome şi culori. Aşa te poartă Dubaiul, într-o cursă nesfârşită de experienţe, la capătul căreia, oricât de ostenit ai fi, realizezi că oraşul este el însuşi o lume întreagă.

 

 

Dubaiul te lasă fără aer, atât la figurat, cât şi la propriu, cu cele peste 32 de grade ale sale, chiar şi la sfârşit de octombrie. Dar adaptarea se face repede, aşa că mai rămâne doar să-l laşi să-ţi fure respiraţia cu tot ce are el mai frumos.

De la etajul 148 al clădirii Burj Khalifa, oraşul Dubai ţi se aşterne la picioare ca o pictură. Durează aproximativ două minute să ajungi aproape de vârful construcţiei, iar de acolo se văd, ca într-un joc de lego, alte imobile de zeci de etaje, şerpuiri de şosele, blocuri şi case desenate la indigo şi, în depărtare, apele senine ale Golfului Persic.

Burj Khalifa, deschis în 2010, este un complex din care fac parte birouri şi locuinţe, dar şi hotelul Armani, unul dintre cele două hoteluri ale creatorului de modă Giorgio Armani. Partea de locuinţe – Armani Residences – tot de de-signerul italian a fost concepută. Dezvoltatorul clădirii de 828 de metri înălţime – de aproape trei ori mai mult decât Turnul Eiffel – este Emaar, unul dintre cei doi mari dezvoltatori de clădiri din Dubai. De altfel, numele Emaar şi Meraas – celălalt proprietar de imobile – stau pe frontispiciul tuturor clădirilor care, privite de jos în sus, par că nu se mai termină.

Înapoi pe pământ, chiar lângă Burj Khalifa, în fiecare seară, începând cu ora 21, din jumătate în jumătate de oră, au loc spectacolele celebrelor fântâni care „dansează“ pe ritmurile diferitor melodii, spre deliciul turiştilor, care le privesc de la terasele aşezate strategic de-a lungul apei.

Arabii sunt înnebuniţi după recorduri, aşa că, lângă cea mai înaltă clădire din lume – al cărei record se pregătesc ei înşişi să-l spargă, cu un alt imobil, aflat deocamdată în construcţie, nu se putea afla decât cel mai mare mall din lume, cu peste 1.200 de magazine.

Dubaiul este însă mult mai mult decât recorduri şi lux. Deşi luxul e un atribut de seamă al oraşului şi al culturii de acolo, iar asta se poate vedea cu ochiul liber măcar din magazinele care gem de bijuterii din aur. Zeci, sute de kilograme de aur, împletit şi turnat într-un număr infinit de forme, stau expuse în vitrinele magazinelor.

„Frumuseţea şi luxul sunt foarte importante în cultura noastră, asta ne defineşte“, spune Ruqaya Ahmad, o tânără de 25 de ani care le răspunde turiştilor străini la toate întrebările despre cultura arabă, în cadrul unor întâlniri la Centrul pentru Înţelegere Culturală Sheikh Mohammed.

Surprinzător însă, niciun paznic nu se asigură că tentaţia bijuteriilor sclipitoare ar putea fi prea mare pentru vreun trecător şi asta pentru că, după cum spun locuitorii înşişi, Emiratele Arabe Unite sunt una dintre cele mai sigure ţări din lume.

„Aici nu se fură nimic niciodată“, spune tot Ruqaya Ahmad. Iar dacă se întâmplă, tot statul află şi se miră de grozăvie.

Ruqaya, spre deosebire de majoritatea femeilor de pe străzile din Dubai, nu îşi ascunde chipul în spa­tele pânzei negre cu care sunt asociate reprezentantele feminităţii din lumea arabă, însă depinde de locul în care merge şi de cei cu care se întâlneşte. De regulă, femeile îşi pun, peste hainele obişnuite, o abaya, adică un veşmânt negru care să acopere îmbrăcămintea, iar pe cap poartă sheila, o pânză care le acoperă fie doar părul, fie toată faţa, cu excepţia ochilor.

„Deşi religia spune că trebuie să ne ascundem frumuseţea şi atractivitatea de ochii bărbaţilor, până la urmă este alegerea fiecăreia ce vrea să facă. Există diverse moduri de a purta abaya, la fel şi diferite modele, astfel că unele astfel de haine pot ajunge să coste mii de dirhami (moneda locală, 1.000 de dirhami sunt echivalentul a 250 de euro - n. red.)“, explică Ruqaya Ahmad.

