Style

Într-o lume în care accentul cade tot mai mult pe producţia de masă, mai mulţi tineri se încăpăţânează să transforme chiar şi lemnul cu cele mai mari defecte în piese de mobilier. Cum arată o masă produsă din lemn de 100 de ani?

08 iul 2019 1028 afişări de Mădălina Panaete
Din aceeaşi categorie

Într-o lume în care accentul cade tot mai mult pe producţia de masă, pe articole care doar pe etichetă mai poartă urmele materiilor de bază şi pe obiecte care se îndepărtează tot mai mult de ceea ce numim „tradiţie“, mai mulţi tineri se încăpăţânează să transforme chiar şi lemnul cu cele mai mari defecte în piese de mobilier care pun în evidenţă esenţele tari şi care devin, aşezate în încăperea potrivită, adevărate opere de artă.

Tiberiu Negru a moştenit de la tatăl său atelierul de prelucrare a lemnului şi s-a decis să-l renoveze şi să schimbe total modul de lucru. Nu a mai urmărit prelucrarea lemnului de o calitate superioară, ci a început să caute lemn vechi, noduros şi fisurat căruia să-i dea „o a doua viaţă“.

„Bazele Urban Woods au fost puse cu mulţi ani în urmă, când nucul din curtea părinţilor a trebuit tăiat din cauza faptului că era mult prea bătrân şi era în pericol să se rupă. Am păstrat mai multe secţiuni din nucul copilăriei mele ca amintire“, povesteşte artizanul. În facultate şi-a făcut curaj şi a finisat una dintre ele. A fost profund impresionat de jocul de texturi ce s-a conturat după finisare.

„Şi atunci mi-am propus să «salvez» cât mai mulţi copaci bătrâni al căror lemn rareori se poate folosi la altceva decât lemn de foc“, povesteşte Tiberiu Negru, fondatorul atelierului Urban Woods din judeţul Alba. Moştenirea de familie l-a făcut pe Tiberiu Negru să aleagă să dezvolte un business în această industrie, deşi studiile pe care le-a urmat sunt într-un domeniu total opus, şi anume economie, el absolvind Facul­tatea de finanţe şi bănci în cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.

Lemnul pe care îl foloseşte provine în cea mai mare parte din zona rurală şi urbană, nu din păduri. Sunt practic copaci a căror vârstă depăşeşte un secol, arbori crescuţi în curţile oamenilor sau în parcuri şi care, din cauza vârstei, pot fi periculoşi dacă nu sunt tăiaţi la timp. Şi chiar această vârstă înaintată transformă aceşti butuci care riscă să devină lemne de foc în materialul perfect pentru piese de mobilier autentice.

„Secretul stă în textura acestui lemn care s-a dezvoltat în echilibru cu omul. Cu cât este mai bătrân, cu atât a adunat mai multe «cicatrici» ce îi rămân imprimate ca o poveste în fibră. Pro­dusele noastre spun mai departe această poveste, încadrând-o înapoi în mediul urban, de unde şi numele de Urban Woods.“ Astăzi, atelierul realizea­ză doar mese de cafea şi de dining, iar producţia unei singure piese durează efectiv în medie două săptă­mâni. Însă, pre­gătirea lemnului este pasul cel mai anevoios, după cum povesteşte Tiberiu Negru.

„Ne place să ne ocupăm personal de toate etapele prin care trece lemnul. Acest proces durează până la  trei ani. Practic, pregătim de acum lemnul pe care îl vom prelucra peste abia trei ani.“ Deşi prelucrează şi stejar, frasin sau molid, nucul rămâne materialul preferat în cadrul atelierului Urban Woods, în care lucrează şase oameni. Nucul este unul dintre cele mai apreciate tipuri de lemn pentru mobilă, fiind folosit chiar şi de producători de maşini precum

Rolls-Royce pentru a da eleganţă bordurilor.

Un trunchi de nuc, cu care meşterii din atelierul din Alba lucrează frecvent poate avea chiar şi între 150 şi 200 de ani.

„Nu căutăm neapărat lemn maleabil, ci ne place să lucrăm cu lemn cât mai ieşit din comun. Cel mai mult iubim nucul. Fibra contrastantă ne surprinde de fiecare dată.“ Fiecare trunchi are textura complet diferită formată în zeci de ani de umiditate de care a avut parte sau de zona în care a crescut. „Să nu mai vorbim de nodurile şi imperfecţiunile care ne dau de lucru. E foarte satisfăcător să vezi diferenţa dintre lemnul brut, neprelucrat şi produsul final în jurul căruia se va strânge întreaga familie la masă.“ Antreprenorul spune că nu caută nicicum să îmblânzească materia primă, ci doar să-i pună în evidenţă frumuseţea sa brută pentru că este de părere că natura s-a dovedit cel mai talentat arhitect. Însă, chiar punerea în evidenţă a acestor trăsături naturale şi ştiinţa cu care fiecare piesă de mobilier este aşezată în cadrul perfect îl transformă într-un adevărat „îmblânzitor“.