Iar de locuri pentru cumpără­turi nu duce lipsă Dubaiul. Aflate la plimbare printre tarabele şi buticurile cu bijuterii, parfumuri, eşarfe, condimente, obiecte de ceramică, ceaiuri, perne, în toate târgurile din partea veche a oraşului, toate femeile pe care arabii le ghicesc ca fiind străine sunt Shakira, Julia Roberts sau Angelia Jolie. Indi­ferent de ce parte a oraşului vechi te-ai afla, e felul lor, al arabilor, de a le complimenta pe turiste şi de a le fura un zâmbet, înainte de a le „răpi“ pentru câteva minute – cel puţin – pentru a le iniţia în arta negocierii. Centrul vechi e despărţit în două de râul Creek, iar trecerea dintr-o parte în alta se face cu o mică barcă de lemn, numită „abra“.

Târgurile (numite souk) miros a oud – lemn înmiresmat folosit de unele dintre cele mai cunoscute case de parfumuri din lume şi, totodată, cea mai populară esenţă arăbească, a tămâie şi a paciuli şi toate fac din trecători personaje figurante din seria „O mie şi una de nopţi“.

Aşa cum spuneam anterior, Dubaiul e mai mult decât fascinaţia luxului - în oricare din formele sale. Dubaiul este o experienţă, aşa că, la aproximativ o oră de mers cu maşina din oraş, se ivesc, discrete şi fierbinţi, dunele de nisip ale deşertului Hatta. Nisipul lipicios aproape că îţi intră în piele, iar asta este – culmea! – una dintre cele mai plăcute senzaţii. În deşert te împrieteneşti cu cămilele şi mănânci lugaimat, un soi de gogoşele scufundate – sau nu – în sirop de curmale. Tot în deşert vezi unul dintre cele mai frumoase apusuri din câte există, cu rotocoale aurii de soare stingându-se după culmile de nisip. În deşertul Emiratelor te uiţi la spectacole cu fachiri, stând pe perne sau direct pe nisip, în nopţi calde şi senine, în care stelele par mai aproape ca oricând. Dacă ai noroc şi te întorci noaptea în Dubai, poţi găsi toate clădirile luminate în milioane de sclipiri.

Pentru cetăţenii din Emiratele Arabe Unite, anul 2018 a fost declarat anul lui Zayed, marcând astfel 100 de ani de la naşterea şeicului Zayed bin Sultan Al Nahyan, părintele fondator al statului, care a încetat din viaţă în 2004. În 1971, şeicul a reunit toate cele şapte emirate care fac parte din stat şi care cuprind aproximativ zece milioane de cetăţeni, cei mai mulţi indieni. Numele său este şi cel al celui mai cunoscut bulevard din Dubai şi cel mai lung din Emirate.

„Oamenii vorbesc toţi aceeaşi limbă, deşi cu diferenţe de la un emirat la altul, însă asta nu e o problemă pentru a se înţelege între ei“, spune Islam, ghidul turistic venit din Egipt în Emirate.

Limba nu e o problemă în Dubai, deoarece engleza o ştie toată lumea, iar surprinderea mai mare vine de la negustorii care ştiu chiar şi cuvinte în română, astfel că nu ai nicio şansă să vorbeşti în limba-mamă despre preţuri şi cifre fără ca ei să te înţeleagă.

Atunci când deşertul, zgârie-norii, cumpărăturile, apa caldă a Golfului Persic şi nisipul fin de pe plaja atent vegheată de alte clădiri înalte de sute de metri au făcut deja deliciul călătoriei, experienţele alunecă spre o croazieră care porneşte din zona Dubai Marina. Cu valurile rostogolindu-se sub barcă, de o parte şi de alta, în faţă şi în spate, clădirile infinite sunt la locul lor. Traseul duce la Ain Dubai (o reproducere încă în construcţie a London Eye, evident mai grandioasă - demnă de Cartea Recordu­rilor) la plaja JBR, la hotelul Atlan­tis şi la Burj al Arab, unele dintre cele mai scumpe hoteluri din lume.

„Există la Burj al Arab un cocktail care costă 7.000 de dolari. Avantajul este că poţi lua acasă paharul din care bei“, glumeşte unul dintre ghizii însoţitori de pe barcă.

Dubaiul nu se termină niciodată. În oraşul-emirat sunt spectacole – precum La Perle, o colecţie de cascadori, acrobaţi, actori care pun pe picioare un show la acelaşi nivel de fascinaţie precum cele ale Cirque du Soleil -, sunt nenumărate locuri unde poţi urca să vezi Dubaiul aşternut la picioare – iar unul dintre ele este Dubai Frame, o ramă uriaşă, inaugurată în ianuarie anul acesta, din care se pot vedea atât oraşul vechi, cât şi oraşul nou. Tot în Dubai se află vasul de croazieră Queen Elizabeth 2, acostat definitiv la Mina Rashid şi devenit el însuşi o destinaţie în care se găsesc locuri de cazare, restaurante şi unde au loc evenimente selecte.

Ce e cel mai frumos e că povestea încă nu e gata. Dubaiul se inventează permanent, dovadă fiind şi macaralele care prevestesc că, în câţiva ani, oraşul va arăta altfel. Şi mai spectaculos, şi mai sclipitor, şi mai plin de experienţe.