Dar, dincolo de a „îmblânzi“ esenţele tari, unii antreprenori care lucrează cu acest material reuşesc să readucă la viaţă poveştile nemuritoare care sunt spuse de fiecare sculptură şi „broderie“ din piesele de mobilier vechi. Ei folosesc de fapt aceste „opere de artă“ drept inspiraţie pentru mese, scaune sau lampadare făcute cu propriile lor mâini de la zero. Meşteşugul românesc stră­vechi e dus mai departe, cu o notă actuală, fresh.

„Arhitecţi după facultate, artişti înainte, sculptori în timp, tâmplari din întâmplare.“ Aşa se descriu Octavia şi Lucian Loiş, absolvenţi ai Facultăţii de Arhitectură din Cluj care au 30, respectiv 31 de ani şi care au pus pe picioare atelierul Şezi din Alba.

„Povestea Şezi a început în urmă cu cinci ani,  atunci când am fost sfătuiţi de doamna Petrana Costa (bunica Octaviei ) să concepem două obiecte cu valoare simbolică, destinate familiei“, povestesc cei doi antreprenori.

Le-au oferit cadou unor prieteni apropiaţi, Vlad şi Lucia, doi fotografi foarte buni. Cu ajutorul pozelor făcute de ei au lansat proiectul pe internet. „Aşa a apărut Şezi. Aşază-te la casa ta, şezi pe scaun“, mai spun Octavia şi Lucian.

Odată cu realizarea primelor obiecte în atelierul unui unchi din Bucovina, au hotărât, cu susţinerea şi încrederea părinţilor, să ridice un atelier lângă Alba Iulia, într-un sat numit Hăpria, în comuna Ciugud. Aici este casa de vacanţă a părinţilor lui Lucian şi locul în care se materializează ideile. Cei doi antreprenori au lucrat de-a lungul timpului cu mai multe ateliere din Alba şi Hunedoara şi amintesc de sculptorul Ioan Dumitreasă, care i-a ajutat să materializeze cele mai multe dintre proiecte. De curând însă, şi-au întregit echipa, după ce l-au cunoscut pe domnul Viorel Bota. Astfel, echipa Şezi este formată acum din trei membri, la care se adaugă mamele celor doi tineri, Costa şi Eugenia Loiş, care cos cu măiestrie pernuţele pentru scaune.

Printre cele mai emblematice creaţii ale atelierului Şezi se numără HORA, proiect realizat recent cu ocazia Centenarului României, pentru ediţia limitată a ceasurilor Tissot dedicată acestui eveniment. Mai exact, cei doi artişti au pornit de la simbolul horei - dansul popular local - şi au creat un design care se regăseşte pe ceasurile „Tissot Couturier Small Second România 1918 - 2018“. A fost creată totodată - pornind de la designul de pe ceasuri - şi o masă şi o serie de scaune deoarece întregul proiect are o simbolistică mai largă, de uniune a oamenilor.

Portofoliul Şezi mai cuprinde şi scaunele de lemn pentru casă de piatră. Au fost primele obiecte materializate şi au prins contur în atelierul lui Constantin Donisan. Băncuţa Rădăcini şi Aripi a fost proiectată după ideea lui Ion Schiau, inspiraţia plecând de la o furcă de tors din Muzeul Etnografic din Cluj. Ion Schiau, care a emigrat când era foarte mic în Elveţia, este un antreprenor activ în domeniul orologeriei de lux. El este iniţiatorul proiectului „Tissot Couturier Small Second România 1918 - 2018“, care a presupus lansarea unei colecţii de ceasuri în ediţie limitată cu ocazia Cen­tenarului.

„Dintre cele mai îndrăgite proiecte face parte şi setul scaunelor cele patru anotimpuri, inspirate din formele tradiţionale. La acestea am preluat conturul spătarelor unor scaune populare şi le-am atribuit un sens contemporan.“

Însă, de unde vine inspiraţia celor doi artişti atunci când realizează designul pieselor de mobilier?

„Stilul nostru s-a format după ce am studiat tradiţia populară, în cărţi vechi dedicate acestui subiect. Astfel, am dorit să îmbinăm simbolistica tradiţională cu imaginea contemporană“, mai povestesc cei doi. La început, au folosit cu precădere cireşul sălbatic, iar mai apoi au descoperit densitatea şi textura altor specii de arbori, cum ar fi stejar, frasin, paltin, nuc, tei sau molid. „Le alegem (esenţele lemnoase - n. red.) în funcţie de proiectele la care trebuie să lucrăm, ţinând cont de preţul esenţei, greutatea, textura şi densitatea acesteia. Ne-am aprovizionat de la depozite de cherestea din zona judeţului Alba.“

La fel ca atelierele din Alba, şi alte mici afaceri aşa cum este Rustic Ideea din Bucureşti readuc la viaţă esenţele tari şi contopesc contemporanul cu tradiţionalul, „îmblânzind“ astfel lemnul despre care se spune că trăieşte şi după ce copacul din care provine este pus la pământ.